Cele cinci disfuncții ale unei echipe

Din categoria cu naveta și cărțile audio o să mai notez p-aici niște idei principale, așa ca să-mi aduc aminte de chestiile pe care vreau să le rețin din lecturile astea audio, dacă le pot numi așa, sau în varianta mea, binecuvântarea nefericirii navetei cu mașina pe ruta Ploiești-Pitești și înapoi. Așadar, vorbim despre The Five Dysfunctions of a Team, o fabulă scrisă de un nene care a ajuns departe și nu numai cu fabulele. Sincer, nu mă gândeam cum o fabulă poate fi considerată un best-seller mondial la categoria leadership/self development etc., dar cred că am înțeles câte ceva și are omul ăla ceva de spus, chiar dacă în unele momente, ca orice fabulă, devine puțin trasă de păr. Miezul îl reprezintă problemele, sau disfuncțiile echipei, care din punctul meu de vedere sunt valide cu vârf și îndesat:

  1. Încrederea – mai bine zis disfuncția este reprezentată absența ei. Vorba cântecului, unde încredere nu e nimic nu e. Păi ce echipă strâns legată e aia în care nici măcar nu cunoști persoana de lângă tine, unde nu poți să lași garda jos niciodată de orice teamă. Păi nu e. Vulnerabilitatea face minuni, din păcate și fericire am învățat-o cam dur, dar n-a lăsat urme așa că e bine;
  2. Teama de conflict – atunci când aparenta liniște și pace este pur și simplu doar aparentă. În spate e un urlet surd continuu, un muget înghițit prin colțuri, de teamă, de scârbă, de orice. Conflictul adevărat e aur maestre. Nu cearta prostească, ci dezbaterea problemelor, nu atacatul persoanelor ci pasionata susținere chiar a unei idei cretine. Asta poate duce la chestii fenomenal de frunoase, contra-intuitive, geniale, nebune, hilare. Viață frate, viață, nu uita regula 6;
  3. Lipsa angajamentului (commitment) – da frate, e atunci când trebuie să zici clari, bă, te bagi sau nu te bagi? Apăi dacă te bagi e ok, dacă nu te bagi, e tot ok, dar îți vom asculta părerea, o vom lua în calcul și surpriză, nu înseamnă că poți pleca, nu e ca la joacă. Toți suntem în asta și o vom face împreună, nu neapărat cu unanimitate, pentru că suntem o echipă, suntem diferiți și nu trebuie să fim toți tot timpul de acord;
  4. Evitarea responsabilității  (accontability), acum înțelegi de ce am scris mai sus commitment, nu că-mi place mie engleza, dar au totuși niște cuvinte foarte precise care sunt puțin vălurite în română. Și da, îmi place engleza, dar da, îmi place româna și mai mult. La evitarea responsabilității e o treabă pe care n-am văzut-o până acum, nu responsabilitatea față de un superior ierarhic e importantă. Aia e vax albina. Tare este mediul în care toți ne simțim responsabili unul față de celălalt din respect, încredere și angajamentul pe care ni l-am luat ca echipă să facem din rahat bici, fără buget, într-un termen incredibil de scurt, cu dorința de a fi un best business practice care să fie aplicabil și extins la nivel global. Ete așa, ce pana mea! Deci nu responsabilitatea față de șef e importantă ci aia între colegi, cărora le pasă și vor să facă ceva în viața asta, nu numai pentru bani și carieră și ce-o mai fi, ci doar pentru motivul că pot, știu și vor să facă o diferență;
  5. Neatenție la rezultate – păi știi cât îmi place mie petrecerea cu lăutari? Foarte tare frate! Dar și lăutarii între ei sunt fel și fel, iar lăutărie în afaceri merge când doar improvizezi poate, dar ceva substanță trebuie să ai, și dacă nu te concentrezi pe rezultate, ca echipa, ar fi ca filarmonica din Viena, la concertul de anul nou, fiecare cu o partitură excepțional cântată, doar cu o mică diferență de o secundă sau două între muzicieni. Diferență mică-mică-mitică care intră între virtuozitățile individuale perfecte și le face un singur lucru: implozie. Că suna mai bine decât explozie 🙂 Bau, buf, puf, pif, shit.

Fie că ești coordonator de echipă, sau membru al ei, gândește-te puțin și n-o să-ți pară rău. O să te ajute puțin 🙂

Știu că la sfârșit ar trebui să pun o întrebare pentru comentarii, dar iete că nu vreau. Na! Pa!

PS: regula 6 dacă n-o știi, ai lacune majore, cercetează, deși văd că în sărci pe gugăl nu prea apare, o să o găsești la traineri mai talentați, mai puțin formali și mai mult neconvenționali. Uite că în engleză e plin totuși pe gugăl de versiuni ale regulii nr. 6

5 păreri la “Cele cinci disfuncții ale unei echipe

  1. Mai ramane sa si reusesti, ca incercatul este doar prima etapa, as a zic unii colegi

  2. Acum o luna am aflat Regula nr. 6. De atunci incerc in fiecare zi …sa nu ma mai iau asa de tare in serios!

  3. Apropo de lucrul in echipa, nu stiu daca locul filmuletului de animatie de mai jos este neaparat aici, dar pe mine personal m-a pus pe ganduri cand l-am vazut pentru prima data. Daca reusesti sa treci peste imaginea invechita (scurt-metrajul este din 1989…) si sunetul care pare uneori sinistru (:P), cred ca ideea dupa care a fost facut ar putea fi considerata o lectie sanatoasa de viata pentru fiecare dintre noi….

  4. Pingback: Cine mi-a luat cașcavalul? | Pauza mea de relaxare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *