Cum mi-am schimbat faţa, adică tema la blog

wordpress

Adevărul este că prima temă a blogului am ales-o repede, ca să pot trece mai departe la problemele de conţinut. Mi se părea simpatică, dar după mai multă vreme mi-am dat seama că nu prea se potrivea cu subiectul blogului (pauză, relaxare etc.) La momentul ăla aveam o grămadă de probleme cu migratul din Geeklog în WordPress self hosted. După ceva vreme a început să mă râcâie nevoia de schimbare şi  am avut şi un review negativ în sensul ăsta făcut de zâmbesc.com aşa că m-am apucat să caut ceva mai potrivit. Cred că am găsit.

Cu toate că WordPress-ul face foarte uşoară schimbarea temei cum vedem aici, nu e chiar aşa de simplu. Problabil că dacă foloseşti doar ce-ţi oferă temele e ok, dar dacă faci modificări în codul PHP, atunci o schimbare îţi cam ia ceva timp. Poate maeştrilor din domeniu le este mai simplu, mie însă mi-a pus ceva probleme pe care o să le împărtăşesc cu voi aici.

Continuă să citești

Uiţi zile de naştere?

calendar

Cât de naşpa poate fi când uiţi de ziua unui/unei apropiate. Sau, şi mai rău, când îţi aduci aminte a doua zi şi ştii că pe respectiva persoană o deranjează mai tare să o feliciţi a doua zi decât să nu o feliciţi deloc (cum e nevastă-mea). Stai aşa, să nu crezi că am uitat de ziua ei. Noooooo. Păi mai aveam io degeţele să scriu acum? Tot aşa nasoale mai sunt şi fazele când ştii că pe data 28 februarie este ziua Petronelei, dar pur şi simplu nu realizezi că, chiar astăzi, este 28 februarie.

Probabil că şi din cauza stresului despre care am mai sris aici, uit frate. Bă da’ uit a scleroză, adică nu glumă, aşa că aveam probleme mari şi nici nu îndrăzneam să îmi propun să reţin zile de naştere. Dar gataaaaa, eu m-am vindecat. Cum? Foarte simplu: Google Calendar. Ideea mi-a dat-o waven într-un comentariu la articloul despre viaţa fără Google. Me-se-ri-e. Am mai avut eu tentative să-mi  pun zilele de naştere într-o agendă pe calculatorul de la servici şi să sincronizez datele din Lotus cu mobilul, dar am senzaţia că Google îmi dă o libertate mai mare.

Calendarul zilelor de naştere a lu’ unchiu Google ne dă:

  • posibilitatea să primim notificări pe mail, cu o oră, o zi, o lună, un mileniu înainte, ca să avem timp să ne pregătim cu cadouri, flori, bonsai, mai ştiu eu ce;
  • SMS-uri ca să nu mai ai nici o problemă că nu ai intrat ieri pe mail şi azi nu ştii că este ziua lu’ văr-tu; Continuă să citești

Leapşa cu cretă

creta

Am luat leapşa de la Cătălin şi trebuie să scriu despre cretă, că nu am cum să nu răspund unui apel (de) la imaginaţie. Deci, să începem.

Jurnal de cretă

Înainte de Cretos, strămoşii mei au fost cei care au dat oamenilor posibilitatea să lase semne pe suprafeţe tari, de obicei lespezi de piatră sau pereţi de peşteri. Sculptau ăia în piatră, da’ le şi lua mult timp ca să scrie Ana are mere le lua cam două generaţii. În plus, după ce scriau, venea preistorica şi-i lua la ciomăgeală, că, ciiiiineeee ieee băăăă Ana asta… Nici măcar nu mai ştia săracu’, că preluase de la ta-su meşteşugul şi leapşa familiei.  Şi aşa, încet, încet, părinţii lui Darwin, maimuţozaurii, au descoperit o metodă mai uşoară de a lăsa semne, care mai apoi puteu fi şi şterse, pentru a evita partea cu ciomagul. Continuă să citești

De la copii, pentru adulţi

bebe

Atât de multe încercăm să-i învăţăm pe copii, că sunt şi ei mici şi neajutoraţi, că nici nu ne dăm seama cât de multe avem noi adulţii de învăţat de la ei. Piticul nostru, Dragoş Mihai, la vârsta de 11 luni, ne-a cam dat nişte lecţii de viaţă destul de serioase, care merită împărtăşite. Să intrăm în subiect:

De la copii pentru părinţi 1 – Să nu uităm să fim copii

Cât de bine e să fii copil. Asta de obicei o spun adulţii. Normal, nu? Păi ne ţine cineva să nu retrăim şi noi nişte momente de copilărie în intimitatea familiei făcând chestii care ar ridica nişte semne de întrebare în societate, cum ar fi:

  • să te târăşti pe jos în patru labe fără consum de alcool în prealabil;
  • să cânţi Ceaaaataaaa lui Piţigooooooooooiiii, dai într-unuuuuuul ţipăăăăăă dooooooi, cu o bucurie mai mare decât la cea mai mare creştere salarială;
  • să râzi lipindu-ţi nasul de oglindă şi făcând abur pe ea, cu toate că ai o faţă de retardat mintal care-ţi îngrijorează puţin subconştientul;
  • să te bucuri la 25 de cucu-bauri consecutive uimindu-te cum încă mai poţi;
  • scotând sunete abstracte, pentru care orice civilizaţie extraterestră şi-ar consumea întreaga energie şi inteligenţă ca să le decodifice etc.

De la copii, pentru părinţi 2 – Timpul trece şi nu se mai întoarce

Văzându-i pe micuţi cum se dezvoltă aşa de repede începi să realizezi că nu trebuie să treacă 5 ani ca să-ţi dai seama că parcă a  fost ieri. Faza asta o retrăieşti mult mai des, mult mai intens şi cu altă conotaţie. Continuă să citești

Lumea fără Google

google

Ce ne-am face fără Google? e-iarba n-ar mai creşte, e-pământul nu s-ar mai învârti. Prostii, cu siguranţă lumea ar fi fost alta, dar nu putem ştii dacă ar fi fost mai bună sau mai rea. Ca să nu mai aberez pe tema asta mai bine intru în subiect.

Ce mi-ar lipsi de la Google?

Motorul de căutare

Google originalul cum i-aş spune eu. Ulterior au apărut şi variantele locale, cum ar fi al nostru google.ro Un monopol pe o piaţă concurenţială, evident că nu putea ajunge unde este acum decât prin calitate, cercetare, concentrare, perfecţiune. Or mai fi şi altele, dar astea mi-au venit acum în cap. Cine nu a auzit de Google, nu are nevoie de Internet. Cu toate astea, în cazul meu, deşi foloseam aproape în mod exclusiv Google pentru căutări, târziu am aflat nişte detalii utile, pentru căutările pe Google, cum ar fi: Continuă să citești