Manager la coasă 3: omul gospodar

Omul gospodar

Omul gospodar își planifică treaba din timp

Nu este surprins în decembrie că ninge. În fiecare an. Nu-i trebuie o aplicație să-i spună cum este vremea afară, se uită pe geam și vede.

Omul gospodar își drămuiește banii

N-are rapoarte colorate pe tipuri de cheltuieli. N-are nevoie. El știe ce trebuie să facă și mai știe că trebuie să fie atent cum își cheltuie banii. Sunt bani munciți din greu, așadar, îi apreciază la adevărata valoare.

Omul gospodar face haina, nu haina îl face pe el

E curat, dar fără pretenții. Nu se-mbracă-n Ralph Laurent la sapă, doar să-l vadă vecinul ce are. Nu-l interesează asta. Cine-i el e clar prin ceea ce face, nu ce haine poartă, sau ce mașină are la scară.

Omul gospodar sfințește locul

Îl dai un loc, îl lași o vreme și apoi vezi că multe se schimbă. Și se schimbă în mai bine, în mai natural, în mai ordonat și mai curat. Din ce are la îndemână face lucruri care te miră. Te surprind plăcut. Și te gândești alții de ce nu fac la fel?

Omul gospodar respectă munca

Atât pe-a lui, cât și pe-a celorlați. A fost probabil învățat, din tată în fiu, cu munca. El nu se bucură de răul altuia. Ajută atunci când poate și recunoaște rezultatele mai bune ale vecinului. În plus, face asta cu apreciere, nu cu invidie, sau apăsare.

Omul gospodar este cinsit

El e cu munca, nu cu furatul. Nu se gândește cum să ia pe nemeritate ceva de peste drum. Nu-și însușește ce nu-i al lui. El spune lucrurilor pe nume, chiar și atunci când dă de greu. Știe că minciuna are picioare scurte. Nu numai asta, da-i mai rupe și el picioarele.

Omul gospodar nu-i un sihastru

El are o soție, are copii. Familia e baza, prieteni-s și ei, aproape. Are o nevoie să lase ceva în urma lui. Are nevoie să transmită ce știe și ce are urmașilor săi, ca ei să lase mai departe copiilor lor. Și tot așa. Are nevoie să nu trăiască în van.

Omul gospodar știe un singur lucru: lucrul bine făcut

El nu-i cârpaci. Nu-i ageamiu. El face lucrul bine, că doar așa a învățat că trebuie. Nu-i trebuie lauri, diplome, nici medalii. Le face pe toate bine, pur și simplu pentru că el crede în asta.

Omul gospodar știe când să muncească dar nu uită să-și trăiască viața

Îi place munca, dar îi place și viața. Nu-i trebuie somon fume, n-are nevoie nici de vinuri franțuze. Se bucură de ce are, și împarte cu prietenii. Petrece vârtos și fără sfială.

Omul gospodar își dorește puține

În primul rând sănătate, că-i mai bună decât toate. Sănătatea-i dă puterea de muncă și-așa vine apoi totul. Nu merge la sală, nu știe de golf. El știe că dacă-i sănătos, le va face pe toate.

Și dacă tot vorbim așa-n parabole despre management, zi-mi ce-am uitat, că parcă ar mai fi ceva…

Manager la coasă 2: planificarea

Nu uita că vorbesc despre management

Când pleci la coasă, ori ești entuziasmat, ori ești scârbit, ori ești inert. Eu vorbesc doar pentru cei din prima categorie. Pentru cei din ultimele două categorii, îmi pare sincer rău.

Așa, deci, în loc să mă apuc de golf, mi-am ales ca hobby cositul.  Deja am scris despre munca în echipa mâna dreaptă – mâna stângă la coasă. În episodul ăsta vorbim despre planificare.

Extrema 1: Lipsa unui plan

Entuziasmat că mi-am luat coasă, m-am apucat brusc de treabă. Mi-am dat seama că am uitat gresia. Nu că aș fi avut.

La lama asta cică trebuie un ascuțitor normal de cuțite. Soția mea dragă și-a mai pierdut din vigilență. Puțin. Vorba aia, are grijă de patru copii… a observat lipsa ascuțitorului din setul de cuțite de bucătărie după mai multe zile.

Bun, deci am uitat gresia. Asta este. M-am dus să iau ascuțitorul. A mers. Entuziasmat am continuat.

Cositul nu este totuși ca o meditație zen. E de tras frate. Mi s-a făcut sete. N-aveam apă. Asta este, uitasem. De fapt nu m-am gândit. M-am dus în casă să-mi iau apă.

Entuziasmul m-a făcut să încep treaba fără să învăț ceva despre cosit. Partea cu munca în echipă mâna dreaptă-mâna stângă a fost o lecție dată de pământ, de practică, mai apoi confirmată de teorie. Bun, deci am sărit și peste partea cu a ști ceva despre cosit.

Așadar:

  • n-am avut ce-mi trebuia;
  • m-am oprit de multe ori;
  • am fost ineficient.

Sună cunoscut? Cam asta înseamnă lipsa unui plan.

Extrema 2: Planul perfect

Învățând din greșelile anterioare, bineînțeles că următoarea dată m-am pregătit mult mai bine pentru cosit:

  • am căutat câte ceva pe net, am mai vorbit cu mai mulți colegi experimentați. Așa am învățat puțin despre poziția mâinilor și alte lucruri foarte utile,
  • am pus ascuțitorul de lamă în garaj lângă coasă. Astfel nu îl mai uit și nici nu mai trebuie să mă întorc în casă după el;
  • mi-am pregătit o sticlă cu apă. Știam că mai bine merge pălinca. Și-mi place. Dar aveam de mers cu mașina sâmbăta aia. M-am limitat la apă;
  • mi-am făcut planul de unde încep și cam cât cosesc. Am stabilit când să mă apuc și cam cât ar trebui să dureze.

Ce să mai, planul a fost perfect, nu lipsea nimic. Ai zice că asta este varianta finală. Ei bine, surpriză!

A plouat. Nu am putut să cosesc.

Echilibrul dintre lipsa planului și planul perfect

Pe de o parte, este clar că fără plan nu e bine. Pe de altă parte, iluzia planului perfect poate fi dăunătoare. Adică ai impresia că planul este perfect și apoi se întâmplă ceva de-ți 7#te zenul. Combinația care-mi pare mie ideală este:

  • planul excelent;
  • rezultatul este important, dar și modul în care te simți atingându-l. Călătoria de multe ori este mai importantă decât destinația…
  • a fi conștient că shit happens. Asta e în direcția cu ”viața este ce face Dumnezeu să se întâmple în timp ce oameni-și fac planuri”. Pe de altă parte, ”Dumnezeu te ajută, dar nu-ți face planul de producție”.

Luând astea în considerare, cam așa mi-a ieșit într-o altă zi cu cositul.

Să nu-ți zic că am putut să beau și pălinca și totul a fost chiar excelent.

Ce planuri ai? 🙂

Manager la coasă: munca în echipă

Nu mă refer să cosești în echipă. Ce vreau să descriu este munca în echipă a celor două mâini: mâna dreaptă și mâna stângă.

Manager la coasă: munca în echipă

Eu sunt dreptaci. Deci, la mine, mâna dreaptă e cea care se dă mare: că e prima, că e mai dibace, că e cea mai precisă. Așa este. Asta dacă e stânga în preajmă să ajute cam la tot, altfel, dreapta a încurcat-o. Ca să nu zic a belit-o, că sărim de la coasă pe alte meleaguri.

Trebuie să spun de la început că abia ce mi-am luat coasă. Mai sunt și pantofar de oraș, așa că ai înțelegere rogu-te pentru micile ezitări urbane care umbresc adevărata îndeletnicire a cositului. Mulțumesc.

Să ne întoarcem la lecția manager la coasă: munca în echipă.

Există o poziție optimă a fiecărei mâini. Asta presupunând că și scula te ajută. Bineînțeles, vorbesc despre coasă

O mână trage, iar cealaltă ghidează lama. Pare ușor, când te uiți. 

Apoi o vezi pe dreapta, cum se bagă să tragă ea mai tare. Rezultatul este vraiște, văzduh, în crăci, sau alte formulări asemănătoare. Asta la început. 

După aceea, dreapta, care avea altă treabă, obosește rapid. Își cam dă seama că nu asta e treaba ei. Poate chiar își recunoaște. Feeric e când recunoaște și-n fața stângii. 

Stânga le are și ea pe ale ei. Dacă tot s-a băgat dreapta în față, a lăsat-o să-și rupă dinții. Nu îi zice românește stai fă că-ți dai duhu pe tarla și nici n-am început. Stă pitită cu cotul în spate și se mai lasă din când în când cu greu pe dreapta. Zâmbește ușor la încheietură de cum se spetește dreapta zăpăucă.

Fiind prea obosită, dreapta nu mai poate să facă exact ce are ea de fapt de făcut: să ghideze lama. Deci nu mai poate fi vorba de rezultat, pentru că echipa trebuie să ia o mare pauză. Asta fix la început.

O-ntrebi pe dreapta care-i treba. Sare și iritată: 

-Păi eu, care-mi dau duhul?  Și trag și fac de nu mai pot? 

O iei pe stânga să-nțelegi și ea-ți spune senin: 

-Ah, păi eu făceaaam, eram practic gata să încep, dar s-a băgat dreapta peste mine. Că e ea mai deșteaptă. Că face ea mai bine. Și nu numai cam lasat-o, da’ i-am arătat eu care-i treaba aici.

Îți sună cunoscut, nu? Păi pământul și coasa erau aici de hăt, dinainte cu mult de homo corporatistaes.

Manager la coasă: concluzii pentru munca în echipă

Coasa te învață că munca în echipă înseamnă ca fiecare mână să își cunoască propria treabă, să o facă bine, să o respecte pe cealaltă mână pentru ceea ce face,  și s-ajute, nu să încurce.

Putem vorbi de proactivitate, engagement, empowerment, feedback și alte alea, dar este o lecție de management la coasă, iar la englezismele astea, reacția câmpenească ar fi… 

-Să mă ce, mă?

Dacă-ți sună cunoscut, lasă un comentariu mai jos. Dacă mi-a scăpat ceva prin brazde, nu te sfii să te exprimi lejer.

Învăț o limbă străină: Tarzan în cehă

Învăț o limbă străină

Am început să învăț o limbă străină,  ceha. Am făcut și prima înregistrare video. Puțin penibilă, dar ghici ce urmează? Surpriză! Al doilea filmuleț.

În programul ăsta online în care m-am înscris, cică acum provocarea este să scriu o introducere mai detaliată. Păi cum s-o fac, dacă abia știu câteva cuvinte? Simplu, cu ajutorul unui prieten bun la limbi străine: Google Translate.

De ce am scris Tarzan în titlu? Păi cam așa cred că sună ce-am spus eu în cehă. O să văd mai târziu comentariile celor care știu ceha. Sunt curios dacă au înțeles ceva.

Vorbitul în limba străină, mă refer la limba cehă

Între timp, am înțeles că este foarte important să vorbești. Toți spun că este mai important decât să vorbești corect. Așadar, am căutat și am găsit o profă de cehă, online. Am găsit una bună. Să-ți fie rușine dacă te-ai gândit la ce m-am gândit și eu 🙂 O să scriu un alt articol despre platforma asta, e chiar utilă. Se numește iTalki.com. Și nu te-ajtută la altceva, este doar pentru limbi străine. Mai precis te ajută să înveți limbi străine. Mă rog, nu știu cum să formulez ca să nu las prea multe înțelesuri. Voi reveni cu detalii pentru cei cu adevărat interesați.

Filmulețul cu ce am învățat în limba străină

După ce am trecut peste penibilitatea momentului de a mă înregistra vorbind în limba străină, am pus filmul pe YouTube. Asta ca să nu cumva să uit cum m-am făcut de râs.

Dacă vrei să înveți o limbă străină, scrie-mi am învățat câte ceva zilele astea și mi-ar face plăcere să-ți spun. Până atunci, Tarzan în cehă:

Plecând de la comentariile primite anterior, pun și subtitrarea în română:

Aceasta este prezentarea mea în stil Tarzan. Este o prezentare mai detaliată. Cu ajutorul lui Google Translate.

Bună dimineața, bună ziua, sau bună seara. Nu știu la ce oră vei vedea asta.

Mă numesc Costin și sunt din România. Am studiat Management la ASE București. Lucrez la o companie în industria auto.

Am patru copii. Sunt erou. Cu aceeași nevastă. Sunt un adevărat erou.

Benny, de la Fluent in 3 Months zice că nu contează dacă vorbești corect. Important este să vorbești (în limba pe care vrei să o înveți).

Am un nou hobby: mi-am cumpărat o coasă. (Cositul, un nou hobby). Sunt un erou nebun.

Am două bloguri în limba română (PauzaMea.ro și Jurnal de tată). În vacanță o să mai încep unul în engleză: Learning Makes You Happy (e gol momentan).

Scriu și o carte: Lecții de la copii. Învăț foarte multe de la copii (Ai mei, că sunt mulți :))

Aceasta este prezentarea mea în stil Tarzan. Jane lipsește.

Nu uita: Viața e frumoasă.

Pa!

 

 

Limba cehă

În afară de noul meu hobby – cositul – m-am apucat să învăț și o limbă străină. Am ales ceha pentru că am avut ocazia să cunosc mai mulți oameni deosebiți. Este o combinație de provocare personală și un fel de tribut din respect pentru anumite lucruri.

Oricum, călătoria este promițătoare. Deși pare foarte greu, nu este. Depinde cum privești treaba asta cu o limbă străină. Dacă o iei de la început că e greu, așa va fi. Dacă în schimb te gândești în pași mici și ai și un motiv motivant, 🙂 totul devine mai ușor. Nu vreau să scriu poezie în cehă și nici proză. Vreau doar să am o fluență minimă și să pot spune anumite lucruri.

Am găsit site-ul Fluent in 3 months care include un fel de metodă de învățare a unei limbi străine. Mi-am mai  instalat un soft ca să învăț mai ușor cuvinte și expresii în limba cehă.

Prima etapă din program a presupus să mă înregistrez când spun un fel de scurtă prezentare personală în limba cehă. Taaaa-daaaam:

Așadar, măcar să mă fac de râs complet dacă tot am început, nu?

Te țin la curent cu progresul.

Și să știi că e chiar interesant să înveți o limbă străină. Deja mă gândesc care să fie următoarea… 🙂