Felii de aproape măr

Felii de aproape mar
Felii de aproape mar

A trecut vremea când timpul îl măsuram în anotimpuri. Acum cam totul este în minute. Dimensiunea preciziei este din ce în ce mai mică. Surprinzător, asta face precizia mai mare.

Așa am avut eu parte pe zborul spre Africa de două felii de aproape măr. Că măr era la 100%, însă feliile astea sunt doar 99.3% măr. Mă gândeam că o fi ambalajul, dar nu cred că este asta. Mai mult decât atât, e fascinant să vezi ce pot conține două felii de măr, în afară de antioxidant, adică urme de:

  • custacee
  • ouă
  • pește
  • arahide
  • soia
  • lapte
  • nuci
  • muștar
  • susan
  • sulfiți

Adică, pe bune? Sunt două felii mici de măr…

Cam cât mai durează până precizia preciziei ne va împiedica să mai vedem mărul? Probabil când vom avea a doua zecimală cu care vom măsura feliile de aproape măr…

În semn de protest voi mânca un măr întreg și nespălat. Cred c-ar muri ăia de-au făcut eticheta dacă m-ar vedea.

Magazin online Genti.CLUB – Genti dama

De ce genti dama?

Să îți explic de ce genti dama…

Ralucuța, soția mea iubită, cam începe să iasă ușor din perioada de creștere a celui de-al patrulea pitic al nostru (Vlăduț). Da, patru. Da, știu. Nu, nu suntem de vreo religie specială. Ok, trecând mai departe, ne-am decis că va începe o activitate care să-i permită un program flexibil, o împlinire, cât și un oarecare venit. Uite așa a apărut Genți.CLUB.

Am ales un magazin online de genti dama ca să evităm problemele cu mărimile hainelor. Din câte am înțeles, piața online la noi are clienți ca și clasament pe electrocasnice, electronice, IT, îmbrăcăminte. Ne-am băgat și noi pe nișa genti dama, de pe lângă îmbrăcăminte.

Îmi doresc să am timp să împărtășesc pe aici experiența, pentru că eu sunt cu partea tehnică. Mai precis eu am făcut magazinul online. Și nu pot să nu mă dau mare că am reușit chiar să implementez și plata în siguranță cu cardul.

Este o experiență plăcută, motivantă, împlinitoare. Am început cu gânditul unui logo, apoi un concept, găzduirea, instalat WordPress, Woocommerce, pagini, pluginuri, colaborări pentru articole pe subiectul genti dama etc. Ah, pagina Facebook, cont Twitter, Instagram și YouTube. Ah și reclame haioase. Pe prima deja am pus-o pe facebook.

Am adus și gențile din UK, avem contract cu curierul, urcăm și pozele pe site și dăm drumul la vânzări. Dacă vrei cupoane de reduceri și oferte promoționale, înscrie-te la newsletter. Primele înscrise deja au primit un mic cadou, bagă-te repede.

Așadar, Genți.CLUB – Găsește-ți geanta care vorbește despre tine.

Genti.CLUB - Genti dama, posete, rucsacuri
Genti.CLUB – Genti dama, posete, rucsacuri

PS: și SEO, pentru cine știe. Pentru cine nu, faptul că am repetat și îngroșat aici cuvintele genti dama, nu e întâmplător 😉

PS2: Hai încurajează-ne și tu, că suntem și noi la început de drum: lasă-ne un comentariu, dă un Like la pagina de Facebook, înscrie-te la newsletter, fă ceva! Mulțumiiiiim

În secolul roboticii școlile pregătesc șomeri

Cum arată sistemul educațional? Ca o mașinărie de distrugere în masă a creativității, a imaginației și poate chiar a spiritului uman. Secolul acesta va fi marcant pentru apariția pe scară largă a roboților. S-ar putea să trăim un paradox prin care roboții să ne învețe ce înseamnă natura umană.

Momentan avem un sistem de învățământ care parcă vremsă scoatem roboți pe bandă, nu oameni. Problema este că reușim destul de bine. Copiilor le cerem să fie ca mașinile, să execute comenzi, să învețe mecanic. Unde rămâne partea naturală, plină de energie, curiozitate și  fascinație umană?

Știm deja că doar în echipă obținem sinergia necesară unor progrese remarcabile. La școală, dacă mai mulți copii vor în echipă să ajungă la un răspuns corect, asta numim trișat.

Copii robotica, robotica pentru copii, educatie
Distracție, educație, pregătire pentru viitor. RoboticaPentruCopii.ro

Poate că merităm o lecție. Poate că vom vedea cum roboții ne vor arăta ce înseamnă să fim umani. Ei vor fi cu siguranță mai buni roboți decât suntem noi. Iar noi, ca oameni, dacă suntem buni la ceva, suntem cu siguranță buni la adaptare. Atunci, măcar atunci, sper că ne vom reîntoarce la îmbelșugata natură umană, ne vom diferenția de niște roboți. Ei vor fi mai rapizi în inteligență, mai acurați în mișcări, dar nu vor fi oameni. Poate că a trecut suficient de mult timp ca să avem nevoie de roboți să ne arate ce înseamnă să fii om.

Menținem un sistem educațional bazat pe cerințele secolului nouăsprezece, pentru performanță și progres în secolul douăzeci și unu. Pe bune? Sute de ani și facem la fel, sperând să avem alte rezultate?

Am avut parte de era agrară, am trecut și peste cea industrială, dar sistemul nostru educațional a rămas chircit, stafidit, încăpățânat în a nu fi schimbat.

Copiii învață singuri să meargă, să mânânce și să se joace. Fac asta frumos, natural, prin observare și experimentare. Ei vor afară, vor liberi, vor să încerce. Noi îi băgăm înăuntru, îi închidem, îi penalizăm c-au încercat.

Și dacă tot nu sunt de acord cu acest sistem educațional depășit și nici cu plânsul de milă, m-am întrebat ce pot face eu. Pot începe un nou proiect prin care copiii să învețe, să se joace și să construiască roboți. Copiii să facă roboți, nu invers. Așa a începe RoboticaPentruCopii.ro

Tu ce faci?

Manager la coasă 3: omul gospodar

Omul gospodar

Omul gospodar își planifică treaba din timp

Nu este surprins în decembrie că ninge. În fiecare an. Nu-i trebuie o aplicație să-i spună cum este vremea afară, se uită pe geam și vede.

Omul gospodar își drămuiește banii

N-are rapoarte colorate pe tipuri de cheltuieli. N-are nevoie. El știe ce trebuie să facă și mai știe că trebuie să fie atent cum își cheltuie banii. Sunt bani munciți din greu, așadar, îi apreciază la adevărata valoare.

Omul gospodar face haina, nu haina îl face pe el

E curat, dar fără pretenții. Nu se-mbracă-n Ralph Laurent la sapă, doar să-l vadă vecinul ce are. Nu-l interesează asta. Cine-i el e clar prin ceea ce face, nu ce haine poartă, sau ce mașină are la scară.

Omul gospodar sfințește locul

Îl dai un loc, îl lași o vreme și apoi vezi că multe se schimbă. Și se schimbă în mai bine, în mai natural, în mai ordonat și mai curat. Din ce are la îndemână face lucruri care te miră. Te surprind plăcut. Și te gândești alții de ce nu fac la fel?

Omul gospodar respectă munca

Atât pe-a lui, cât și pe-a celorlați. A fost probabil învățat, din tată în fiu, cu munca. El nu se bucură de răul altuia. Ajută atunci când poate și recunoaște rezultatele mai bune ale vecinului. În plus, face asta cu apreciere, nu cu invidie, sau apăsare.

Omul gospodar este cinsit

El e cu munca, nu cu furatul. Nu se gândește cum să ia pe nemeritate ceva de peste drum. Nu-și însușește ce nu-i al lui. El spune lucrurilor pe nume, chiar și atunci când dă de greu. Știe că minciuna are picioare scurte. Nu numai asta, da-i mai rupe și el picioarele.

Omul gospodar nu-i un sihastru

El are o soție, are copii. Familia e baza, prieteni-s și ei, aproape. Are o nevoie să lase ceva în urma lui. Are nevoie să transmită ce știe și ce are urmașilor săi, ca ei să lase mai departe copiilor lor. Și tot așa. Are nevoie să nu trăiască în van.

Omul gospodar știe un singur lucru: lucrul bine făcut

El nu-i cârpaci. Nu-i ageamiu. El face lucrul bine, că doar așa a învățat că trebuie. Nu-i trebuie lauri, diplome, nici medalii. Le face pe toate bine, pur și simplu pentru că el crede în asta.

Omul gospodar știe când să muncească dar nu uită să-și trăiască viața

Îi place munca, dar îi place și viața. Nu-i trebuie somon fume, n-are nevoie nici de vinuri franțuze. Se bucură de ce are, și împarte cu prietenii. Petrece vârtos și fără sfială.

Omul gospodar își dorește puține

În primul rând sănătate, că-i mai bună decât toate. Sănătatea-i dă puterea de muncă și-așa vine apoi totul. Nu merge la sală, nu știe de golf. El știe că dacă-i sănătos, le va face pe toate.

Și dacă tot vorbim așa-n parabole despre management, zi-mi ce-am uitat, că parcă ar mai fi ceva…

Manager la coasă 2: planificarea

Nu uita că vorbesc despre management

Când pleci la coasă, ori ești entuziasmat, ori ești scârbit, ori ești inert. Eu vorbesc doar pentru cei din prima categorie. Pentru cei din ultimele două categorii, îmi pare sincer rău.

Așa, deci, în loc să mă apuc de golf, mi-am ales ca hobby cositul.  Deja am scris despre munca în echipa mâna dreaptă – mâna stângă la coasă. În episodul ăsta vorbim despre planificare.

Extrema 1: Lipsa unui plan

Entuziasmat că mi-am luat coasă, m-am apucat brusc de treabă. Mi-am dat seama că am uitat gresia. Nu că aș fi avut.

La lama asta cică trebuie un ascuțitor normal de cuțite. Soția mea dragă și-a mai pierdut din vigilență. Puțin. Vorba aia, are grijă de patru copii… a observat lipsa ascuțitorului din setul de cuțite de bucătărie după mai multe zile.

Bun, deci am uitat gresia. Asta este. M-am dus să iau ascuțitorul. A mers. Entuziasmat am continuat.

Cositul nu este totuși ca o meditație zen. E de tras frate. Mi s-a făcut sete. N-aveam apă. Asta este, uitasem. De fapt nu m-am gândit. M-am dus în casă să-mi iau apă.

Entuziasmul m-a făcut să încep treaba fără să învăț ceva despre cosit. Partea cu munca în echipă mâna dreaptă-mâna stângă a fost o lecție dată de pământ, de practică, mai apoi confirmată de teorie. Bun, deci am sărit și peste partea cu a ști ceva despre cosit.

Așadar:

  • n-am avut ce-mi trebuia;
  • m-am oprit de multe ori;
  • am fost ineficient.

Sună cunoscut? Cam asta înseamnă lipsa unui plan.

Extrema 2: Planul perfect

Învățând din greșelile anterioare, bineînțeles că următoarea dată m-am pregătit mult mai bine pentru cosit:

  • am căutat câte ceva pe net, am mai vorbit cu mai mulți colegi experimentați. Așa am învățat puțin despre poziția mâinilor și alte lucruri foarte utile,
  • am pus ascuțitorul de lamă în garaj lângă coasă. Astfel nu îl mai uit și nici nu mai trebuie să mă întorc în casă după el;
  • mi-am pregătit o sticlă cu apă. Știam că mai bine merge pălinca. Și-mi place. Dar aveam de mers cu mașina sâmbăta aia. M-am limitat la apă;
  • mi-am făcut planul de unde încep și cam cât cosesc. Am stabilit când să mă apuc și cam cât ar trebui să dureze.

Ce să mai, planul a fost perfect, nu lipsea nimic. Ai zice că asta este varianta finală. Ei bine, surpriză!

A plouat. Nu am putut să cosesc.

Echilibrul dintre lipsa planului și planul perfect

Pe de o parte, este clar că fără plan nu e bine. Pe de altă parte, iluzia planului perfect poate fi dăunătoare. Adică ai impresia că planul este perfect și apoi se întâmplă ceva de-ți 7#te zenul. Combinația care-mi pare mie ideală este:

  • planul excelent;
  • rezultatul este important, dar și modul în care te simți atingându-l. Călătoria de multe ori este mai importantă decât destinația…
  • a fi conștient că shit happens. Asta e în direcția cu ”viața este ce face Dumnezeu să se întâmple în timp ce oameni-și fac planuri”. Pe de altă parte, ”Dumnezeu te ajută, dar nu-ți face planul de producție”.

Luând astea în considerare, cam așa mi-a ieșit într-o altă zi cu cositul.

Să nu-ți zic că am putut să beau și pălinca și totul a fost chiar excelent.

Ce planuri ai? 🙂