Greşeli pe bloguri despre bloguri

Cum am mai făcut-o şi înainte la articolele despre avatare, blogul de succes,  sau cel despre scrisul cu diacritice în WordPress, îţi împărtăşesc în continuare ce am mai învăţat în ultimul timp pe bloguri despre bloguri şi în principal despre greşeli pe care ar trebui să le eviţi de la început. Ordinea este oarecum aleatoare, alege ce îţi este aplicabil.

Să-ţi placă paste-le cu sos de copy

Nu am eu experienţă fraţilor, dar când intru pe 6 bloguri şi văd acelaşi articol, chiar cu aceleaşi greşeli de ortografie mi-e greu să cred că e vorba de blogări sexteţi conectaţi telepatic. Hai să mai lăsăm sosul de copy şi să punem si noi mai multe frunze de original, că dau gust bun. Paste-le merg bine, când ai de pus legături către sursele la care chiar trebuie să faci referire, dar nu le face meniu standard mic dejun-dejun-cină că borâm cu toţii.

Să uiţi că există gramatica

Nu spune nimeni că trebuie să fii reîncarnarea blogosferică a lui Pruteanu, nici că prezenţa oricărei devieri de la regulile sintaxei şi/sau morfologiei te descalifică, dar nici să ai în fiecare frază câte cinci greşeli. Cu siguranţă că într-un blog cu multe articole îşi vor găsi locul şi câteva greşeli, dar asta nu însemnă că zbârca trebuie să devină un standard de scriere.  Ce bine face o recitire înainte de publicare. Nu-mi permit să dau exemple, că-s începător…

Să nu-ţi adaptezi limbajul

Cu toate că nu îmi închipuiam ca înşiruiri de p*le, p*zde şi alte alea să atragă atâţia vizitatori, chiar o fac. Este adevărat că şi muştele sunt atrase de căcat. Şi dacă vrei să bâzâie prin blog multe d’astea, normal că nu poţi să le oferi altceva decât mâncarea lor de bază. Nu am înţeles încă dacă blogării scriu cu limbajul ăsta ca să atragă asemenea trafic, sau dacă traficul vine pentru că ei aşa scriu. Oricum, chiar dacă printre cuvintele dacice brânză, barză, varză, viezure se încadrează şi p*zdă, nu mi se pare respectuos pentru bruma de vizitatori pe care-i am eu să le folosesc continuu. Din nou nu îmi permit să dau exemple contrare.

Să bagi cantitate fără calitate

Încă este dezbătută problema cantitaţii în blogosferă. Este oarecum evident că traficul generat depinde şi de cantitatea oferită. Dacă ne oprim aici, cantitatea a câştigat. Dacă însă mai facem un pas şi ne gândim şi la rezultatul obţinut în urma traficului, situaţia eu zic că se schimbă radical. Să nu uităm că „piaţa” cititorilor de bloguri este liberă, şi cum preţul este zero, iar oferta foarte mare, teoria ne învaţă că tot consumul va fi orientat spre resursa de calitate. Indiferent cum se defineşte calitatea, binenţeles diferit de la nişă la nişă. Cum ziceam de limbaj, probabil că în cazul celor cu vulgaritatea declarată, calitatea este mai degrabă definită prin densitatea cuvintelor cheie şi ingeniozitatea combinărilor folosite.

Să-ţi trăieşti viaţa într-un tub, ăsta, youtube

Unele filmuleţe sunt chiar beton, nimic de zis, dar chiar aşa să-ţi fie blogul plin de tubuleţe, ce eşti la reanimare? Dacă îţi faci un videoblog în care pui filmulţe făcute de tine, felicitări, dar doar să pui legături, fără sa aduci şi tu o valoare adăugată, paaaanaaa mea.

Să nu dai Cezarului ce e al Cezarului

Am mai văzut cazuri în care omul în ascensiune a cam uitat să precizeze că de fapt ce a scris, de altfel subiect bun, conţinut asemenea, nu-i aparţine şi că ideea era a altuia. Pe lista lui e-Moise cu siguranţă va fi fost şi porunca să legi cum vrei să fii legat. Păi dacă tot te inspiri, dă-i omului care te-a ajutat măcar creditul ideii în sine. Cu siguranţă citim multe bloguri şi la un moment dat poţi rămâne cu o idee pe care apoi nu mai ştii de unde ai luat-o, dar ar trebui să fie excepţia care să confirme regula. Apropo de asta, dacă ţi se pare că ai vreun merit neglijat de mine, zi-mi să corectez situaţia. În rest poate ar fi bine să te documentezi în privinţa drepturilor de autor şi cum îţi pot fi de ajutor. Licenţierea Creative Commons te aşteaptă aici.

Să publici noutăţi învechite

Păi ce ştire e aia de acum un an?  Exagerez. Înţeleg că poţi prelua o ştire mai veche şi îţi poţi exprima părerea asupra ei ,sau o poţi comenta într-un fel unic, distinctiv, dar dacă o faci când toată lumea a uitat deja subiectul, şansele tale să reuşeşti sunt foarte mici. Asta e valabil cred în special pe nişe unde cititorii chiar sunt mai deştepţi ca noi…

Să vrei bani pentru nimic

Am auzit de ăştia care au trafic mai mare decât marile intersecţii la ore de vârf, dar ce nu înţeleg este de ce pana mea nişte arici cu doi vizitatori pe zi, pun x bannere publicitare. Eu înţeleg că activitatea asta este ori un hobby care-ţi aduce o plăcere, ori este o profesie şi o faci pentru bani (şi cu plăcere). Cei de care vorbeam înainte nu se regăsesc în nici o categorie, de fapt nu cred că se regăsesc punct. Mi-a plăcut însă disponibilitatea foarte mare a blogărilor de a participa în campanii non-profit, după cum zice underclick aici.

Să te rupi în design

Că dizain nu există în limba română. Cum zice şi de-blog aici, mai sunt şi bloguri care forţează legile fizicii, globii oculari şi creierul cu schemele lor de culori. Eşti homo şi-ţi place rozul diafan, foarte bine.  Eşti comunist şi scrii pe roşu, aia e. Eşti ecologist convins şi n-ai decât verde în paleta de culori, dă-i înainte. Dar dacă nu eşti de nici un fel distinct şi nici subiectul nu este în armonie cu ce ai de zis, ia-o mai uşor. Hotăreşte-te ce vrei şi apoi găseşte-ţi un design care să ţi se potrivească.

Să nu fi consistent în nume şi adresă blog

După un început cu stângul pe forumul blogoree (datorat în exclusivitate ingnoranţei mele), am primit mai multe sugestii de la Unleashed printre care şi să am un titlu care să completeze ideea din adresă. La momentul ăla aveam adresa pauzaMea.net şi titlu pauzaMea.net. Am schimbat titlul în Blog de relaxat. Mai târziu, citind mai multe am observat însă că adresa şi titlul trebuie să formeze o imagine unitară şi de aceea am schimbat titlul în Pauza mea de relaxat. Este totuşi o greşeală să ai adresa muscabeata.ro, titlul Idei preconcepute şi să scrii despre fizica cuantică, dar dacă asta te face fericit(ă) uită regula.

Să moderezi comentariile

Într-un post mai vechi am mai descoperit o altă greşeală pe care am făcut-o şi anume blocarea apariţiei comentariilor pentru moderare. Adică io sunt şmecher şi umilii comentatori trebuie să aştepte binecuvântarea mea, când de fapt umilul ar trebui să fiu eu. Am schimbat setarea din panoul de control WP şi toate comentariile neblocate de Akismet vor fi publicate direct. Oricum primesc notificare pe mail la fiecare comentariu publicat, aşa că nu aş vrea să obstrucţionez interactivitatea doar aşa, că pot.

Să crezi că tu nu vei fi spamat

Şi blogurile mici sunt ţinta spamurilor. În primii paşi in WordPress de aici, Eugen scrie şi despre Akismet, extensie a WPului contra spamurilor. Mă gândeam eu ce bine o să fie când o să am şi eu problema asta, când blogul va avea trafic şi va deveni un punct de atracţie pentru spameri. Norocul meu e că am instalat pluginul cu convingerea că experienţa căpătată de un blogăr vechi nu trebuie ignorată. Viaţa bate filmul şi după vreo mie o sută de vizite Akismet-ul a blocat deja 48 de comentarii spam. Mă bucuram când vedeam că se înregistrează pe blog noi utilizatori, unii chiar cu adrese .ru De fapt, probabil că erau doar primi paşi din încercările de spamare. Dacă încă nu îl ai, verifică în panoul de control să vezi dacă nu cumva trebuie doar să îl activezi. Dacă nu e listat, descarcă-l de aici.

Să nu ţii cont şi de ce vor ceilalţi

O colecţie de lucruri enervante pentru ceilalţi le găseşti foarte uşor cu o căutare. Mie mi-a plăcut articolul lui Andrei de aici. Nu uita că nu eşti singur în blogosferă. Dacă vrei să fii, documenteză-te şi instalează-ţi wordpress-ul local. Pune-ţi parolă să nu intre nimeni şi aia e. Singurătate fericită îţi urez.

Să nu te mai opreşti

Asta e pentru mine, acum. Cu siguranţă lista asta poate şi va suferi modificări în timp, majoritatea pornind de la comentariile primite, adică de la tine. Ce greşeli ar trebui să mai evităm?