Vacanţă pe litoral, naţionalism pauză

nationalism-pauzaScriam acum ceva vreme că vreau produse româneşti, dar zilele astea, căutând în ofertele de vacanţe pentru vară, mi-am descoperit o limită a naţionalismului: până la vacanţa de vară la noi pe litoral. Să o lămurim de la început. Nu sunt pentru plecat în Belize fără măcar să fi ieşit din oraş în judeţul următor. Personal am văzut destul de mult din tară, dar acum, pentru ăla micul vrem să mergem la mare şi mă uit la oferte, şi totuşi nu înţeleg ce se întâmplă. Sunt limitat, aia e.

Pe de o parte a naţionalismului, înţeleg legile economiei şi dorinţa partonilor din domeniu de a scoate cât mai mulţi bani, aşa că nu mă mir că dacă oamenii au cereri pentru 100% din capacitatea de cazare, nu au nici un gând să scadă tarifele.

Pe de altă parte a naţionalismului, nu înţeleg de ce nu iau în calcul că nu sunt numai ei pe piaţă şi că dacă o mai ţin aşa, mulţi români pleacă afară şi nu vor mai avea grad de ocupare 100%.

Interesantă va fi în perioada în care piaţa turismululi va fi în schimbare, în sensul că agenţiile de turism, din inerţie, vor rezerva locuri la hotelurile de pe litoralul nostru. Hotelierii vor vedea cerere. Turistul se reorientează la o vacanţă în altă parte, locurile rămân libere. Hotelier + agenţie = buba.

Din păcate încă mai durează schimbarea asta. Eu mi-am găsit între timp limita naţionalismului, şi nu merg la noi. Nu vreau să dau mai mulţi bani pe ceva mai prost. Naţionalism pauză. Iete na.

Îmi pare rău că nu am păstrat o ofertă care am primit-o zilele trecute pe mail în care pe o linie era un hotel de două stele din Mamaia, parcă Delta, fără masă, binenţeles, să nu obosim bucătarii. Linia de mai jos, o ofertă la 3 stele, all inclusive, mai ieftină la bulgari. Paaana mea.

Pentru a alege destinaţia am luat în considerare faptul că acum, cu ăla mic, lucrurile sunt puţin mai delicate, că trebuie să luăm cu noi cărucior, pătuţ, 9384573954 de alte chestii, aşa că variante cu avionul nu prea ne coafează, deci trebuie să mergem cu maşina. Nu vrem la noi pe litoral şi nici nu putem merge prea mult cu maşina, aşa că nu o să pun frână brusc şi o să ne oprim în Albena, la 4 stele, cu ultra all inclusive. Iete-aşa.

Cum merge cu naţionalismul la tine? Mergi la noi pe litoral? De ce? Nu mergi la noi? De ce? Ceva sfaturi dacă ai fost…

PS: dacă te pasionează ideea cu Albena, uite ofertele lor originale aici şi un intermediar cu informaţii mai detaliate aici.

A fi sau a nu fi semafor ?

semaforAzi am fost la Kaufland (în Ploieşti) ca să cumpăr nişte crănţănele că vin nişte prieteni în vizită. La ieşirea din parcare este un semafor. Sub semafor, un mare semn Stop. Deasupra semaforului, o d’aia cu lumină intermitentă verde pentru cei care o iau la dreapta. Toate bune şi frumoase, doar că luminiţa (de la capătul tunelului) nu funcţionează, ceea ce creează nişte probeleme în trafic, pentru că:

  1. şoferii care ştiu lumina intermitentă presupun că s-a ars becul, dar ea este încă validă, şi vor să treacă, indiferent de culoarea semaforului pentru sensul înainte;
  2. şoferii care nu ştiu de lumina intermitentă, se opresc la culoarea roşie a semaforului.

Personal, cred că varianta 2 este cea corectă în condiţiile de faţă şi că ăia care au grijă de semafoare sunt nişte delăsători generând frustrări în trafic. Oricum, o fază interesantă a fost când unul s-a oprit la roşu, una în spatele lui claxona, ăla a deschis uşa, iar ea ţipa la el că nu trebuie să se oprească pentru că deasupra este o lumină verde intermitentă. Tipu’ nervos la maxim îi spune răcnind: Intermitentă-i mă-ta! Dă-ţi buza jos de pe ochi şi-o să vezi că-i roşu la semafor. Şi uite aşa se colorează viaţa chiar şi stând în trafic…

Ce mai vreau eu?

losersSă pot să merg prin parc, şi nu mă refer la Disneyland,  cu copilul de mână, care momentan are doar un an, şi să nu aud pe nici un lăb*r scongsos vorbind tare la mobil şi începând conversaţia triumfal: Ce faci băi Mu*e? În plus avea lângă el şi o fată, fătucă să nu-i zic pi… da’ mai bine mă relexez, iau o pauză, că ea săraca, mai mult decât vina că era lângă el, sper din întâmplare, nu are de ce să apară în povestire.

Am consumat ceva în seara asta, aşa că o să mă opresc aici, cu epitetele şi calificativele, băgalsfj asldfkja sldfkja, că tare m-aş simţi mai bine fără vidaţi mintali şi erori ginecologice sau flegme fertile ce sunt ăştia care sfidează principiile bunului simţ în libertate… nu credeam că muştele pot fecunda ovare umane, dar se pare că da…

Cum să ţii minte ?

cum-sa-nu-uitiNorocul meu că Stardust mi-a adus aminte că am uitat să scriu articolul despre cum să ţinem minte într-un comentariu de pe blog, deci chiar am nevoie de articolul ăsta… Aşa, deci  urmare a articolului De ce uităm, hai să vedem cum facem să ţinem minte anumite chestii.

Cum să ţii minte nume?

Nu-i aşa că de multe ori, chiar după ce tocmai ţi-a fost prezentată o persoană, realizezi că nu-i ştii numele, iar în momentul când ţi se adresează ţie pe nume, lucrurile devin şi mai penibile? Dacă nu ţi s-a întâmplat niciodată, felicitări. Dacă ţi s-a întâmplat, uite cam ce ar trebui amândoi să facem ca să ne descurcăm mai bine în viitor:

  1. ascultă – eu îmi dau seama de multe ori că în momentul când au loc prezentările mă preocupă altceva şi nu ascult de fapt numele;
  2. foloseşte-l imediat – ca să ai o rezonanţă a numelui în minte, este foarte util să spui ceva chiar după ce ai auzit numele, ceva de genul „Îmi pare bine de cunoştinţă Costin”. În felul ăsta deja ai o amprentă verbală;
  3. vizualizează – altă şmecherie care ne poate ajuta foarte mult este să vizualizezi, să asociezi numele, persoana şi orice altceva care ţi se pare relevant. De exemplu poţi foarte uşor relaţiona numele cu o altă persoană mai apropiată, de exemplu, când întâlnesc o Ralucă, mi-e foarte uşor să-i reţin numele pentru că îl asociez cu numele soţiei mele 🙂 Nu, nu le încurc, ştiu care este soţia mea, chiar aşa de uituc nu sunt. Altă variantă ar fi asocierea cu un obiect, o amintire puternică. Un exemplu în cazul ăsta ar putea fi numele doctoriţei cu care a născut nevastă-mea: Dascălu. Am reuşit să-l ţin minte pentru că am asociat-o cu un ajutor de preot 🙂
  4. repetă – mai ales dacă e vorba de o întălnire de afaceri cu mai multe persoane, după ce prezentările au fost făcute, în cazul în care nu ai la îndemână cărţile de vizită ale participanţilor pe care să ţi le aşezi într-o ordine similară cu aşezarea lor la mese, ar fi bine să repeţi în minte numele lor, aşa că atunci când va trebui să spui ceva în legătură cu un participant, să nu fie nevoie să zici „exact cum a spus şi domnul şchiop, cu un ochi mai mic şi unul mai mare din stânga, blablabla„, ar fi mult mai bine dacă ai putea spune „exact cum a spus Dnul Ionescu…”. Faza cu repetatul funcţionează şi când nu este vorba de o întâlnire de afaceri. Ce poţi să faci este să reutilizezi numele la despărţire „Hai pa bă Gogule!„…

Cum să ţii minte numere?

Cred că reţinutul numerelor ţine totuşi şi de partenera cu care ţi-o, ăăăă, despre ce scriam? Aaah. Numere, cifre, da. Cum ar fi PINul de la card. La partea asta, prima variantă şi cea mai simplă este să nimereşti un număr simplu de genul 4747, aşa încât trebuie doar să reţii un singur segment, 47. Dacă nu ai avut norocul ăsta, poate beneficiezi de un card de la o bancă mai serioasă care-ţi permite schimbarea PINului chiar din softul de la bancomat. Dacă nici ăsta nu este cazul tău, poate te ajută să vizualizezi tastatura şi să ţii minte poziţia tastelor pe care le apeşi. Nu uita şi ordinea că degeaba ştii cifrele dacă nu ştii şi ordinea. După trei încercări nereuşite rămâi fără el… Încă o variantă la faza cu numerele este să-ţi stabileşti un algoritm cum ar fi 1358 care poate fi 13-5=8 sau 1, 3, 5, 3+5=8, orice te ajută să reduci lungimea şirului fix de caractere pe care trebuie să le memorezi. Ca şi în cazul numelor, repetarea te ajută. Repetă. Dacă te aşteptai să înveţi cum să ţii minte numere de telefon din UK, cu 15 cifre după ce citeşti articolul ăsta, opreşte-te aici şi sări la manualul telefonului tău sau ia-ţi o agendă telefonică. Continuă să citești

Ora pământului e şi ora mea

ora-pamantuluiMi-am reamintit acum câteva zile despre Ora Pământului de la waven de pe blog. Mi-am spus atunci că şi eu vreau să iau parte la iniţiativa asta, dar că mi se pare puţin cam devreme să scriu ceva, pentru că lumea uită până atunci, chiar dacă am mai zis cum poţi să-ţi faci un calendar gratis pe Google care să-ţi dea şi SMSuri tot gratis.

Eh, acum am găsit pe Alte Ego un articol despre plugin-ul WordPress legat de ora pământului care face exact ce vroiam eu: să readucă aminte vizitatorilor că urmează acest eveniment intitulat Ora pământului la care ar trebui să luăm cu toţii parte, aşa că astăzi o să-l instalez şi eu.

Ştii, te bagi? Nu ştiai, acum ştii, te bagi? Lasă un comentariu să ştiu şi eu că am contribuit puţin la treaba asta. Mulţumesc.