Cum mi-am schimbat faţa, adică tema la blog

wordpress

Adevărul este că prima temă a blogului am ales-o repede, ca să pot trece mai departe la problemele de conţinut. Mi se părea simpatică, dar după mai multă vreme mi-am dat seama că nu prea se potrivea cu subiectul blogului (pauză, relaxare etc.) La momentul ăla aveam o grămadă de probleme cu migratul din Geeklog în WordPress self hosted. După ceva vreme a început să mă râcâie nevoia de schimbare şi  am avut şi un review negativ în sensul ăsta făcut de zâmbesc.com aşa că m-am apucat să caut ceva mai potrivit. Cred că am găsit.

Cu toate că WordPress-ul face foarte uşoară schimbarea temei cum vedem aici, nu e chiar aşa de simplu. Problabil că dacă foloseşti doar ce-ţi oferă temele e ok, dar dacă faci modificări în codul PHP, atunci o schimbare îţi cam ia ceva timp. Poate maeştrilor din domeniu le este mai simplu, mie însă mi-a pus ceva probleme pe care o să le împărtăşesc cu voi aici.

Continuă să citești

Blog fără fir, dar cu probleme

Cum ziceam, am trecut pe .ro dar nici nu am apucat să ma bucur de schimbare, nici să scriu peripeţiile pe care le-am avut şi cum le-am rezolvat.

Ce mi s-a întâmplat? Aseară, după ce cam terminasem de instalt totul de la zero, am zis să-mi fac o copie de siguranţă la tot ce am instalat pe .ro ca să nu am surprize. Deschid Filezilla, clientul meu de FTP şi încep să descarc toate fişierele. Anterior, când avem blogul pe .net am avut nişte probleme cu FTPul în sensul că după o perioadă se bloca transferul. Am vorbit la firma care îmi asigură hostingul şi am primit recomandarea să folosesc la adresă www.pauzamea.net  în loc de ftp.pauzamea.net. După faza asta totul a mers bine. Cum zic io că învăţ destul de repede, pe noul domeniu m-am conectat pe www.pauzamea.ro pentru transferul FTP.

Buun. Fişierele au început să curgă, dar cum erau o grămadă, că am şi Gallery 2 instalat şi câteva albume foto, eram pregătit pentru câteva ore bune de transfer. Oricum, merită să ai copii de siguranţă, crede-mă.

Între timp, ca să nu stau de pomană m-am apucat să mai văd ce s-a mai întâmplat pe blog, ce comentarii au mai fost adăugate etc. La un moment dat, conexiunea FTP s-a întrerupt. Bleah. Se mai întâmplă zic eu. Dau să mă reconectez. Pauză. Asta e, zic eu, şi mă întorc pe blog. Blog pauză. Băi să fie. Intru pe mail, mail pauză. Ştiind că problema mai existase şi în trecut, am zis să aştept câteva minute. Am stat vreo 15 dar nu mai aveam răbdare, aşa că mi-am setat contul de gmail pe Thunderbird că tot avem gratuit accesul POP şi SMTP, nu? Detalii cum să faci treaba asta ai aici.

Primul mesaj scris, binenţeles către firma de hosting. Zic s-a dus draq tot, blog, FTP, mail, domeniu nu mai exista practic, totul este blocat. Răspuns în max 5 minute: ce este blocat? ambele domenii (.net şi .ro) sunt ok. Eu dau print screen cu frumuseţea de „Network Timeout” şi o trimit. După asta văd că reprezentantul firmei are şi ID de messenger. Nu prea sunt eu cu messenger, dar îl am instalat că-l foloseşte nevasta. Ok, intru pe messanger şi îi scriu. Omul îmi spune că tocmai ce-mi răspundea şi-mi dă şi el un print screen cu blogul funcţionând. Pana mea, s-a rezolvat.

Revin în Firefox, nimic, blog pauză. Mă gândesc că s-a îmbolnăvit vulpea focoasă şi intru pe Internet Explorer. Aceeaşi pauză. Băga-mi-aş. Intru pe telefon prin Vodafone, totul ok. Şi-mi pică piticii pe UPC. Revin cu descoperirile mele şi omul în 3 minute găseşte pe cineva cu o conexiune UPC. Rezultatul: totul era ok, blogul vizibil, funcţional. Eu binenţeles, plăcut nervos, dar pe de altă parte împăcat măcar cu gândul că vizitatorii au altă privelişte nu pauza de reţea pe care o vedeam eu, m-am hotărât să mă opresc. Se făcuse iar 1.00 AM aşa că m-am dus la culcare, cu toate că ştiam ce va urma.

Somn din părţi. Mă gândeam ce naiba să fac să rezolv problema. Pe la 2.00 AM revin la calculator. Conexiunea mea la net era ok, tot ce nu avea legătură cu domeniul meu www.pauzamea.ro era ok. Încep să citesc în stânga şi în dreapta. Nu am experienţă, dar puţină logică îmi rămăsese, chiar şi la ora aia. Am scris şi un mail la UPC explicând problema, dar devenise destul de clar că ei n-au nici o treabă. Problema era mai aproape de mine decât credeam la început.

Ce să fac? Am luat-o uşor, cu o resetare plăcută de modem de cablu şi router wireless. Nimic. Folosind situl ăsta am văzut ce IP prezentam în exterior. Nu ştiu ce mi-a venit, dar am scos routerul (D-Link DI-524) şi am băgat ţeava cu net direct în laptop. Surpriză, blogul mergea superb. Buun. Deci era la mine, de la reţeaua wireless. Cel puţin eram mai aproape de problemă. Uitasem cum am setat reţeaua cu vreo doi ani înainte, aşa că am căutat şi găsit o sursă bună de informaţii aici. Am resetat ruteru’, problema era aceeaşi. După încă vreo oră de bâjbâială am observat un lucru ciudat,: IPul extern pe router era ceva de genul xx.xx.xx.17, cel care îl văzusem când m-am conectat direct cu cablul era xx.xx.xx.58 Nu-ţi mai spun că m-am crăcănat să resetez routerul de mai multe ori. Al naibii, tot acelaşi IP îl păstra. Am citit că în mod normal ar trebui să-l preia de la modemul de cablu. Am resetat din nou şi modemul de cablu şi l-am lăsat vreo 10min fără curent că aşa mi-ar aloca ISPul un alt IP , cică. Într-adevăr, când m-am reconectat direct prin modem, aveam alt IP, ceva de genul xx.xx.xx.128 Am resetat din nou şi routerul wireless. De pomană ,el prelua acelaşi IP bubos care nu vroia dom’le să-mi lase blogul in pace. Am copiat toate celelalte setări (DNS, Gateway etc) şi am setat routerul pe adresă fixă, cu toate detaliile cu care modemul funcţiona ok. Nimic. Am încercat să văd şi dacă pot intra cu alte IPuri apropiate de cel pe care îl aveam eu. Nimic. Am mai citit şi nişte probleme pe care le-au avut alţii cu tipul ăsta de router pe softpedia aici. Era 5.00 Am aşa că m-am dus să mă culc, băgându-mi cam toate organele externe în treaba asta.

La 09.30 eram în picioare, cu bebe sub braţ ca să o mai lăsăm pe mami să mai doarmă puţin, mutându-ne în sufragerie. Am reluat resetările tuturor chestiilor care mi-au căzut în mână: router, modem, calculator, copil etc. Nimic. Se trezeşte nevastă-mea, care se pricepe la tehnică, cam cum mă pricep eu la rimeluri, şi-mi zice: păi s-a stricat. Băga-mi-aş din nou toate alea. Că mie nu mi se părea posibil să se strice chiar aşa.

M-am dus la Carrefour şi mi-am luat altul, fără să mai stau să compar, să analizez etc. Am luat un Belkin G Wireless, la 220RON. Erau altele mai ieftine (D-Link, MSI) şi altele mai scumpe, peste 500RON. Ăsta mi-a îndeplinit criteriile simple de selecţie (să aibe cel puţin două porturi LAN – cam toate aveau, să meargă pe G că am înţeles că B este mai slab la viteză, să permită securitate WAP şi să bată cam la 100m – în felul ăsta fiind sigur că am reţea şi în camera alăturată).

Deci stai-ar circuitele în cui, totul era de la panarama de router D-Link. Sper că ăsta nou să nu-mi facă aceleaşi probleme (pe el zice ceva de garanţie pe viaţă). Vedem. Oricum, acum mă pot apuca şi eu de scris din nou, pe subiecte alese de mine, nu de întâmplare… Acum sper să am blog fără fir şi fără probleme.

Am trecut pe .ro

Măăăăă duseeeei, păi mă dusei să treeec la Ooooolt, ăsta, păăă puuunct roooo. Am schimbat domeniul cu .ro şi am redirectat .net pe el. A fost mult mai complicat decât mă aşteptam, dar am „terminat”. M-am terminat. E 4.00 AM şi trebuie să iau o pauză. Revin cu detalii asupra paşilor făcuţi şi problemelor întâmpinate, poate ajută pe careva.

Noapte bună. Adică, bună dimineaţa.

Greşeli pe bloguri despre bloguri

Cum am mai făcut-o şi înainte la articolele despre avatare, blogul de succes,  sau cel despre scrisul cu diacritice în WordPress, îţi împărtăşesc în continuare ce am mai învăţat în ultimul timp pe bloguri despre bloguri şi în principal despre greşeli pe care ar trebui să le eviţi de la început. Ordinea este oarecum aleatoare, alege ce îţi este aplicabil.

Să-ţi placă paste-le cu sos de copy

Nu am eu experienţă fraţilor, dar când intru pe 6 bloguri şi văd acelaşi articol, chiar cu aceleaşi greşeli de ortografie mi-e greu să cred că e vorba de blogări sexteţi conectaţi telepatic. Hai să mai lăsăm sosul de copy şi să punem si noi mai multe frunze de original, că dau gust bun. Paste-le merg bine, când ai de pus legături către sursele la care chiar trebuie să faci referire, dar nu le face meniu standard mic dejun-dejun-cină că borâm cu toţii.

Să uiţi că există gramatica

Nu spune nimeni că trebuie să fii reîncarnarea blogosferică a lui Pruteanu, nici că prezenţa oricărei devieri de la regulile sintaxei şi/sau morfologiei te descalifică, dar nici să ai în fiecare frază câte cinci greşeli. Cu siguranţă că într-un blog cu multe articole îşi vor găsi locul şi câteva greşeli, dar asta nu însemnă că zbârca trebuie să devină un standard de scriere.  Ce bine face o recitire înainte de publicare. Nu-mi permit să dau exemple, că-s începător…

Să nu-ţi adaptezi limbajul

Cu toate că nu îmi închipuiam ca înşiruiri de p*le, p*zde şi alte alea să atragă atâţia vizitatori, chiar o fac. Este adevărat că şi muştele sunt atrase de căcat. Şi dacă vrei să bâzâie prin blog multe d’astea, normal că nu poţi să le oferi altceva decât mâncarea lor de bază. Nu am înţeles încă dacă blogării scriu cu limbajul ăsta ca să atragă asemenea trafic, sau dacă traficul vine pentru că ei aşa scriu. Oricum, chiar dacă printre cuvintele dacice brânză, barză, varză, viezure se încadrează şi p*zdă, nu mi se pare respectuos pentru bruma de vizitatori pe care-i am eu să le folosesc continuu. Din nou nu îmi permit să dau exemple contrare.

Să bagi cantitate fără calitate

Încă este dezbătută problema cantitaţii în blogosferă. Este oarecum evident că traficul generat depinde şi de cantitatea oferită. Dacă ne oprim aici, cantitatea a câştigat. Dacă însă mai facem un pas şi ne gândim şi la rezultatul obţinut în urma traficului, situaţia eu zic că se schimbă radical. Să nu uităm că „piaţa” cititorilor de bloguri este liberă, şi cum preţul este zero, iar oferta foarte mare, teoria ne învaţă că tot consumul va fi orientat spre resursa de calitate. Indiferent cum se defineşte calitatea, binenţeles diferit de la nişă la nişă. Cum ziceam de limbaj, probabil că în cazul celor cu vulgaritatea declarată, calitatea este mai degrabă definită prin densitatea cuvintelor cheie şi ingeniozitatea combinărilor folosite.

Să-ţi trăieşti viaţa într-un tub, ăsta, youtube

Unele filmuleţe sunt chiar beton, nimic de zis, dar chiar aşa să-ţi fie blogul plin de tubuleţe, ce eşti la reanimare? Dacă îţi faci un videoblog în care pui filmulţe făcute de tine, felicitări, dar doar să pui legături, fără sa aduci şi tu o valoare adăugată, paaaanaaa mea.

Continuă să citești

Avatar, gravatar, wavatar

Credeam că eu sunt printre ultimii dinozauri  care nu folosesc avatar şi atunci m-am documentat puţin asupra subiectului. Nu că aş avea şanse să nu mor prost, dar nici să fiu ignorant total asupra unui subiect care este destul de actual în mediul online.

Ce este acesta? Acesta este un avatar. Aşa am început să învăţ şi cam asta ar fi:

  • avatarul este un simbol pe care un utilizator îl alege ca reprezentativ pentru ceea ce este, face sau spune într-un anumit mediu. Avatarul poate fi 3D – cum sunt cele din jocurile pe computer, 2D – prezente pe bloguri, forumuri etc., sau 1D (text) – se numeau MUD;
  • semnificaţia religioasă a termenului avatar este alta. Totuşi parcă noua semnificaţie derivă din cea veche;
  • utilizarea termenului cu semnificaţia curentă este atribuită lui Neal Stephenson scriitor american orientat mai mult spre SF;

La ce-mi trebuie mie avatar? O întrebare legitimă de altfel. Răspunsul scurt ar fi probabil ca să dai posibilitatea celorlalţi să asocieze prezenţa ta virtuală în mediul online cu altceva decât un text. Probabilitatea de memorare-asociere a unei imagini este mult mai mare decât cea a unui text, asta este clar. În plus, o imagine face cât o mie de cuvinte, iar o mie de cuvinte sunt mult prea multe pentru un nume de utilizator…

Pe bloguri, forumuri etc. te identifici printr-un nume de utilizator şi o parolă. În plus, dacă vrei, majoritatea îţi dau şi posibilitatea să îţi asociezi o imagine, fie ea poza personala sau ceva ce tu consideri că-ţi este reprezentativ, adică  un avatar. Dacă mergi pe alt forum, blog etc., trebuie din nou să îţi pui avatarul în profilul personal, lucru care devine puţin obositor pentru cei activi în mediul online.

Şi aşa a apărut GRavatar-ul (Globally Recognized Avatar). Gravatarul este un avatar stocat într-o bază de date centrală. El  îţi este asociat prin intermediul adresei email. Înainte, când îţi făceai un cont pe forum-uri, blog-uri, trebuia să-ţi introduci şi adreasa de mail, acum însă,  ai posibilitatea ca adresa ta de mail să reprezinte identificarea unică a gravatarului tău. Cum? foarte simplu şi eficient: îţi creezi profilul pe gravatar.com şi îţi pui adresa de email şi avatarul. Orice forum sau blog care suportă sistemul gravatar, ştiindu-ţi deja adresa de email îţi va afişa gravatarul. Pentru a-ţi proteja adreasa, comunicarea între site şi baza de date se face printr-o codare, realizată cu ajutorul algoritmului MD5. În felul ăsta scriptul de pe pagina blogului comunică emailul codat bazei de date şi ea îi returnează gravatarul. În cazul meu, poza cu semnul de circulaţie reprezentând simbolul „fără băşini”.

gaz

Dacă ai un blog pe WordPress, există un plug-in wp-gravatar care îţi oferă mai multe avantaje. Citeşte aici detaliile. Dacă în schimb vrei să îţi pui ceva direct în scripturile PHP, uite aici un exemplu de la ddumi.

Tot din punct de vedere al blogărului privind problema, există şi posibilitatea să preiei gravatarul utilizatorilor care au aşa ceva, iar pentru cei care nu au, să generezi un avatar, tot pe baza emailului, astfel încât un vizitator să deţină acelaşi simbol, de fiecare dată când scrie un articol sau un comentariu. Plugin-ul wavatar pentru WordPress se afla aici. Avatarul generat pentru utilizatorii care nu au un gravatar este oricum mai interesant decât imaginea default a WordPress-ului.

Dacă încă nu ai un avatar, sper ca asta să te ajute să-ţi  faci o faţă pe Internet.

Dacă eşti maestru-maestră în avatare, şi dacă am uitat ceva important şi de bază, te rog spune-mi. Mulţumesc.