Neurolaveta

Se ia o săptămână de servici corporatist. Se ia stresul și toate frustrările și se țin la dospit întreaga săptămână. Între timp cresc bine de dau afară din orice. Vine vineri seara. Acasă. Mirific. Murdărit de urme de stres. O rog pe Ralucuța să îmi prepare un cocktail să uit de toate. Vroiam să-i spun Brainwash, dar sună prea bine în altă limbă, de aia îi spunem Neurolavetă. Continuă să citești

Frânturi de gând

Frântura de gând 1 – Moartea

Acum câteva zile, mai precis duminică noaptea, a trecut în neființă un cunoscut. Din păcate nu pot spune prieten, pentru că ne-am cunoscut destul de puțin. Cu toate astea este unul dintre singurele trei persoane cu care mi-am petrecut câteva zile din viață pe o insulă, aproape ca niște naufragiați. Ceilalți doi sunt fratele meu și cel mai bun prieten. Au fost niște zile deosebite pe care cu siguranță nu le voi uita niciodată și el este cel căruia trebuie să-i mulțumesc, pentru că datorită lui am ajuns acolo.

Dacă ești din Ploiești probabil știi despre cine vorbesc. Nu vreau să scriu numele, chiar dacă nici măcar nu îmi dau seama de ce. Probabil pentru ca să se odihnească în pace. Înmormântarea a fost ieri, cu mașini de poliție și un număr impresionant de oameni. A luptat cu cancerul vreo trei ani, de când l-a descoperit, dar boala l-a răpus până la urmă. A lăsat în urmă multă durere, nici nu vreau să detaliez. Continuă să citești

Pauza reflexului de cultură

Să începem de aici: sunt un incult. Sau cel puțin așa mă consider eu și crede-mă că nu am ştacheta prea ridicată. Ştii emisiunile alea cu întrebări, când vine unul de clasa a V-a şi tot răspunde corect în timp ce tu n-ai nicio idee? Ei bine, eu nu sunt de acord cu scuza că la vârsta lui ştiam şi eu, pentru simplul motiv că aproape sigur nu este aşa. Continuă să citești

Când vreau să fluier, urlu

Am citit de dimineaţă scrisoarea fostului Director General de la Adevărul Holding către colegi, foştii colegi, acum că a fost demis. Nu cunoşteam detalii, nume, nici măcar nu ştiam că Patriciu este patronul trustului. Ştiu, sunt un ignorant şi mă simt bine aşa. Nu îmi plac mondenităţile şi nici detaliile de culise care nu mă ajută în nici un fel, fie ele politice, macro-economice etc.

Oricum, scrisoarea omului mi se pare foarte tare, inclusiv cele câteva greşeli care nu fac altceva decât să pună accent pe factorul emoţional. Din ce în ce mai mult observ cum fuga de comunism ne aduce cam în acelaşi loc, care doar se numeşte altfel. Atunci când presiunea capitalismului depăşeşte o limită suportată de productivitate, eficienţă şi realism, atunci când Excelul devine un mod de business şi de viaţă, în acel moment, „ismul” se păstrează şi „comun” suprascrie „capital”. Ăsta este momentul când, din nou, pe un metru pătrat facem 50 tone de grâu şi porumbul creşte de trei metri. Pentru că aşa se vrea, se cere. Şi mie nu îmi plac formulările impersonale.

Admir oamenii care nu uită că şi reptilele sunt vertebrate, dar doar se târăsc, iar menirea noastră ca oameni este să să fim verticali.

Şi nu, nu are legătură cu filmul, care nu prea m-a fermecat, ci doar cu faptul că nu tot ce zboară se bea. Na!

Puncte de la Google Reader

Nu sunt împătimit al punctelor de loialitate de la telefoane, sucuri, chiștoace și așa mai departe, dar mi-a atras atenția faptul că până și Google s-a apucat să dea puncte de loialitate, prin noul lor program ReaderAdvantage.

Înțeleg că și-au dat seama că sunt oameni care chiar folosesc Reader, și eu îl folosesc, și înțeleg că le pare rău că au oferit doar niște tricouri gratuite unora care practic și-au petrecut zilele doar pe Reader. Ce nu înțeleg, e de ce vor să le dea doar puncte, că vorba aia, își permit să dea mult mai multe… Mi-a mai plăcut și faptul că la Member voices primul este un român, sau așa sună după nume cel puțin.

Asta ca să mai dau și eu o mică țeapă că se face miezul nopții și nu prea am făcut nimic azi de 1 Aprilie hehehe.