Magazin online Genti.CLUB – Genti dama

De ce genti dama?

Să îți explic de ce genti dama…

Ralucuța, soția mea iubită, cam începe să iasă ușor din perioada de creștere a celui de-al patrulea pitic al nostru (Vlăduț). Da, patru. Da, știu. Nu, nu suntem de vreo religie specială. Ok, trecând mai departe, ne-am decis că va începe o activitate care să-i permită un program flexibil, o împlinire, cât și un oarecare venit. Uite așa a apărut Genți.CLUB.

Am ales un magazin online de genti dama ca să evităm problemele cu mărimile hainelor. Din câte am înțeles, piața online la noi are clienți ca și clasament pe electrocasnice, electronice, IT, îmbrăcăminte. Ne-am băgat și noi pe nișa genti dama, de pe lângă îmbrăcăminte.

Îmi doresc să am timp să împărtășesc pe aici experiența, pentru că eu sunt cu partea tehnică. Mai precis eu am făcut magazinul online. Și nu pot să nu mă dau mare că am reușit chiar să implementez și plata în siguranță cu cardul.

Este o experiență plăcută, motivantă, împlinitoare. Am început cu gânditul unui logo, apoi un concept, găzduirea, instalat WordPress, Woocommerce, pagini, pluginuri, colaborări pentru articole pe subiectul genti dama etc. Ah, pagina Facebook, cont Twitter, Instagram și YouTube. Ah și reclame haioase. Pe prima deja am pus-o pe facebook.

Am adus și gențile din UK, avem contract cu curierul, urcăm și pozele pe site și dăm drumul la vânzări. Dacă vrei cupoane de reduceri și oferte promoționale, înscrie-te la newsletter. Primele înscrise deja au primit un mic cadou, bagă-te repede.

Așadar, Genți.CLUB – Găsește-ți geanta care vorbește despre tine.

Genti.CLUB - Genti dama, posete, rucsacuri

Genti.CLUB – Genti dama, posete, rucsacuri

PS: și SEO, pentru cine știe. Pentru cine nu, faptul că am repetat și îngroșat aici cuvintele genti dama, nu e întâmplător 😉

PS2: Hai încurajează-ne și tu, că suntem și noi la început de drum: lasă-ne un comentariu, dă un Like la pagina de Facebook, înscrie-te la newsletter, fă ceva! Mulțumiiiiim

Manager la coasă 2: planificarea

Nu uita că vorbesc despre management

Când pleci la coasă, ori ești entuziasmat, ori ești scârbit, ori ești inert. Eu vorbesc doar pentru cei din prima categorie. Pentru cei din ultimele două categorii, îmi pare sincer rău.

Așa, deci, în loc să mă apuc de golf, mi-am ales ca hobby cositul.  Deja am scris despre munca în echipa mâna dreaptă – mâna stângă la coasă. În episodul ăsta vorbim despre planificare.

Extrema 1: Lipsa unui plan

Entuziasmat că mi-am luat coasă, m-am apucat brusc de treabă. Mi-am dat seama că am uitat gresia. Nu că aș fi avut.

La lama asta cică trebuie un ascuțitor normal de cuțite. Soția mea dragă și-a mai pierdut din vigilență. Puțin. Vorba aia, are grijă de patru copii… a observat lipsa ascuțitorului din setul de cuțite de bucătărie după mai multe zile.

Bun, deci am uitat gresia. Asta este. M-am dus să iau ascuțitorul. A mers. Entuziasmat am continuat.

Cositul nu este totuși ca o meditație zen. E de tras frate. Mi s-a făcut sete. N-aveam apă. Asta este, uitasem. De fapt nu m-am gândit. M-am dus în casă să-mi iau apă.

Entuziasmul m-a făcut să încep treaba fără să învăț ceva despre cosit. Partea cu munca în echipă mâna dreaptă-mâna stângă a fost o lecție dată de pământ, de practică, mai apoi confirmată de teorie. Bun, deci am sărit și peste partea cu a ști ceva despre cosit.

Așadar:

  • n-am avut ce-mi trebuia;
  • m-am oprit de multe ori;
  • am fost ineficient.

Sună cunoscut? Cam asta înseamnă lipsa unui plan.

Extrema 2: Planul perfect

Învățând din greșelile anterioare, bineînțeles că următoarea dată m-am pregătit mult mai bine pentru cosit:

  • am căutat câte ceva pe net, am mai vorbit cu mai mulți colegi experimentați. Așa am învățat puțin despre poziția mâinilor și alte lucruri foarte utile,
  • am pus ascuțitorul de lamă în garaj lângă coasă. Astfel nu îl mai uit și nici nu mai trebuie să mă întorc în casă după el;
  • mi-am pregătit o sticlă cu apă. Știam că mai bine merge pălinca. Și-mi place. Dar aveam de mers cu mașina sâmbăta aia. M-am limitat la apă;
  • mi-am făcut planul de unde încep și cam cât cosesc. Am stabilit când să mă apuc și cam cât ar trebui să dureze.

Ce să mai, planul a fost perfect, nu lipsea nimic. Ai zice că asta este varianta finală. Ei bine, surpriză!

A plouat. Nu am putut să cosesc.

Echilibrul dintre lipsa planului și planul perfect

Pe de o parte, este clar că fără plan nu e bine. Pe de altă parte, iluzia planului perfect poate fi dăunătoare. Adică ai impresia că planul este perfect și apoi se întâmplă ceva de-ți 7#te zenul. Combinația care-mi pare mie ideală este:

  • planul excelent;
  • rezultatul este important, dar și modul în care te simți atingându-l. Călătoria de multe ori este mai importantă decât destinația…
  • a fi conștient că shit happens. Asta e în direcția cu ”viața este ce face Dumnezeu să se întâmple în timp ce oameni-și fac planuri”. Pe de altă parte, ”Dumnezeu te ajută, dar nu-ți face planul de producție”.

Luând astea în considerare, cam așa mi-a ieșit într-o altă zi cu cositul.

Să nu-ți zic că am putut să beau și pălinca și totul a fost chiar excelent.

Ce planuri ai? 🙂

Când se aglomerează cerul

Am tot sărit cu scrisul în pauza mea, că nu prea am mai avut astfel de pauze, dar dacă tot am mai zis p-aici cum stau cu călătoriile în afara țării, am zis să pun și poza asta făcută acum ceva vreme (începutul lui octombrie), aproape de Praga, în care devine destul de vizibil cum cerul nu mai este frate ce-a fost, nu mai e ăla maaaare, albastru, nemărginit, ci ăsta micuț, aglomerat de avioane care tot trec zăpăcite în toate părțile.

Oare unde vom ajunge în câțiva ani? Că pe lună cică am fost, dar era prea aglomerat și ne-am întors…

Cu capul peste nori

Ştiam eu că am mai scris pe tema asta, şi am şi găsit articolul. Ce frumos ziceam atunci că nu zbor prea des. Da, ce vremuri. Aş minţi să zic că nu-mi place cât de des călătoresc cu avionul, dar la fel de adevărat este că un zbor înseamnă să fii departe de familie, iar asta este partea naşpa a ecuaţiei.

Acum călătoresc mai des, mult mai des decât înainte. Să nu zic săptămânal, să zic trei din patru săptămâni, că mă simt mai bine.  În statisticile de la Miles&More (Lufthansa, Austrian etc.) am văzut că de la începutul anului şi până acum, deci cam în jumătate de an, am zburat pe o distanţă de aproximativ 70.000 km, cu un timp cumulat în avioane de 5 zile, 2 ore şi 45 minute. Distanţa cică este echivalentul a aprox 1.7 ori înconjurul pământului sau 18% dintr-un zbor până la lună, deci mai am ceva…

Cu toate că strălucirea de la început s-a opacizat, iar zborul în sine echivalează cu o navetă cu rata de la ţară la muncă, plăcerea este aceeaşi când avionul trece peste nori şi totul este însorit, e ceva deosebit. Astea sunt făcute ori între Rusia şi Cehia, ori între Cehia şi România, pe unde am fost săptămâna trecută. Am făcut şi una în care treceam pe lângă un curcubeu, dar din păcate, datorită geamului cred, şi a faptului că nu era aşa intens, nu se observă bine. Între nori este chiar mirific, peste ei este senin, senin, senin, senil, senil…

M-a mușcat mărul

Până la urmă e bună la ceva și munca asta în multinaționale, că ai o grămadă de avantaje. De exemplu, mi-au dat un măr mușcat din soiul american aifon 4. Bine mă, iPhone 4.

Cochetam de ceva vreme cu ideea de a intra în lumea Apple, și nu cred că mă voi opri aici, un iPad cred că o să fie pe lista de jucării de băieți mari în scurt timp.

Tot respectul pentru cel care va fi schimbat lumea cu conceptele aduse în Apple de-a lungul ultimilor ani. Să-l odihnească Dumnezeu.

Dacă voi avea timp, o să scriu câte ceva pe tema asta, că este ceva interesant. Chip in taci.