Despre prejudecată, prejudecăţi

prejudecataAm plecat de la ideea de a afla dacă prejudecata, sau mai bine zis prejudecăţile pe care le am, mi-au făcut, îmi fac şi îmi vor face bine sau rău. Şi de unde să încep dacă nu de la definiţia prejudecăţii…

PREJUDECÁTĂ, prejudecăţi, s.f. Părere, idee preconcepută (şi adesea eronată) pe care şi-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoaşterea directă a faptelor (DEX 98 via webdex.ro)

Deja mi se clatină puţin concepţia pe care o aveam, adică, nu mă gândeam că prejudecata presupune, de obicei, să-ţi faci o impresie fără să cunoşti faptele. Mai bine fac un exerciţiu transparent de introspecţie, dacă nu mă lămuresc eu, măcar să-mi spui tu unde greşesc, deci, lăsând de-o parte o lectură cu mândrie şi prejudecată, să luăm câteva exemple d-ale mele:

  • Ţiganii sunt hoţi;
  • Negrii miros urât;
  • Funcţionarii publici sunt incapabili;
  • Femeile nu ştiu să şofeze;
  • Homosexualii au probleme psihice;

Mai scrisesem câteva, dar nu prea erau prejudecăţi, aşadar să ne concentrăm pe cele de mai sus. Am mai scris despre ţigani, mediu şi reciclare, tocmai datorită faptului că mă mustra conştiinţa asupra prejudecăţii ăsteia. Vreau să nu fiu rasist, sper că nu sunt, şi totuşi mă uit că două dintre prejudecăţi sunt legate de etnii. Sunt rasist, băga-mi-aş. Nu vreau. Ce fac?  Să mă dau prin cacao şi să cânt rap? Nu, cred că renunţ la a doua. La prima nu pot frate, asta e! A doua chiar că e o prejudecată tâmpită. De unde pana mea să ştiu eu cum miros negrii că în toată viaţa mea am întâlnit vreo 3 (nu chiar mititei), am dat mâna cu ei şi am trecut mai departe. Da, clar, renunţ la asta. Continuă să citești

Şedinţa de logistică

sedinta-de-logisticaAm mai scris în câteva rânduri despre ea. Pentru nou veniţi, asta este o întâlnire lunară a departamenului, când mergem cu toţii într-un loc, mâncăm şi bem până nu mai putem, pe banii noştri (din păcate). Oricum, evenimentul mi se pare total necesar, cu multiple beneficii…

Şedinţa de logistică – avantaje

  1. Ne cunoaştem mai bine. Nu ştiu dacă am mai zis-o, dar eu sunt de părere că la servici nu poţi să cunoşti omul, poţi doar să cunoşti colegul. După servici, la un pahar de vin, o bere, o palincă etc., abia atunci cunoşti omul, şi atunci începe mugurele de prietenie adevărată;
  2. Creşte spiritul de echipă şi mândria de apartenenţă la un grup oarecum exclusivist – am mai lărgit grupul în ultimul timp şi cu reprezentanţi de la alte departamente (calitate, inginerie), dar nucleul de bază rămâne logistica;
  3. Resetăm contorul de frustrări – Continuă să citești

Înainte de 1 Mai

Din categoria „vara nu-i ca iarna” am făcut şi eu o dudă. Ieri la prânz, după ce am mâncat, ne-am făcut tura (plimbarea) prin jurul fabricii, cum obişnuim să facem în fiecare zi. Mai vorbim şi noi una-alta, mai ajutăm digestia etc. Printre subiectele discutate, ziua de 1 Mai şi cum o petreceam când eram în facultate. Aici apare duda mea. Vorbeam de cum am petrecut 1 Mai când eram în anul 3 şi zic:

– Atunci am plecat la mare cu o zi înainte. Nu mai ştiu exact de dată era în anul ăla, dar… şi m-am oprit şi am început cu toţii să râdem.

În fiecare an, şi la tinereţe şi la bătrâneţe, înainte de 1 Mai va fi 30 Aprilie…

Mi se pare corect să pun şi dudele care le fac eu, nu numai pe cele care le aud la ceilalţi, nu?