Cele patru obsesii ale unui lider extraordinar

Ca să fie clar de la început, nu e vorba de mine, nu că n-aș avea obsesii, dar n-am ajuns să fiu lider extraordinar. Lucrez doar la partea cu lider. Încă 🙂 Așadar, ce fac acum este doar să povestesc câte puțin din ce-am mai învățat de prin cărțile audio pe care le ascult pe navetă. Asta sună tare: ce lider bă? io-s navetist! Combinând oarecum lucrurile, hai să-ți zic ceva din altă fabulă de business, tot de Lencioni, de la care o să mai scriu ceva de una și apoi gata, că deja am cam fabulat destul.

În Cele patru obsesii ale unui lider extraordinar ai posibilitatea să descoperi cum fundamentul păcii unuia poate deveni arma distructivă a altuia mai rău intenționat, mai poți să înțelegi cum partea de copy/paste pentru mulți chiar asta înseamnă: copilării și paste atunci când nefiltrarea unor informații duce penibilul spre noi limite și mai poți simți scopul suprem al unui lider de a dezvolta o organizație stabilă, bazată pe doar patru principii, convergente obsesiv către un singur lucru: acela de a construi ceva sănătos, să nu zic chiar sustenabil autonom, bleah. Periplul CEOului fabulat nu ți-l voi prezenta, că dacă vrei, găsești tu originalul.

Cele patru discipline, direcții, idei, principii, piloni, sau cum oi vrea tu să-i numești, sunt ăștia:

  1. Construiește și menține o echipă strânsă de lideri.  Implicare, încredere, conflict constructiv, apartenența indubitabilă la echipă și binele acesteia, sunt câteva din condițiile, sau de fapt semnele vizibile ale unei echipe cu grad ridicat de coeziune;
  2. Creează claritate în organizație. Nu prea am folosit cuvântul claritate până mai de curând, dar l-am regăsit în repetate rânduri de când am început să învăț despre leadership și pe măsura timpului am avut ocazia sau neșansa să și simt ce înseamnă lipsa lui. Valori, obiective, strategie, roluri și responsabilități. Degeaba le ai pe toate dacă îți lipsește claritatea lor, conturul ăla de HD pe care n-ai frate cum să-l pui pe un film TV analog. Trebuie să intri mai mult în detaliu, să crești rezoluția, să poți face o dungă mică din muulți pixeli clari, cu nuanțe diferite, care mai apoi când te depărtezi, să arate exact ce-ți trebuie: claritatea;
  3. Claritate  supra-comunicată. Mda, supra-orice e prea mult, e ineficient dpdv intuitiv, dar se pare că nu și aici. Degeaba ai HDul clar, dacă nu-l prezinți constant, consecvent, în toate direcțiile din organizație. Degeaba faci ședința supertare, claritate de te dor ochii, dacă mai departe de la cei cinci din sală,  la cei cincizeci sau cinci sute de afară ajunge același mesaj în trei forme diferite, că mai apoi, din telefonul fără fir vor ieși trei lucruri diferite precum cui, flașnetă și buric. Și nu mă întreba legătura, că nu știu, așa mi-au venit;
  4. Susține claritatea prin sisteme umane. Am tradus ca o lopată, dar ideea este că, pentru a-i da spate clarității, trebuie să instalezi niște sisteme decizionale eficace, eficiente, pentru evaluarea atât a performanței cât și a  potențialilor candidați ce bat la ușă, pentru recompensarea angajaților cât și pentru fiabilitatea deciziilor strategice de fundament.

O pastilă condensată rău, de fapt nici măcar pastilă, e doar praful din antibiotic, chiar dacă, în cazul ăsta, și ambalajul fabulos de fabulă te-ar ajuta să înțelegi nuanțele dintre cifrele 1, 2, 3 și 5. Dacă te interesează partea asta de ledership, care chiar nu este numai aplicabilă la nivel de CEO, nu sări lectura fabulei, e ușoară, de vară, și rece ca gheața când o înțelegi.

Și da, am scris 5 în loc de 4 și n-am șters, că e blogul meu și fac ce vreau, na!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *