A 8-a treaptă a înțelepciunii

Pare puțin ciudat să reduci înțelepciunea la trepte și mai apoi să te uiți la fix a opta, dar în cazul ăsta eu zic că merită. Printre puținele beneficii ale plecatului des de acasă în interes de servici, se află lectura. A devenit de fapt o dorință personală, ca timpul pe care-l petrec în avioane și taxiuri să fie alocat și lecturii,  că cică viața trece repede.

Stephen R. Covey, încă un om pe care n-am apucat să-l cunosc în persoană, ceea ce sună puțin ciudat, ne-a dezlușit câte puțin din înțelepciune, punându-le pe trepte, începând cu Eficiența în șapte trepte, despre care unii zice că e seacă, dar eu zic că merită citită. De fapt, cartea asta a fost o lectură obligatorie în facultate, parcă prin anul doi, pentru cursul unui profesor, să-i dea Dumnezeu sănătate, că eu cu ținutul minte al numelor sunt varză. Tot de la el am înțeles cât de importante sunt niște chestii mici, cum ar fi să înveți să scrii la tastatură cu toate degetele, că d-aia ai zece și nu ca să te încurci în ele, să tastezi cum culeg găinile boabe prin ogradă. Ziceam că sună ciudat că n-am apucat să-l cunosc în persoană ca și cum ar fi fost posibil foarte ușor, ceea ce rămâne totuși parțial adevărat, având în vedere că n-ar fi fost chiar atât de complicat să particip la una din multiplele prelegeri pe care le-a ținut în lumea asta.

Revenind, și trecând peste cele șapte trepte de care aminteam mai sus, A 8-a treaptă a înțelepciunii vine să-ți aducă o alegere intuitivă mai aproape de atenția ta deja agasată de multe alte chestii.

Ar merita multe cuvinte, dar o să încerc să reduc totul la două idei:

  1. găsește-ți vocea internă și fă-ți-o auzită;
  2. ajută-i pe ceilalți de lângă tine să facă aceleași lucruri.

Puțin, mult prea puțin ca să te convigă să o citești, dar dacă ai vreo intenție, întreabă-l de sănătate pe goagăl și vezi niște detalii, să concluzionezi dacă te vindecă de ceva, sau nu. Mie mi-a plăcut să văd că deja aplicam niște chestii și că bineînțeles am făcut și câteva greșeli pe care acum, după lectură mi-am propus să le corectez. Lectură plăcută.

PS: Ilincuța, ce-a de-a treia minitrîmbiță a familiei, la doar un an, a fost complet impresionată, practic mâncând-o, cel puțin jumătate de pagină la propriu, iar alte două doar gustându-le pe colțuri.

Când se aglomerează cerul

Am tot sărit cu scrisul în pauza mea, că nu prea am mai avut astfel de pauze, dar dacă tot am mai zis p-aici cum stau cu călătoriile în afara țării, am zis să pun și poza asta făcută acum ceva vreme (începutul lui octombrie), aproape de Praga, în care devine destul de vizibil cum cerul nu mai este frate ce-a fost, nu mai e ăla maaaare, albastru, nemărginit, ci ăsta micuț, aglomerat de avioane care tot trec zăpăcite în toate părțile.

Oare unde vom ajunge în câțiva ani? Că pe lună cică am fost, dar era prea aglomerat și ne-am întors…