Am spus, sau am zis?

am-spusMi-a venit să scriu câteva cuvinte şi uite-mă. S-a trezit şi bebe, aşa că nu o să am timp să detaliez prea mult, dar ideea de la care am pornit să scriu este de ce pana mea există în limba română două verbe care au aceeaşi semnificaţie: a spune şi a zice.  Adică nu ne ajungea unul? Parcă este ceva similar cu casele alea mari, cu turle, la care o turlă, două, nu ar fi fost de ajuns, a trebuit să-şi facă 5-6.

Am spus. Am zis. Parcă totuşi ar fi o nuanţă slabă diferită. În afară de partea cu ziiiiiiseeee luuuu tooovaaarăăăăşaaaaa. Sau era spuse lu’ tovarăşa? Hmm. Sau dacă ar fi fost să povestesc despre aseară, la masă mare (deh, a fost ziua mamei mele), când am aflat câteva lucruri despre revoluţie pe care mai bine nu le ştiam, ar fi trebuit să folosesc a spune în loc de a zice? Nu simt totuşi diferenţa.

Spun, zic. Ce tâmpenie de subiect mi-am ales şi eu să dezvolt. Mai bine mă duc să-l îndop pe curcanul ăla micu’ cu nişte fructe. Am spus. Am zis.

2 păreri la “Am spus, sau am zis?

  1. Era vorba despre cum se pot face 400m în 24 de ore şi cum români împuşcau români şi parte se întâmpla din ordine haotice, parte naiba ştie. Vorba aia, să albeşti pe loc nu prea îţi iese de la un baaau 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *