Din pauză în pauză

pauzaEra cât p-aci să încep cu faptul că n-am mai scris pentru că am fost plecat în weekend la munte, că în timpul săptămânii am fost plecat puţin mai departe, pe unde împachetează marmotele ciocolata şi mai apoi pe unde berea nefiltrată e la mama ei acasă, dar mi-am dat seama că sunt prostii. În vremurile astea de hiperconectivitate, astea sunt prostii, dacă vroiam cu adevărat să scriu o puteam face de oriunde, că vorba aia, laptopul a fost la mine, reţele wireless sunt peste tot, ca să nu mai vorbesc că 3G-ul pune tot webul la câteva taste distanţă prin mobil.

Clar, trebuie să mă gândesc la alte motive. Hmm. Îmi aduc aminte că a scris Cătălin aici un gând aleator cu privire la faptul că niciun blog nu este de neînlocuit, iar eu m-am apucat să comentez că poate pentru toţi ceilalţi blogul lui este uşor înlocuibil, dar pentru proprietar nu. Un comentariu pueril din partea mea. Binenţeles că niciun blog nu este de neînlocuit, asta chiar şi pentru deţinător. Pentru mine a devenit o certitudine în momentul în care am început să public articole chiar mai rar de unul pe săptămână. Din câte văzusem anterior, cam asta era o limită minimă pentru un blog respectabil. Ete fleoşc! Prefer să scriu atunci când îmi vine, nu cu normă impusă şi să stau să mă gândesc ce să mai aberez.

Vroiam ieri să scriu un articol despre incompetenţa, sau lipsa de profesionalism a BRDului. După experienţa cu chitanţa de la bancomat, chiar, să le mai trimit un forward cu cererea mea de amplasare a unor coşuleţe pentru hârtii lângă bancomate, am păţit încă una interesantă. Am un cont cu un card folosit pentru plăţi online unde nu ţinem sume disponibile decât atunci când avem de făcut vreo plată. Ultima plată o făcusem acum vreo două săptămâni, sau trei, când am cumpărat un alt cărucior sport pentru bebe, pentru că cel dinainte era vai de steaua lui. Intru ieri pe brd-net şi văd sold negativ, situaţie teoretic imposibilă, pentu că nu am descoperire de cont, aşa că sun la Vocalis. Răspunde o, o, o fiinţă. Avea şi nume. Durează o perioadă în care mă întreabă cam de toate, dată de naştere, buletin, adresă, nr de telefon, unde lucrez etc. parcă niciodată nu m-au întrebat atâtea lucruri. Oricum, după ce ne lămurim că eu sunt eu, încep cu descrierea problemei, adică faptul că am sold negativ pe cont. Îi explic că am făcut o plată pe internet în urmă cu ceva timp, că suma a fost blocată din disponibil, că acum a fost debitată din cont, cu comisionul corespunzător de tranzacţie, doar că suma blocată a rămas acolo. Ea zice o poveste mai lungă, fără legătură clară cu problema mea. Eu o întreb din nou, cum pana mea se poate întâmpla aşa ceva, adică, vorba aia, au soluţii soft de ultimă oră, nu? Ea zice că este o eroare de comunicare. Eu revin. Banii au fost bolcaţi în vederea efectuării plăţii către furnizor, plata a fost făcută, suma debitată din cont dar rămasă în continuare şi blocată. Ea zice că este o eroare de comunicare cu furnizorul. Eu o întreb dacă în cazul în care există o eroare de comunicare cu furnizorul se face plata şi ea zice că nu. Atunci o întreb din nou de ce a fost debitată suma din cont şi comisionul de tranzacţie. Ea aberează din nou. Eu o mai întreb ce se întâmpla dacă de exemplu eu aveam în cont 5000 ron, făceam o plată de 2500 ron, suma îmi era debitată şi rămânea în cont? Adică eu, mai puteam să retrag cei 2500 ron ce ar fi rămas în urma plăţii? Ea zice nu. Păi să nu mă enervez? Dacă Doamne fereşte aveam nevoie de banii ăia, banii mei, din contul meu la banca lor de căcat şi nu puteam să-i scot pentru că nu ştiu ce eroare de comunicare s-a întâmplat? Mi-a spus că suma va fi deblocată dar nu se poate pe loc, ci în următoarea zi. R-aţi ai dreculii de handicapaţi cu banca voastră BReDetardată. Uite că poate asta trebuia să scriu într-un post separat. Data viitoare, deşi sper să nu mai fie cazul… Noapte bună!

3 păreri la “Din pauză în pauză

  1. nenea, nu ca zic, insa eu am gasit o banca mult mai aproape si mai maleabila decat BRD; nu spune decat: „aseaza-te, sunt aici numai pentru tine stapanul meu…” =)) cand nu e prea multa lume incerc o satisfactie de relaxare; imi asez mainile, bland, pe spatarul ei imbacsit de praf, sau udat de ploaie, sau scrijelit de vednicii urmasi ai celebrului cuplu Romeo & julieta; mereu acolo, pentru mine sau pentru vreun tigan focos care o ia acasa si face din ea un binevenit foc; mult mai utila aceasta banca din parc decat BRD…despre morti, numai cuvinte de „lauda”…sa fie la ei acolo…

  2. Exact acelaşi lucru mi se întâmplă şi mie. Dar nu avem normă, nu? Este totuşi un hobby, o activitate făcută din pură plăcere, aşa că e ok 🙂

  3. Daca nu mai e chef, nu mai e.. ce sa-i faci? 😐
    O fi si vara de vina. Nu stiu la tine, dar stiu ca in momentul in care mi-am slabit niste standarde auto-impuse (legate de frecventa posturilor si de comentariile pe alte bloguri), s-a terminat totul. Pur si simplu nu mai simt nevoia sa scriu. Oh well. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *