A fi sau a nu fi profesionist

Nu vreu să mă refer la un domeniu anume ci la generalităţile care fac pe ceilalţi să spună: profesionist dom’le! Eu sunt convins că profesionalismul îşi are locul indiferent de poziţia din organigramă şi urcarea către vârf nu înseamnă neapărat şi un nivel mai ridicat de profesionalism, din păcate. Vorba aia, suntem promovaţi până la nivelul la care ne demonstrăm incompetenţa. Sper că eu mai am ceva până acolo. În plus văd în jurul meu exemple excelente, unele bune, unele mai puţin pune,  altele proaste şi unele care nu merită nici măcar să fie  considerate ca fiind cele mai proaste, dar mă gândesc că poate nu clasific eu corect persoanele neştiind clar ce criterii ar trebui să folosesc, nu?

Ce este un profesionist?

Ei bine, eu nu ştiu ce este un profesionist şi practic cam asta aş vrea să aflu în urma acestui articol, prin concentrarea pe acest subiect. Dacă tu ştii, te rog corectează-mă sau completează-mă în cele ce urmează. Dacă nici tu nu ştii, hai să desluşim împreună… Empiric vorbind, mă gândesc la un profesionist ca la o persoană care face bine, ce trebuie să facă, când trebuie, cum trebuie să facă.

Ce (te) face profesionist(ul)

Să mai clarificăm ceva: oriunde folosesc termenul profesionist, mă refer la ambele sexe, deci profesionist sau profesionistă. Zic asta pentru că sunt plăcut misogin, dar totuşi am şi exemple clare în care doamnele sau domnişoarele chiar sunt profesioniste (mă refer la ocupaţii respectabile, nu la prostii).

Aşa, deci cam asta cred eu că ar face dintr-o persoană oarecare, un profesionist în domeniu:

• experienţa – cu toate că poţi fi cel mai bun din facultate, liceu, şcoală etc. nu pot să cred că instantaneu devii un profesionist în domeniul tău. Timpul are menirea de a şlefui cam totul, de a cerne, astfel încât, fără trecerea lui şi profesarea celor învăţate, nu ai cum să fii  un adevărat profesionist;
• cunoştinţele – balansând puţin înapoi primul punct, iar mi-e greu să cred că un om din pădure, fără o educaţie în domeniu, nu neapărat cu master (pe care eu l-am cam făcut de pomană) sau cu doctorat (pe care încă nu m-am motivat să-l fac), are şanse prea mari să ajungă un profesionist în domeniul lui, dar totuşi, un liceu, sau chiar o facultate, ar trebui să asigure o fundaţie mai mult sau mai puţin solidă pentru construirea unui profesionist;
• calitatea – ca şi concept sau valoare personală, partea pentru care am început mai sus cu „care face bine„, este fundamentală pentru definirea unui adevărat profesionist. Superficialii, delăsătorii, şleampeţii sau cum le-o mai zice, din punctul meu de vedere nu au cum să ajungă profesionişti;
• rigurozitatea – nu ştiu dacă am găsit cel mai potrivit cuvânt care să relfecte ce vreau, adică acea calitate pe care trebuie să o ai pentru a-ţi planifica activitatea, de a o monitoriza, pentru a te asigura că faci în primul rând ce trebuie, luând în calcul combinaţia importanţă-urgenţă care să definească cel mai bine priorităţile. Vorba aia: ce e mai grav – să rezolvi complet o problemă prost formulată, sau să rezolvi parţial o problemă corect formulată? Nu ar trebui să ai nici un dubiu că a doua variantă este de preferat, cred eu;
• consecvenţă, perseverenţă şi constanţă – iar nu pot găsi un singur cuvânt care să spună ce vreau eu. Mă refer la faptul că nu poţi fi profesionist marţea şi joia de la 11.00 la 15.00, eşti sau nu eşti în mod permanent, trebuie să fii constant, iar când spun constant nu mă refer la o linie dreaptă paralelă cu axa orizontală, nu. Mă refer la o constantă îmbunătăţire şi dezvoltare neforţată, neimpusă, venită din interior, din ADN sau din, paaana mea, înţelegi ideea;
• structură – iar sunt vag, dar aş vrea să spun ceva de genul… cu un sistem clar de valori. Binenţeles, ca şi conţinut, el diferă de la domeniu la domeniu, că un dulgher, un chirurg şi un mafiot nu vor avea aceleaşi valori, dar cu toţii ar trebui să deţină o structură clară şi stabilă de valori, nu ca musculiţele alea bete care astăzi sunt superexaltate de un anume lucru iar mâine îl tăvălesc în căc*t de nu mai înţeleg nimic;
• comunicarea – poate pare puţin ciudat, dar cunosc câteva cazuri, foarte puţine, unde persoanele respective sunt chiar profesioniste din punctul meu de vedere, dar faptul că nu comunică le ştirbeşte din percepţia pe care ceilalţi ar avea-o asupra lor. Adică faci ceva, dar dacă nu prezinţi corect, complet, coerent ce ai făcut, de ce, cum, cu ce obiectiv etc., atunci există riscul major ca lumea din jur să interpreteze greşit ori rezultatul, ori metoda prin care ţi-ai atins obiectivele. Nici ceilalţi nu sunt proşti, dacă ar sta să analizeze în detaliu acţiunile tale, în contextul în care le-ai întrepins, cu siguranţă şi-ar da seama că eşti profesionist, dar nu sunt nemuritori, n-au timp de aşa ceva, aşa că ajută-te, comunică;
• decizii – în orice domeniu sunt momente imprevizibile, când nu ştii tot ce-ţi trebuie pentru a lua o decizie. Nu sunt toate constante în jurul tău. Nu mai vorbesc de anumite domenii în care mai totul este imprevizibil, super-inter-condiţionat de un milion de chestii care fac previziunile aproape imposibil de realizat. Sunt momente când trebuie să decizi şi punct. Nu cred că un profesinist aruncă moneda în sus şi în funcţie de ce parte a monedei este în sus face ceva, dar  cred că un profesionist trebuie să poată lua o decizie fără să ştie totul, bazându-se pe frânturi de informaţii şi pe toate punctele anterioare. Asta nu înseamnă că trebuie să fie şi decizii bune de fiecare dată. Imposibil. Oricum, dacă a greşit, consider că un profesionist trebuie să: 1. admită în faţa lui că a greşit, 2. recunoască în faţa celorlalţi că a greşit şi 3. să înveţe din greşeala lui pentru ca s-o evite pe viitor;
• atitudine – cred că ăsta este oarecum opţional ca şi criteriu pentru a defini un profesionist, dar îi colorează mult mai plăcut imaginea. Mă refer aici la faptul că poate unii nu trebuie să lucreze în echipă (un ceasornicar care lucrează singur), sau nu trebuie neapărat să facă glume sau să zâmbească (un antreprenor de pompe funebre), dar în general, atitudinea pe care o ai faţă de tine şi faţă de cei din jur, chiar dacă eşti deja profesionist, îţi poate face viaţa mai frumoasă ţie şi celor din jurul tău.

Cam asta ar fi, tu ce zici, ce te face sau îi face pe alţii profesionişti?