Despre prejudecată, prejudecăţi

prejudecataAm plecat de la ideea de a afla dacă prejudecata, sau mai bine zis prejudecăţile pe care le am, mi-au făcut, îmi fac şi îmi vor face bine sau rău. Şi de unde să încep dacă nu de la definiţia prejudecăţii…

PREJUDECÁTĂ, prejudecăţi, s.f. Părere, idee preconcepută (şi adesea eronată) pe care şi-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoaşterea directă a faptelor (DEX 98 via webdex.ro)

Deja mi se clatină puţin concepţia pe care o aveam, adică, nu mă gândeam că prejudecata presupune, de obicei, să-ţi faci o impresie fără să cunoşti faptele. Mai bine fac un exerciţiu transparent de introspecţie, dacă nu mă lămuresc eu, măcar să-mi spui tu unde greşesc, deci, lăsând de-o parte o lectură cu mândrie şi prejudecată, să luăm câteva exemple d-ale mele:

  • Ţiganii sunt hoţi;
  • Negrii miros urât;
  • Funcţionarii publici sunt incapabili;
  • Femeile nu ştiu să şofeze;
  • Homosexualii au probleme psihice;

Mai scrisesem câteva, dar nu prea erau prejudecăţi, aşadar să ne concentrăm pe cele de mai sus. Am mai scris despre ţigani, mediu şi reciclare, tocmai datorită faptului că mă mustra conştiinţa asupra prejudecăţii ăsteia. Vreau să nu fiu rasist, sper că nu sunt, şi totuşi mă uit că două dintre prejudecăţi sunt legate de etnii. Sunt rasist, băga-mi-aş. Nu vreau. Ce fac?  Să mă dau prin cacao şi să cânt rap? Nu, cred că renunţ la a doua. La prima nu pot frate, asta e! A doua chiar că e o prejudecată tâmpită. De unde pana mea să ştiu eu cum miros negrii că în toată viaţa mea am întâlnit vreo 3 (nu chiar mititei), am dat mâna cu ei şi am trecut mai departe. Da, clar, renunţ la asta.

Funcţionarii publici, băi, deci sigur nu i-am întâlnit eu pe ăia eficienţi şi capabili, dar dacă aş ajunge pe undeva cu putere de decizie, majoritatea ar zbura din prima zi. Cu ăia care au relaţii cu publicul aş face de la 06.00AM la 07.00AM oră de zâmbit şi de la 07.00 la 08.00 hipnoză regresivă ca să le implantez convingerea că salariul şi-l iau din banii celor care vin la ghişeu, nu că fac vreun favor cu faţa lor de murătură uitată peste an într-un borcan în beci.

Femeile şi şofatul, hm, scuze pentru doamne, domnişoare şi asimilate, dar nici la asta nu pot să renunţ. Aici am ceva experienţă personală în trafic şi ştiu ce spun. Nu zic că nu sunt şi masculi bizoni, berbeci, bivoli, sau cum mai vrei să le zici, dar dacă faci ponderea lor în totalul şoferilor şi compari cu ponderea femeilor care ştiu să conducă din totalul celor care şofează, sunt convins că avem de-a face cu o balanţă net favorabilă bărbaţilor. Şi nu, nu sunt misogin, am convingerea că femeile pot face multe lucruri, mult mai bine decât bărbaţii, dar asta într-o altă emisiune.

Homosexualii au probleme psihice. Ei, prima dată scrisesem că sunt dezaxaţi psihic, dar chiar aşa ceva nu puteam să las de la mine. Nu pentru că nu dă bine, ci pentru că ar fi o exprimare mult prea violentă şi din nou nefondată. Că au probleme psihice, mă gândesc că ar fi logic, pentru că sunt cumva împotriva lucrurilor pe care eu le consider fireşti. Pe de altă parte, cu toţii avem într-o măsură mai mică sau mai mare probleme psihice. Cu siguranţă mulţi homosexuali sunt chiar mai sănătoşi psihic decât mine, aşa că, dacă mă gândesc mai bine, ar cam trebui să renunţ la asta. Haaa, în plus, lesbienele sunt chiar interesante, dar şi ele ţin de homosexualitate. Hmmm, da. M-am decis, renunţ la asta.

Din astea cinci, la două am renunţat, rămân trei, dar totuşi nu am rezolvat problema mea: prejudecăţile îmi fac bine sau îmi fac rău? Cuvântul în sine mă îndeamnă să cred că ar trebui să fie ceva de rău. Simplul fapt că pot cataloga pe cineva necunoscându-l mă cam descalifică în faţa mea. Şi totuşi nu sunt pregătit să renunţ la prejudecăţile care au rămas. Pe de altă parte, parcă văd şi nişte avantaje în a avea prejudecăţi, adică, dacă văd un ţigan, mai bine îl evit pe el şi problemele ce ar putea să apară, dacă întâlnesc o femeie în trafic sunt mai atent, sau când mă duc la un ghişeu ştiu deja la ce să mă aştept şi nu mă enervez (chiar) de fiecare dată.

În felul ăsta cred că l-am contrazis pe Einstein care zicea că este mai uşor să dezintegrezi un atom decât o prejudecată, dar cred că am mai pus un argument pro citatului prejudecăţile sunt cârjele inteligenţei. (Sursa: citatepedia.ro)

Cred că m-am hotărât: pentru tine şi toţi ceilalţi nu este bine să aveţi prejudecăţi, pentru mine e ok, dar nu multe şi nu deplasate. Tu ce prejudecăţi ai?

6 păreri la “Despre prejudecată, prejudecăţi

  1. Pingback: Tipuri de insistenţă | Pauza mea de relaxare

  2. Corect, corect. Mi-ai adus aminte de alta: ruşii fac lucruri butucănoase şi rezistente. Îmi aduc aminte de casetofoanele alea ruseşti de pe vremuri cu care puteai să baţi cuie, să le foloseşti ca şi scaun, indiferent de situaţie, ele funcţionau în continuare…

  3. unele din prejudecati imi fac bine, sunt parte din instinctul de conservare; prejudecatile gen tigan sau femeie la volan(nu am intalnit decat doua femei care stiau sa sofeze si nu vreau sa va spun cate am vazut aiurea la volan pe strada)….se spune ca nemtii fac masini bune, femeile nordice sunt blonde, inalte si frumoase, ca blondele sunt … sau contabilii(contabilele) au o viata amoroasa bazata pe fratii 1 si 0; asa se spune, iar din miliardele de cazuri se intampla evident cateva cazuri; insa, o prejudecata care m-a costat destul, si timp si bani, a fost aceea ca seful, intotdeauna, fara exceptie, este mult mai inteligent decat subordonatul…chestia asta cu prejudecata este ca horoscopul: cateodata se intampla cateodata nu, dar speri intotdeauna sa nu fie dracul atat de negru:)) depinde de cat de „deschis” esti in cazul in care nu ai avut o experienta sau cat de obiectiv(a) in cazul in care ti s-a intamplat; realitatea este ca suntem toti oameni cu experienta corespunzatoare

  4. @Visio: Să înţeleg că le ai şi tu pe ale tale, ceea ce e normal, dar, întrebarea este: crezi că îţi fac bine sau rău? Şi mai pune şi tu câteva în plus, lasă-le pe ale mele…
    @Florin: prejudecata, din definiţie, este o idee preconcepută şi de obicei greşită despre ceva ce nu cunoşti. În cazul tău a fost o întâmplare reală, ceea ce îmi spune că ar trebui să ai dreptate, dar pe de altă parte, nu au tu norocul să fie doar 1000 de unguri în România. Eu mi-am petrecut vacanţele din copilărie în Satu-Mare şi ce pot să-ţi spun, este că mă simţeam foarte bine acolo şi cei de acolo se purtau foarte bine cu mine, mai bine decât cunoscuţii de acasă câteodată. Oricum, fiecare are dreptul la prejudecăţile lui… 🙂

  5. Ai dreptate însă te corectez şi spun că nu toţi sunt aşa. Să nu generalizăm. Problema de rasism este foarte discutată în multe subiecte, în multe ţări şi în multe privinţe. Pe mine m-a şocat faptul că ungurii (nu sunt rasist însă aş scăpa de câţiva) susţin sus şi tare că nu e bine să fi rasist şi vai doamne ce anti-rasişti sunt ei doar că, la un meci de fotbal dintre o echipă românească şi una ungurească (din România), galeria lor (aproximativ 1000 de oameni) şi-au susţinut echipa strigând „ţigani, hoţi, etc” la adresa noastră.
    Înţelege fiecare ce fel de prejudecăţi am din acest comentariu.

  6. sa incep cu tiganii…in atatia ani de „campul” muncii, nu am avut nici un coleg tigan…si trebuie sa spun ca nici ceilalti colegi ai mei nu aveau colegi tigani=)); intrebarea mea, legitima de altfel, este: cu ce traiesc chestiile astea mergatoare? as zice deci ca prejudecata mea este corecta; adica, in autobuz, sunt mai atent la tigani decat la ceilalti; apoi sa zic despre nemti ca sunt fascisti, datorita „iubitului” lor cancelar, ma rog, fostului, ex-lui, etc? asa gresi probabil; despre femei la volan ce sa zic? sunt de parere ca fiecare are aptitudinile lui si trebuie sa si le dezvolte; despre homosexuali…nu imi pot imagina placere fizica mai intensa decat in compania unei femei care chiar isi da silinta….si nu am prejudecata ca sefului meu chiar ii va pasa ca trebuie sa imi iau o zi de concediu…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *