Simțurile: rădăcini ale prezentului

Am răcit: nas înfundat, strănuturi, tuse, chestii de sezon, deci sunt la modă. Nu e prima oară iarna asta, dar este prima dată când, în afara faptului că n-am simțit mirosuri, am pierdut și partea cu gustul. Auzisem, dar nu-mi amintesc să mi se mai fi întâmplat. Când am început să fiu conștient de problemă, deși nu e cine știe ce, mi-am dat seama de niște lucruri evidente de altfel.

Imaginează-ți un grătar la care nu simți nimic. Asta în condițiile în care numai mirosul de grătar din haina pe care o port mă umple de bale, ca să zic așa plastic. Am făcut și pește. Nimic. Adică textura mâncărurilor o simțeam, dar nimic altceva. Am lins și o lămâie, care altă dată m-ar fi făcut verde la față. Nimic.

Era ca și cum una din culori ar fi dispărut din lumea mea. Îți închipui? O viață fără verde de exemplu. Păi cum ar fi iarba frate? Frunzele, bradul de Crăciun? Mda și uite așa mi-am dat seama cât de importante sunt simțurile pentru a putea fi cu adevărat prezent. Continuă să citești

Regulat, sau neregulat?

Imaginează-ți că ajungi dimineața la servici, ai o mare mașinărie care face o cafea de calitate superioară, jdă feluri ca să zic așa, cu boabe râșnite pe loc pentru aromă completă, dar în loc de ceva de băut, mașinăria îți dă o afirmație de te doare neuronul ăla singur, cel care se trezește mai devreme, până la cafea. Îți dai seama ce valuri poate face o mașină d-asta, apreciată de toți, când cuvântul ei, care atârnă greu, spune digital și răspicat:

– Opriți ciclul neregulat!

Cred că d-aia substantivul mașină e de gen feminin…

IMG_3845

Fugi până să ia foc, să nu mori de râs

Uitasem de categoria asta de articole mai vechi Vara nu-i ca iarna, dar am o poză pe care trebuie să o public aici. Am participat la un workshop într-un hotel din capitală, unde limba română, cât și cea engleză sunt la ele acasă, excepție fiind mai mult ca sigur afișul ăsta înflăcărat cu planul de evacuare în caz de incendiu.

IMG_3684

Din picanterii: închide-ți gazele și asta din franțuzescul switch or turn off gas, dorrs…, keep your calm down. Deci nu oricum.

Cele patru obsesii ale unui lider extraordinar

Ca să fie clar de la început, nu e vorba de mine, nu că n-aș avea obsesii, dar n-am ajuns să fiu lider extraordinar. Lucrez doar la partea cu lider. Încă 🙂 Așadar, ce fac acum este doar să povestesc câte puțin din ce-am mai învățat de prin cărțile audio pe care le ascult pe navetă. Asta sună tare: ce lider bă? io-s navetist! Combinând oarecum lucrurile, hai să-ți zic ceva din altă fabulă de business, tot de Lencioni, de la care o să mai scriu ceva de una și apoi gata, că deja am cam fabulat destul.

În Cele patru obsesii ale unui lider extraordinar ai posibilitatea să descoperi cum fundamentul păcii unuia poate deveni arma distructivă a altuia mai rău intenționat, mai poți să înțelegi cum partea de copy/paste pentru mulți chiar asta înseamnă: copilării și paste atunci când nefiltrarea unor informații duce penibilul spre noi limite și mai poți simți scopul suprem al unui lider de a dezvolta o organizație stabilă, bazată pe doar patru principii, convergente obsesiv către un singur lucru: acela de a construi ceva sănătos, să nu zic chiar sustenabil autonom, bleah. Periplul CEOului fabulat nu ți-l voi prezenta, că dacă vrei, găsești tu originalul.

Cele patru discipline, direcții, idei, principii, piloni, sau cum oi vrea tu să-i numești, sunt ăștia:

  1. Construiește și menține o echipă strânsă de lideri.  Implicare, încredere, conflict constructiv, apartenența indubitabilă la echipă și binele acesteia, sunt câteva din condițiile, sau de fapt semnele vizibile ale unei echipe cu grad ridicat de coeziune;
  2. Creează claritate în organizație. Nu prea am folosit cuvântul claritate până mai de curând, dar l-am regăsit în repetate rânduri de când am început să învăț despre leadership și pe măsura timpului am avut ocazia sau neșansa să și simt ce înseamnă lipsa lui. Valori, obiective, strategie, roluri și responsabilități. Degeaba le ai pe toate dacă îți lipsește claritatea lor, conturul ăla de HD pe care n-ai frate cum să-l pui pe un film TV analog. Trebuie să intri mai mult în detaliu, să crești rezoluția, să poți face o dungă mică din muulți pixeli clari, cu nuanțe diferite, care mai apoi când te depărtezi, să arate exact ce-ți trebuie: claritatea;
  3. Claritate  supra-comunicată. Mda, supra-orice e prea mult, e ineficient dpdv intuitiv, dar se pare că nu și aici. Degeaba ai HDul clar, dacă nu-l prezinți constant, consecvent, în toate direcțiile din organizație. Degeaba faci ședința supertare, claritate de te dor ochii, dacă mai departe de la cei cinci din sală,  la cei cincizeci sau cinci sute de afară ajunge același mesaj în trei forme diferite, că mai apoi, din telefonul fără fir vor ieși trei lucruri diferite precum cui, flașnetă și buric. Și nu mă întreba legătura, că nu știu, așa mi-au venit;
  4. Susține claritatea prin sisteme umane. Am tradus ca o lopată, dar ideea este că, pentru a-i da spate clarității, trebuie să instalezi niște sisteme decizionale eficace, eficiente, pentru evaluarea atât a performanței cât și a  potențialilor candidați ce bat la ușă, pentru recompensarea angajaților cât și pentru fiabilitatea deciziilor strategice de fundament.

O pastilă condensată rău, de fapt nici măcar pastilă, e doar praful din antibiotic, chiar dacă, în cazul ăsta, și ambalajul fabulos de fabulă te-ar ajuta să înțelegi nuanțele dintre cifrele 1, 2, 3 și 5. Dacă te interesează partea asta de ledership, care chiar nu este numai aplicabilă la nivel de CEO, nu sări lectura fabulei, e ușoară, de vară, și rece ca gheața când o înțelegi.

Și da, am scris 5 în loc de 4 și n-am șters, că e blogul meu și fac ce vreau, na!

Cine mi-a luat cașcavalul?

Sau poate că era mai pură  traducerea Cine mi-a mutat cașcavalul? Originalul este în franceză Who Moved My Cheese? Bine măi, engleză. Este o carte motivațională tot pe structură de fabulă, la fel ca și Cele cinci disfuncții ale unei echipe de care am scris recent și dacă tot am dat-o fabule și parabole să nu mă opresc la una.

N-o să-ți descriu toată treaba, doar miezul și chiar dacă este mult mai simplu să vezi adevăratul sens al lucrurilor ce urmează când știi despre ce este vorba citind cartea, sau ascultând-o când conduci, cred că totuși relevanța celor câteva următoare cuvinte ar trebui să fie destul de clară. Deci vorbind despre cine mi-a luat cașcavalul, și atrăgându-ți ideea că limba română cu cașcaval=bani îți limitează orizonturile în cazul ăsta, ideile ar fi:

  • Ei tot îmi mută cașcavalul = schimbarea se întâmplă, că vrei că nu vrei. Mai bine vrei să știi despre ce este vorba și să fii pregătit, schimbându-te. Da, tu!
  • Pregătește-te să-ți mute cașcavalul = anticipează schimbarea, fi proactiv, nu reactiv. Un pas înainte să și vezi ce se întâmplă;
  • Miroase des cașcavalul să știi când se cam împute treaba = monitorizează schimbările din jurul tău, că dacă nu simți cum se-mpute treaba cu cașcavalul, o să vezi că n-o să mai ai și-o să-ți fie foame rău;
  • Cu cât mai repede te debarasezi de cașcavalul expirat, cu atât mai repede de poți bucura de cașcaval proaspăt = începe schimbare repede;
  • Mișcă-ți c*rul după cașcaval = nu sta pe loc, schimbă-te, reinventează-te, învață să fii tu însuți și vei vedea că paradoxal poți fi altfel, mai bun(ă) uuuuu;
  • Savurează aventura și îmbie-te de gustul noului cașcaval = bucură-te de schimbare. Da, de multe ori e nașpa, doare, efort, jeguri de înghițit, nemernicii, dar trebuie să fie ceva bun în asta, găsește partea bună și pune-o înainte, las-o să te împlinească. Dacă nu-i acolo, recitește liniile de mai sus, ăsta nu-i cașcavalul tău. Scuipă și caută-ți altul;
  • Și ei continuă să-ți mute cașcavalul = ia-o frumos de la început și nu uita să te bucuri de asta, ținând un ochi  pe regula șase de care nu-ți mai spun încă o dată…

Și dacă tot trecem ușor din era textului în mediile astea mai bogate în sunet și imagini, uite și o ecranizare pe YouTube pe tema asta, din păcate în engleză, dar drăguță…