A fi sau a nu fi original?

Scriam în articolul Greşeli pe bloguri despre bloguri că unora le place prea mult „paste-le cu cu sos de copy” şi se hrănesc exclusiv cu aşa ceva. Nici măcar nu se îngraşă din ele, ci devin transparenţi, aşa că nimeni nu-i mai vede. Mă gândeam însă că trebuie să existe şi nişte motive pentru care unii preferă să copieze ceva în loc să creeze conţinut original şi am început să mă uit în stânga şi în dreapta să-mi fac o impresie cam care ar fi motivele pentru care votează unii cu a fi şi alţii cu a nu fi, în ambele cazuri, original.

A fi original, pentru că:

  • eşti un papagal în primă audiţie cum zicea Butulescu (nu, nu sunt cult, am găsit din întâmplare citatul);
  • făcând asta îi morfoleşti pe alţii, şi-ţi place, cum a reieşit şi sigla lui Google Chrome din plastilina lui Microsoft Windows aici;
  • eşti unic(ă) şi vrei să-ţi spui părerea cum numai tu poţi. Vorba aia, cu toţii suntem unici, chiar şi când tăcem în cor;
  • chiar şi când încerci să copiezi îţi iese ceva original, aşa eşti tu, ai ADNul stricat la gena de copiere;
  • şi DEXul recunoaşte că originalitatea este şi ciudăţenie, excentricitate, extravaganţă chestii care te definesc într-un mod original;
  • nu-ţi permiţi să mai existe cineva ca tine şi nici n-ai sabie ca s-o rezolvi ca ăla de zicea there can be only one;
  • ai descoperit trecerea în timp şi te-ai întors prezentând subiecte pe care toată lumea din vremea ta le dezbate cu interes. În prezentul nostru însă, eşti primul;
  • ţi-ai dat seama că degeba cunoşti pe unul care cântă mai bine ca Elvis, că e prea târziu, originalul a fost, nu mai poate re-fi;
  • originalitatea constă în a încerca să fii ca toţi ceilalţi şi a da greş, cum am văzut aici;

A nu fi original, pentru că:

  • nu ai nici o şansă să fii original(ă). Chiar şi modul deosebit prin care-ţi bagi degetele-n nas l-ai văzut la cineva  stând la semafor şi l-ai copiat;
  • îţi place aşa mult originalitatea încât vrei cu tot dinadinsul să-i creşti valoarea şi/sau notorietatea făcându-i copii penibile;
  • trăieşti cu impresia că eşti primul pe lume care a descoperit roata. Bravo. Ieşi din casă şi vezi cum se deplasează lumea. Vei fi uimit cum toţi folosesc invenţia ta şi încă de o grămadă de vreme, chiar dinainte să te naşti;
  • indiferent dacă lucrul pe care-l faci este sau nu original, felul în care-l faci este o copie tristă a unui original vesel;
  • suntem prea mulţi, nu mai putem fi originali, s-a terminat originalitatea, cum zice Anca aici;
  • ai văzut atâtea lucruri în viaţă încât creierul tău, învăţând prin imitare, nu mai are şanse matematice să genereze ceva original. Uite un forum pe ideea asta aplicată la web design aici;
  • eşti de acord cu Picasso când spune că artiştii buni copiază, artiştii foarte buni fură;
  • eşti dependent de tradiţii, iar tradiţia însemnă repetare nu originalitate. Ideea mi-a venit din ramuri;
  • vrei să fi primul care copiază ceva de care nu prea s-a aflat nimic;

Tu cu ce votezi, cu a fi sau cu a nu fi? Şi mai important, de ce?

14 păreri la “A fi sau a nu fi original?

  1. e posibil sa repet ideile unora dintre cei care deja au comentat, insa o sa incerc sa o fac intr-un mod original, ca tot vorbim despre tema asta.

    Fiecare persoana are o personalitate anume, si aceasta este cea care de cele mai multe ori face diferenta intre copie si original. Cu totii luam cate ceva de la cei din jurul nostru, intr-un mod inconstient. Iti place felul in care gesticuleaza o anumita persoana, o vezi in fiecare zi facand aceleasi gesturi, si dupa ceva timp iti dai seama ca ai ajuns sa le copiezi.
    A fi doar o copie inseamna a „ingana” fizic si moral o persoana, a copia personalitatea si imaginea. O copie inseamna cineva care exagereaza in extragerea partilor care AR TREBUIsa fie benefice pentru el/ea,reusind sa isi contureze personalitatea cu elemente de la 2-3 persoane(spun a trebui, pentru ca de cele mai multe ori aceste copii sunt negative).
    A fi original inseamna a lua de la oricare persoana din jurul tau cate ceva, cum ar fi felul in care vorbim, impresiile, de ce gandim intr-un fel si nu altul, cate o bucatica mica din tot ce ne inconjoara.
    A fi original este egal a tot ceea ce formeaza o personalitate deloc banala, insa nu in totalitate excentrica. [fizic prin vestimentatie, tunsoare, accesorii, iar psihic prin moral, in general]

    raspunsul ar fi, fara indoiala, a fi original. 🙂

    apropo, multumim de postare, e foarte buna !

  2. Da, este un pericol real pentru tineri, şi nu numai, să se întâlnească doar in spatiul virtual prin discuţii pe forumuri, bloguri etc. Comunicarea se realizează parţial prin mijlocirea limbajului scris atâta timp cât limbajul nonverbal/paraverbal(limbajul trupului, emoţii, sentimente, tonalitatea vocii) nu există într-o discuţie din cuvinte scrise. Altfel trăieşti când te întâlneşti faţă în faţă cu alte persoane bucurându-te de tot ce-ţi poate oferi o relaţionare directa, nemijlocită.
    La punctul 2, dacă am înţeles corect, originalitatea în cazul tinerilor-tineri constă în a face lucruri diferite de ceea ce facem noi, tinerii-batrâni, nu?

  3. Sensul cuvintelor „unicitate” si „original” este intr-o anumita masura inrudit, cred eu, depinde in ce context este folosit oricare din cele doua cuvinte. Am gasit in DEX ca „a fi unic” inseamna si „incomparabil, care nu poate fi asemanat” iar pentru „a fi original” am gasit „necopiat, neimitat dupa altcineva, personal”.
    Cred ca cele doua cuvinte pot fi sinonime daca se folosesc pentru a descrie un mod de viata dar inseamna cu totul diferite daca se folosesc.pentru a descrie un „proces creativ”, cum ar fi : sa scrii o carte, sa pictezi sau sa iti exprimi o idee pe un blog.
    De exemplu, eu sunt o femeie – ce naspa suna – , sa reformulam, sunt o suberbaciune de aproape 30 ani, casatorita si cu un copil. Inca mai am in sifonier tricouri cu amprente de maini sub care scrie ” Don’t touch”. Daca e sa ne gandim la varsta mea si la statutul meu social, eventual si la ce-ar zice soacra-mea daca ar sti ceva „iengleza” – NU ar trebui sa port asa ceva. Dar eu sunt inebunita dupa acest tricou , chiar daca amprentele numai sunt la aceasi „inaltime” la care erau acum vreo 10 ani (si sa nu crezi ca au ajuns totusi la buric), in fine ce vreau sa spun este ca eu port acest tricou cu mandrie si aceasta decizie de a-l purta nu este originala pentru ca sunt mii de alte femei care poarta astfel de tricouri dar sunt unica facand aceasta alegere.

  4. @stardust: într-adevăr, blogul este varianta modernă a jurnalului sau oracolului care exista pe vremea noastră. Oare nu este şi asta o dovadă a faptului că tineretul devine din ce în ce mai antisocial? Câna aveai oracol mergeai la prieteni şi prietene să îţi scrie, să le scrii. Acum nu mai e nevoie, toţi intră online şi se întâlnesc în scris. Asta ar fi ideea 1. Ideea 2 este că în cazul blogurilor tinerilor-tineri, că şi noi suntem tineri, dar mai bătrâni, originalitatea înseamnă sa faci ceva diferit. În cazul nostru originalitatea se traduce din ce în ce mai mult să faci ceva într-un mod diferit.

  5. Eu cred ca aceasta intrebare are decat un singur raspuns:”Suntem cu totii originali” tocmai prin modul in care existam, luam decizii sau actionam.
    Acum ceva timp am gasit intr-o carte o „povestioara” ce apartine unei fete de 15 ani ca raspuns la intrebarea „Suntem sau nu suntem originali?” si suna cam asa:
    „Eu sunt eu. In tota lumea nu mai este nimeni ca mine. Exista oameni care au niste parti asemanatoare cu ale mele dar nu seamana cu mine perfect. De aceea, tot ce vine din mine imi aparttine numai mie, pentru ca doar eu am hotarat asa. Eu imi apartin cu totul – corpul meu cu tot ceea ce face el, mintea mea cu toate gandurile si ideile, sentimentele mele, oricare ar fi ele – furie, bucurie, frustrare, dezamagire, nepasare, toate faptele mele, fie ca includ pe altii sau numai pe mine.
    Am propriile mele triumfuri si succese, dar si propriile esecuri si greseli. Oricum as arata si m-as auzi, orice as spune si as face si orice as gandi si as simti la un moment dat, ma reprezinta intru totul pe mine. Clipa aceea este autentica si ma arata pe mine cum sunt in acel moment.
    Vad, aud, simt, gandesc, spun si fac. Posed instrumentele de a trai cum imi place, de afi alaturi de ceilalti, de a gasi un rost si o ordine in multimea de oamani si de lucruri din afara mea.
    Eu imi apartin mie si de aceea ma pot construi. Eu stunt eu si ma simt bine.”
    Este adevarat ca nu toti suntem constienti de puterile noastre, de calitatile cu care suntem inzestrati asa cum face aceasta fata de 15 ani si poate din dorinta de a nu-i dezamagi pe cei care au asteptari de la noi tindem sa facem uneori si ” paste cu sos de copy”.

  6. Şi eu cred că fiind tu insuţi inevitabil vei fi şi original. Nu prea ai cum să fii original dacă nu ştii cine eşti şi cu ce daruri ai fost înzestrat astfel încât să aduci valoare într-un domeniu sau altul. Fiecare dintre noi este diferit având o percepţie proprie asupra vieţii putând oferi întotdeauna o perspectivă personală ce imbogaţeşte în semnificaţii realitatea înconjurătoare. În căutarea sinelui poţi fi tentat să copiezi sau să imiti; este un lucru inevitabil şi incă de la naştere am urmat modelele părinţilor noştri, ai profesorilor etc., chiar dacă unele modele nu erau demne a fi urmate. Treptat insă, conştientizându-te ca persoană unică si liberă, incerci să te defineşti şi să te exprimi ca o individualitate. Dacă această căutare este sinceră, facută cu multa exigenţă şi încredere, atunci vei fi apreciat chiar dacă nu vei fi ajuns sa ştii exact ce vrei sau ce poţi reprezenta tu ca persoană.
    Citind mai multe bloguri, la intâmplare, am dat peste bloguri aparţinând tinerilor şi foarte tinerilor, 16 ani, 20 de ani… Scrierea lor nu conţinea prea multe idei şi nu spunea foarte multe lucruri dar era plăcută, sensibilă şi amuzantă. Clar trebuie să ai timp să citeşti, şi mai ales să-ţi şi placă, aceste descrieri de sentinemete, visări şi diverse trăiri. Blogurile acestea mi s-au părut forme moderne ale jurnalelor scrise de pe vremuri :), dar oricum interesante şi originale in felul lor pentru că sunt foarte personale şi sincere. Dacă aceste persoane au început astfel, probabil se vor contura în timp ca personalitaţi puternice, mai greu supuse influenţării sau îndoctrinării de orice fel.

  7. exista intrun film un principiu. Care domnul principiu zicea in sinea lui: un umorist are doua optiuni. Una este sa fie original. A doua, daca originalitatea nu ii este toma potrivita, sa copieze de la cineva foarte bun.

    In afara de aceste doua optiuni mai ai si optiunea sa te faci de ras, pe care o adopt si eu cu mare veselie

  8. Eu votez cu a fi egal cu mine insami. Pentru ca rupturile de falie in comportament si inconstanta in principii, dincolo de originalitate, te face sa te pierzi ca individ.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *