Lăbarul de reţea m-a vizitat zilele astea. Este acel vierme care sparge site-uri care nici măcar nu merită. Adică al meu. Adică, cine pana mea are timp şi energie ca să-mi spargă mie blogul şi să-mi înlocuiască indexul cu un căcat de pagină neagră şi o poză de lăbar prelucrată? Să mai îmi şi spună că am breşe de securitate. Păi labă tristă ce eşti, e un blog bă boule nu bancă sau NASA. Du-te-n p*zda mă-tii şi sparge-ţi coşurile-n baie, nu mai te lega de lucruri personale.
Înţelegeam, dacă aveam vreun blog d’ăsta de trafic serios sau mai ştiu eu ce, dar la mini-bloguleţul ăsta firav, să strici tu inocenţă virgină, să intri cu japca şi cu bocanci înămoliţi de lăbar trist? Mai du-te mă în mă-ta să bei un vin natural şi spală-te pe mâini, coclitu’ p*lii.
Acum că m-am mai răcorit, îmi cer scuze ţie cititorule, mai ales dacă eşti cititoare, dar tu ştii că nu-mi stă în fire să scriu asemenea lucruri, deci larva asta de om chiar a scos ceva din răul meu ascuns. Poate trebuia să-i întorc şi celălalt obraz dar nu sunt suficient de e-vlavios. Trebuia să fiu mai eficient şi să-l descriu succint: făcut din labă, crescut prin labă, ăsta este lăbarul de reţea.
PS: pentru mama lăbarului – Doamnă îmi pare rău, probabil n-aveţi nici o vină.
PS2: până la urmă am zis să le pun şi poza jegoşilor, că poate aveţi şi voi de-a face şi facem o asociaţie de stârpitori de lăbari de reţea de…
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.