Scriam anterior de striptis în pauză şi defineam două probleme: 1. ele – prietenele, soţiile care sunt deranjate de vizitele prietenilor, soţilor la striptis şi 2. noi – soţii sau prietenii,  care cu toate că ştim că le deranjează, continuăm să mergem la striptis. Cum eu sunt un mare norocos, cu o căsnicie foarte fericită, am discutat problema cu soţia şi este treaba este aproape rezolvată.  Pe bune. Nu, nu am mers cu ea la striptis, încă.  Asta rămîne în plan, dar discutând pe subiect, am înţeles că problema cu striptisul a apărut datorită gândului că aş putea să o înşel cu vreuna de acolo,  chestie evident eronată, deoarece existau două variante:

1. fără bani – imposibil, nu cred că sunt un mare gigolo şi că abia aşteaptă vreo stripteoză să şi-o tragă cu mine;
2. cu bani – imposibil, pentru că nu sunt de acord cu asta (să dau bani pentru sex) şi oricum în locul în care mergem de obicei nu cred să se practice prostituţia, sau nu ştiu eu, sau nu vreau să ştiu eu.

Deci, ce să mai, ieri am avut şedinţa de logistică, aia cu multă băutură, după care am trecut şi pe la bibliotecă (pentru prim cititor/cititoare bibliotecă = bar de striptis). Chiar în două locuri am fost, insă, paaaarrraaaaaadoooox: acum că ştiam că soţia nu se mai supără pe mine, că asta nu mai este ceva „matrimonial ilegal”, parcă şi-a mai pierdut puţin din valoare. Nu mai are aroma aia de fruct interzis… Poate mai e şi partea cu alcoolul, care de data asta, cu toate că ne-am propus 44 de pahare (wiskey ca şi subiect şi pe total ca şi abordare, la câţiva cititori, destul de setoşi după o perioadă de criză destul de stresantă), nu prea am exagerat ca la alte şedinţe. N-am avut nici o pauză publicitară, ţin minte cam tot, deci poate că şi asta a influenţat aprecierea mai subţirică a evenimentului de la bibliotecă.  Ceva interesant, am mai descoperit…

Cum să scapi repede la striptis de stripteoză

Pare puţin ciudat, dar eu merg la striptis ca să le văd p’alea pe acele domnişoare mlădioase unduindu-şi formele, sau mai precis frecându-şi c*rul şi ţ*ţele de bară, nu mă duc pentru conversaţii savante. După ce îşi termină dansul, fetele trec la marketing, adică vin la masă pentru a intra în discuţii şi a genera cifră de afaceri la partea cu barul. Acum, să fiu sincer, dacă o mini-şampanie din aia e vreo 80 de lei d’ăştia noi, cred că doar dacă ar fi fost una foarte cunoscută sau vreo olimpică aş putea accepta să plătesc pentru o conversaţie. Adică nu sunt de acord să plătesc pentru sex, dar să fiu de acord să plătesc să stau de vorbă cu o, o, o, o,  înţelegi ideea. Şi vine momentul, canapeaua mai mare, mlădioasa se înfiripă uşor între mine şi colegul de program din dreapta. Nu ştiu exact cum a evoluat discuţia pentru că după dansurile respective la bară aveam ceva de discutat cu băieţii, dar la un moment dat, mlădioasa îmi atrage ateţia întrebându-mă dacă putem sta de vorbă. Eu, deschis şi comunicativ din fire îi spun că da. Ea începe cu o frază memorată care semăna a vânzător care vine la uşă cu perii de dinţi turceşti, scumpe şi proaste. Eu superficial, mă uit, cât de bine puteam face asta, în ochii ei (avea doi), şi-i spun:

– Sunt însurat.

Eşec total, ea vine relaxată:

– Stai liniştit. La fel sunt toţi ceilalţi care vin aici şi se simt foarte bine.

Argumentul nu ştiu dacă făcea parte din program, dar oricum era legitim, da’ nici eu nu-s definitv prost, aşa că i-am dat-o p’asta direct în buză:

– Da, dar eu sunt homosexual.

Băăăăăăă, era întuneric, ea avea ochii oarecum negrii, da’ când i-am zis-o, jumătate din faţă erau ochii, burta i-a căzut că nu şi-a mai putut-o suge şi cel puţin 20 de secunde s-a uitat la mine şi nu a mai spus nimic. Mi-a zâmbit, s-a ridicat brusc şi a plecat.

Acum, nu am pretenţii de inteligenţă de la domnişoarele dependente de inox, dar, totuşi, de ce ar merge un homosexual într-un bar de striptis unde dansează femei la bară???