Crima Organizată – Episodul 2

Povesteam ieri despre modul în care este organizată miliţia română. Astăzi am învăţat din lecţia de ieri că nu trebuie să mă duc acolo înainte să sun. Zis şi făcut. Dimineaţă am mai rezolvat câte ceva, după care am sunat la  biroul organizat crimă. Hă. Am vorbit cu un … domn, mi-a spus că vorbeşte el cu persoana abilitată, care mai apoi mă va suna înapoi pe mine ca să re-programăm întâlnirea de ieri. Am fost sunat, am stabilit ora şi binenţeles că m-am dus. La poartă, alt personaj, nu cel de ieri. Nu ştiu gradele, dar cel de astăzi avea pe epoleţi patru dungi. Dacă ar fi să o iau după comportament, cred că era cel puțin general, sau ceva de genul ăsta. Adică genul de funcţionară publică la ciclu, lucrând ore peste program neplătite, doar că vorbim de varianta masculină în uniformă.

A venit cel care urma să mă „audieze” şi m-a preluat de la poartă, l-am recunoscut de acum doi ani. Acelaşi birou, cu tehnologie foarte avansată, chiar monitoare color. Dacă scaunul pe care am stat ar fi putut vorbi,  cu siguranţă ar fi depănat ceva istorie, pentru că avea vreo sută de ani. Am stat pe culoarul de acces la birouri, generos, de aproximativ şaij-dă centimetri. Când vroia să iasă cineva din birou mă dădeam eu puţin mai în faţă.

Am revăzut declaraţia anterioară, i-am confirmat că banii mi-au fost returnați în cont de BRD așa că prejudiciul acum nu mai există. I-am arătat mailurile de acum doi ani, găsite în arhiva. Primul era către efraudă.ro (către care vroiam să pun o legătură dar văd că nu mai există). Am scris mailul la sfârșitul lunii aprilie 2008, am primit răspunsul imediat,  în iulie, până în jumătatea lunii, tot în 2008, răspuns conform căruia ar trebui să mă adresez Departamentului de Crimă Organizată din Ploiești, ceea ce făcusem deja între timp. Al doilea mesaj l-am scris către Visa Internațional, care dacă nu mă înșel mi-au răspuns în aceeși zi. 10 la viteza de reacție. 10 la comunicare. La utilitate ar fi un 1, în sensul că mi-au mulțumit pentru mesaj, mi-au explicat procedurile de lucru și mi-au spus că și în situația în care eu sesizez banca emitentă asupra unei tentative de furt, există posibilitatea ca banii să nu fie recuperați. Oricum, ei nu puteau face nimic. Am scris și la BRD, de unde am primit răspuns mai târziu că nu îmi pot oferi detalii asupra tranzacției interbancare, dar că pot oferi aceste informații organelor competente…Adică eu ori nu eram suficient de organ, ori nu eram suficient de competent. Mi-a arătat omul și documentele făcute în cadrul anchetei, faptul că au trimis cererea de informații la BRD iar ăia au dat un răspuns vag și inutil.

Una peste alta, trebuie să recunosc că omul a fost cinstit, mi-a explicat situația, mi-a dat și alte exemple cu metode de rezolvare diferite și la sfârșit și-a cerut și scuze că nu au reușit mai mult. Am făcut o nouă declarație conform căreia ce am declarat anterior rămâne declarat. Nu a fost nici vorbă de poligraf cum mă avertizase celălalt coleg. Într-un fel păcat, că asta era partea interesantă. Concluzia: urmează să mai fiu contactat pentru a mi se aduce la cunoștință progresul anchetei. Până acum au trecut doi ani, dar sunt tânăr și având în vedere că mi-am recuperat banii am răbdare.

Mă gândeam când am ieșit de acolo la faptul că pot foarte bine să spun: nu știu frate, am fost la Poliție, am declarat, le-am dat toate informațiile și n-au făcut nimic. Pe de altă parte, fiind rezonabil, ce să facă? Banca nu le-a dat nici o informație utilă, un IP, un DNS, o adresă de web, ceva. De unde să înceapă? Mai așteptăm câțiva ani până se mai dezvoltă tehnologia și atunci o să dea un sărci pe gugăl și o să găsească direct infractorul. Vorbim peste doi ani.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *