Manager la coasă: munca în echipă

Nu mă refer să cosești în echipă. Ce vreau să descriu este munca în echipă a celor două mâini: mâna dreaptă și mâna stângă.

Manager la coasă: munca în echipă

Eu sunt dreptaci. Deci, la mine, mâna dreaptă e cea care se dă mare: că e prima, că e mai dibace, că e cea mai precisă. Așa este. Asta dacă e stânga în preajmă să ajute cam la tot, altfel, dreapta a încurcat-o. Ca să nu zic a belit-o, că sărim de la coasă pe alte meleaguri.

Trebuie să spun de la început că abia ce mi-am luat coasă. Mai sunt și pantofar de oraș, așa că ai înțelegere rogu-te pentru micile ezitări urbane care umbresc adevărata îndeletnicire a cositului. Mulțumesc.

Să ne întoarcem la lecția manager la coasă: munca în echipă.

Există o poziție optimă a fiecărei mâini. Asta presupunând că și scula te ajută. Bineînțeles, vorbesc despre coasă

O mână trage, iar cealaltă ghidează lama. Pare ușor, când te uiți. 

Apoi o vezi pe dreapta, cum se bagă să tragă ea mai tare. Rezultatul este vraiște, văzduh, în crăci, sau alte formulări asemănătoare. Asta la început. 

După aceea, dreapta, care avea altă treabă, obosește rapid. Își cam dă seama că nu asta e treaba ei. Poate chiar își recunoaște. Feeric e când recunoaște și-n fața stângii. 

Stânga le are și ea pe ale ei. Dacă tot s-a băgat dreapta în față, a lăsat-o să-și rupă dinții. Nu îi zice românește stai fă că-ți dai duhu pe tarla și nici n-am început. Stă pitită cu cotul în spate și se mai lasă din când în când cu greu pe dreapta. Zâmbește ușor la încheietură de cum se spetește dreapta zăpăucă.

Fiind prea obosită, dreapta nu mai poate să facă exact ce are ea de fapt de făcut: să ghideze lama. Deci nu mai poate fi vorba de rezultat, pentru că echipa trebuie să ia o mare pauză. Asta fix la început.

O-ntrebi pe dreapta care-i treba. Sare și iritată: 

-Păi eu, care-mi dau duhul?  Și trag și fac de nu mai pot? 

O iei pe stânga să-nțelegi și ea-ți spune senin: 

-Ah, păi eu făceaaam, eram practic gata să încep, dar s-a băgat dreapta peste mine. Că e ea mai deșteaptă. Că face ea mai bine. Și nu numai cam lasat-o, da’ i-am arătat eu care-i treaba aici.

Îți sună cunoscut, nu? Păi pământul și coasa erau aici de hăt, dinainte cu mult de homo corporatistaes.

Manager la coasă: concluzii pentru munca în echipă

Coasa te învață că munca în echipă înseamnă ca fiecare mână să își cunoască propria treabă, să o facă bine, să o respecte pe cealaltă mână pentru ceea ce face,  și s-ajute, nu să încurce.

Putem vorbi de proactivitate, engagement, empowerment, feedback și alte alea, dar este o lecție de management la coasă, iar la englezismele astea, reacția câmpenească ar fi… 

-Să mă ce, mă?

Dacă-ți sună cunoscut, lasă un comentariu mai jos. Dacă mi-a scăpat ceva prin brazde, nu te sfii să te exprimi lejer.

Învăț o limbă străină: Tarzan în cehă

Învăț o limbă străină

Am început să învăț o limbă străină,  ceha. Am făcut și prima înregistrare video. Puțin penibilă, dar ghici ce urmează? Surpriză! Al doilea filmuleț.

În programul ăsta online în care m-am înscris, cică acum provocarea este să scriu o introducere mai detaliată. Păi cum s-o fac, dacă abia știu câteva cuvinte? Simplu, cu ajutorul unui prieten bun la limbi străine: Google Translate.

De ce am scris Tarzan în titlu? Păi cam așa cred că sună ce-am spus eu în cehă. O să văd mai târziu comentariile celor care știu ceha. Sunt curios dacă au înțeles ceva.

Vorbitul în limba străină, mă refer la limba cehă

Între timp, am înțeles că este foarte important să vorbești. Toți spun că este mai important decât să vorbești corect. Așadar, am căutat și am găsit o profă de cehă, online. Am găsit una bună. Să-ți fie rușine dacă te-ai gândit la ce m-am gândit și eu 🙂 O să scriu un alt articol despre platforma asta, e chiar utilă. Se numește iTalki.com. Și nu te-ajtută la altceva, este doar pentru limbi străine. Mai precis te ajută să înveți limbi străine. Mă rog, nu știu cum să formulez ca să nu las prea multe înțelesuri. Voi reveni cu detalii pentru cei cu adevărat interesați.

Filmulețul cu ce am învățat în limba străină

După ce am trecut peste penibilitatea momentului de a mă înregistra vorbind în limba străină, am pus filmul pe YouTube. Asta ca să nu cumva să uit cum m-am făcut de râs.

Dacă vrei să înveți o limbă străină, scrie-mi am învățat câte ceva zilele astea și mi-ar face plăcere să-ți spun. Până atunci, Tarzan în cehă:

Plecând de la comentariile primite anterior, pun și subtitrarea în română:

Aceasta este prezentarea mea în stil Tarzan. Este o prezentare mai detaliată. Cu ajutorul lui Google Translate.

Bună dimineața, bună ziua, sau bună seara. Nu știu la ce oră vei vedea asta.

Mă numesc Costin și sunt din România. Am studiat Management la ASE București. Lucrez la o companie în industria auto.

Am patru copii. Sunt erou. Cu aceeași nevastă. Sunt un adevărat erou.

Benny, de la Fluent in 3 Months zice că nu contează dacă vorbești corect. Important este să vorbești (în limba pe care vrei să o înveți).

Am un nou hobby: mi-am cumpărat o coasă. (Cositul, un nou hobby). Sunt un erou nebun.

Am două bloguri în limba română (PauzaMea.ro și Jurnal de tată). În vacanță o să mai încep unul în engleză: Learning Makes You Happy (e gol momentan).

Scriu și o carte: Lecții de la copii. Învăț foarte multe de la copii (Ai mei, că sunt mulți :))

Aceasta este prezentarea mea în stil Tarzan. Jane lipsește.

Nu uita: Viața e frumoasă.

Pa!

 

 

Limba cehă

În afară de noul meu hobby – cositul – m-am apucat să învăț și o limbă străină. Am ales ceha pentru că am avut ocazia să cunosc mai mulți oameni deosebiți. Este o combinație de provocare personală și un fel de tribut din respect pentru anumite lucruri.

Oricum, călătoria este promițătoare. Deși pare foarte greu, nu este. Depinde cum privești treaba asta cu o limbă străină. Dacă o iei de la început că e greu, așa va fi. Dacă în schimb te gândești în pași mici și ai și un motiv motivant, 🙂 totul devine mai ușor. Nu vreau să scriu poezie în cehă și nici proză. Vreau doar să am o fluență minimă și să pot spune anumite lucruri.

Am găsit site-ul Fluent in 3 months care include un fel de metodă de învățare a unei limbi străine. Mi-am mai  instalat un soft ca să învăț mai ușor cuvinte și expresii în limba cehă.

Prima etapă din program a presupus să mă înregistrez când spun un fel de scurtă prezentare personală în limba cehă. Taaaa-daaaam:

Așadar, măcar să mă fac de râs complet dacă tot am început, nu?

Te țin la curent cu progresul.

Și să știi că e chiar interesant să înveți o limbă străină. Deja mă gândesc care să fie următoarea… 🙂

 

Cositul, un nou hobby

Vreau  un nou hobby. Cred că am prea multe și  probabil de asta nu sunt de ajuns 🙂

Mă apuc de cosit. Până atunci, am o listă scurtă de hobby-uri:

  • Cânt la chitară. Mai precis, cântam. În facultate era chiar interesant. De când cu copiii, cei patru acum, rarele momente când cânt la chitară sunt pline de… am o căsuță miiică, așa, așaaa, aaașaaa. Am avut o perioadă când stăteam singur în Pitești, mami și piticii fiind la Ploiești. Atunci mi-am cumpărat o chitară electrică. Aveam nevoie de ceva să-mi țină ocupată mintea, în serile de lângă pădure. A trecut;
  • Scriu câte ceva. Am blogul ăsta de ceva vreme, dar apuc rar să mai pun articole. Mai mult scriu în jurnalul de meu de tată. Acolo parcă simt că merită mai mult;
  • Anul ăsta (2016) am mai făcut câte ceva, să nu îmi ies din formă:
    • Vând linguri de lemn pe Amazon 🙂 știu, e o tâmpenie, dar am vrut să vând americanilor ceva românesc. Și am făcut-o. Deja am vândut vreo zece. Le vând în pierdere, e adevărat, dar nu asta m-a interesat. Am vrut să văd dacă se poate. Și da, se poate. Am pus și un site unde urma sa atrag trafic pe linguri de lemn. Belea, nu? 🙂 Happy-Kitchen-Utensils.com Lingurile sunt pe Amazon, se vând ca pâinea caldă de rumeguș. Zi-le prietenilor din State!
    • Am făcut un magazin online,  affiliate, adică vând marfa altora. Tot pentru americani, nu știu ce mi-a picat pe ei. Magazinul este specializat pe chestii de gătit, bucătărie, chestii d-astea. Whats-Cooking.net
    • M-am înscris la niște cursuri online. Câte ceva despre scris, că vreau să scriu o carte, ceva despre citit rapid și memorie. Bineînțeles că mi-a venit ideea să fac ceva și pe tema asta. Mi-am rezervat un nume de domeniu și o să revin în curând cu rezultatele. O să fie ceva de genul învătatul te face fericit;

Și revenind la început: vreau un nou hobby. Acum că am ajuns și eu cineva și chiar pot spune câte ceva despre carieră, nu m-am apucat pur și simplu. M-am uitat și eu în jur. Virtual. Și am văzut care sunt hobby-urile trendy prin lumea corporatistă:

  • Golf;
  • Chestii zen;
  • Critică de artă;
  • Colecționari de oase de dinozauri;
  • Formula 1 și multe altele

O grămadă de opțiuni, dar n-am găsit nimic să-mi placă. Apoi am luat-o mai structurat:

  1. ceva cu mișcare fizică;
  2. să fie în aer liber;
  3. să am o împlinire că am făcut ceva util,

Și uite așa m-am decis, mă apuc de cosit.

Și ca să fie clar că m-am dus cu capul, proprietarul casei unde stăm, s-a angajat să aranjeze el cositul curții de mai multe ori pe an. Dar ce importanță are asta? Eu când vreau să fluier, cosesc.

Am am fost la Dedeman și mi-am luat coasă. Vroiam din aia cu coadă de lemn. Am găsit coada, dar asamblarea coasei era un mister. Pentru mine clar, dar și pentru vânzătorul cu ochii mari. Nevastă-mea tot zicea să iau o cositoare electrică, dar eu nu. Haaa-haaa. Mi-am luat coasă. Mâner de aluminiu, că ăsta era compatibil cu prinderea coasei. Cosit frate, asta este. Ceva pământean să faci bătături bio în palme. Asta da!

A cam plouat astăzi, dar o asamblez și încep treaba. O să tastez cu coatele în curând că palmele cred că vor fi puțin cam umflate în curând.

Hai că mă cheamă pământul, paaa 🙂

IMG_5803

Simțurile: rădăcini ale prezentului

Am răcit: nas înfundat, strănuturi, tuse, chestii de sezon, deci sunt la modă. Nu e prima oară iarna asta, dar este prima dată când, în afara faptului că n-am simțit mirosuri, am pierdut și partea cu gustul. Auzisem, dar nu-mi amintesc să mi se mai fi întâmplat. Când am început să fiu conștient de problemă, deși nu e cine știe ce, mi-am dat seama de niște lucruri evidente de altfel.

Imaginează-ți un grătar la care nu simți nimic. Asta în condițiile în care numai mirosul de grătar din haina pe care o port mă umple de bale, ca să zic așa plastic. Am făcut și pește. Nimic. Adică textura mâncărurilor o simțeam, dar nimic altceva. Am lins și o lămâie, care altă dată m-ar fi făcut verde la față. Nimic.

Era ca și cum una din culori ar fi dispărut din lumea mea. Îți închipui? O viață fără verde de exemplu. Păi cum ar fi iarba frate? Frunzele, bradul de Crăciun? Mda și uite așa mi-am dat seama cât de importante sunt simțurile pentru a putea fi cu adevărat prezent. Continuarea