Cum poate să ragă un leu frate. Îmi aduc aminte că eram la Zoo şi a scos unu’ un sunet de mi s-a ridicat părul în cap. Sforăitul ar trebui să fie mai puţin înfricoşător şi neplăcut. Şi eu am ceva probleme, minore faţă de ce am mai văzut pe net, dar cred că subiectul sforăitului este valabil pentru mulţi dintre noi, aşa că detaliez mai jos ce am găsit pe ici pe colo.

Ăla care este în Guinness Book, cu recordul mondial la sforăit a reuşit performanţa să atingă 93 de decibeli, cam cât face un Boeing 747 la decolare. Mai e şi pakistanezul ăsta care a avut cea mai mare piatră la rinichi, de 620g, sau spaniolul ăsta care are 16.5cm lungimea părului de pe picioare.  Pentru excepţii adresează-te la Guinnes World Records, articolul de faţă nu te poate ajuta prea mult…

De ce să-ţi pese de sforăit

Nu prea m-am gândit la subiectul ăsta în mod serios, nici măcar când am început să scriu articolul de faţă. Citind chestiile pe care le vei vedea mai departe, mi-am dat seama că sunt motive serioase pentru care trebuie să-mi pese de sforăitul meu, şi anume:

1. sănătatea soţiei – un studiu a arătat că partenerele sau partenerii celor care sforăie pierd în medie pe noapte cam două ore de somn. Eu zic că două ore nu, dar dacă o oră pierd pe noapte, asta înseamnă 365 ore pe an adică mai mult de un an din viaţă, dacă iei în calcul că un cuplu durează vreo 30 de ani. Chiar vreau să am o căsătorie de lungă durată şi sper să apuc cei 30 ani împreună cu soţia, dacă nu chiar mai mult şi în cazul ăsta, chiar nu am de gând să-i nenorocesc un an din viaţă;
2. sănătatea mea – nu că ar cauza sforăitul ceva, dar el poate fi un simtom al unor probleme mult mai grave;
3. somnul chiar este o pauză de relaxare necesară organismului, nu opţională ca blogul ăsta,  şi dacă nu ţi-o iei, vei avea alte probleme.

Apneea, termenul medical utilizat pentru a defini oprirea respiraţie, poate să apară de foarte multe ori pe noapte, afectând într-un mod negativ odihna şi implicit funcţionarea corectă a organismului. În plus, oprirea temporară a respiraţie generează un nivel ridicat al dioxidului de carbon în sânge, care la rândul lui stimulează anumiţi centri nervoşi la un prag de alarmă, când practic creierul te trezeşte. Acum îmi dau şi eu seama că de câteva ori m-am m-am trezit brusc şi m-auzit sforîăind, sentiment foarte ciudat de altfel…

Cauzele sforăitului

Nefiind un studiu ştiinţific ci unul practic voi încerca să nu folosesc termeni medicali şi să prezint doar chestiile cu utilitate. Te rog să mă completezi şi/sau completezi oriunde este cazul. Dacă eşti specialist(ă) rugămintea este să scrii cu cuvintele mele, nu cu ale tale, pentru că am mai citit câteva articole din care nu am înţeles mai nimic şi vreau ca asta să nu li se întâmple cititorilor mei. Deci, dintre cauzele sforăitului:

• alcoolul – l-am pus pe ăsta primul, nu că ar fi cel mai important, dar am observat (adică nevastă-mea) că după serile udate tare sforăi mult mai tare şi mai mult decât în general. Dacă această cauză îţi este aplicabilă, poate vrei să citeşti şi articolul Băutura şi mahmurealea – ghid practic;
• sedativele – la fel ca şi alcoolul, sedativele fac să se relaxeze căile respiratorii, aşa că o parte atârnă frate şi se fâlfâie când respiri, generând astfel sunetele neplăcute definite ca sforăit;
• poziţia în timpul somnului – altă chestie observată din experienţa proprie (a nevestei) este că în momentele când dorm pe spate e nevoită să-mi dea mai multe coate în coaste ca să nu mai sforăi. Asta se întâmplă pentru că aceleaşi chestii de mai sus atârnă mai mult când stai pe spate.
• respiraţia pe gură (aici intervine răceala sau imposibilitatea de a respira pe nas datorită deviaţiei de sept) – creşte probabilitatea ca să apară sforăitul;
• fumatul – prin alte efecte asupra aparatului respirator poate produce şi plăcerea sforăitului;
• mâncatul excesiv înainte de culcare, prin influenţa asupra modului în care funcţionează diafragma, poate contribui la sforăială;
• particularităţi anatomice  – mandibula, limba, bolta palatină;
• arsurile care le simţi pe gât denumite ştiinţific refluxul acid stomacal, contribuie şi el la partitura de sforăit;
• obezitatea – stratul excesiv de grăsime conduce şi el la triluri deosebite de sforit;
• vârsta – cum mai toate te lasă cu vârsta, se pare că şi chestiile alea de prin gât devin mai lălâi şi flutură în vânt zălog de sforăială;
  

Remedii împotriva sforăitului

Există două tipuri principale de acţiuni: chirurgicale şi nechirurgicale.

Metodele chirurgicale sunt din câte am văzut utilizate doar în cazuri grave având ca scop corecţia deviaţiei de sept, corecţia mandibulei, limbii sau amidgdalelor. Cum mi-am propus să nu am chestii comerciale aici, nu voi lista cabinete medicale care tratează chirurgical problema sforăitului. Sut sigur că vei găsi pe net o grămadă de variante. Dacă tu ai trecut printr-o astfel de experienţă şi ai fost ori foarte mulţumit(ă), ori foarte nemulţumit(ă), am să te rog să laşi un comentariu cu detaliile locului în care te-ai tratat.

Metodele nechirurgicale se bazează pe tratamente mai mult sau mai puţin naturiste şi în principal pe schimbarea stilului de viaţă în vederea eliminării cauzelor identificate mai sus. Personal m-am gândit să încerc să lucrez la cele care-mi sunt la îndemână, cum ar fi poziţia în timpul somnului, respiraţia pe gură, mâncatul, şi dacă nu obţin progrese voi trece la nivelul doi, asta pentru mine însemnând nişte produse, de preferat naturiste, am văzut că există nişte spray-uri şi niste plasturi care îţi lărgesc nările. Din nou nu vreau să fac din articolul ăsta ceva comercial, mai ales că nu am încercat eu un astfel de produs ca să îţi pot spune ceva concret. Aşa, din pix, poţi găsi fără probleme produse de genul ăsta pe net. După ce voi încerca şi eu, voi scrie aici părerea mea. Dacă tu ai încercat aşa ceva, lasă un comentariu care să ne ajute şi pe noi, ceilalţi sforăitori.