Nu-mi aduc aminte cum am dat peste HP Learning Center, probabil când am schimbat laptopul. Nu sunt fan HP, cu toate ca ultimele laptopuri le am de la ei și sunt destul de mulțumit. Mi-am luat și un multifuncțional de la ei, dar care m-a cam dezamăgit după ce am văzut ca la vreo 50 de pagini s-a terminat cartușul negru și vorbim de pagini cu foarte puțină acoperire în cerneală. Dar să revenim.

Au un centru de cursuri gratuite destul de interesant și cu subiecte diverse. Am făcut un curs de Linux și acum unul de fotografie digitală, în care te învață chestii de bază, cum ar fi cum să alegi fundalul, cum să pozezi un grup etc. Am văzut că au și cursuri de Excel și Photosop.

Îți recomand să dai o tură să vezi despre ce e vorba: www.hp.com/go/learningcenter

Am insistat de multă vreme asupra utilizării diacriticelor, chiar şi online,  iar acum, printre primele lucruri pe care le fac când am un nou sistem de operare (calculator nou, belit calculator vechi şi reinstalat) este să îmi pun limba română înaintea degetelor. Da, Română, nu Romana. E ca atunci când îţi vine să te lingi pe degete, nu să fugi că te speli :)

Aici am avut o mică problemă cu Ubuntu 11, unde pe schema cu Romana sunt nişte caractere ciudate. Eu m-am rezolvat aşa:

1. Activities, după care scriu Lang şi gata, că deja mi-arată Region and Language;
2. Clic pe Layouts;
3. Ales din listă Standard (Cedilla).

Îmi place să schimb din mers limba pe tastatură (ce ciudat sună) şi pentru asta este util să-ţi defineşti o scurtătură de taste. Pentru consistenţă am ales tot ALT+Shift ca la Windows. Asta o faci cu clic pe Options, în dreapta jos, apoi Keys to change layout.

Cam asta ar fi, utilizare plăcută.

Se ia o săptămână de servici corporatist. Se ia stresul și toate frustrările și se țin la dospit întreaga săptămână. Între timp cresc bine de dau afară din orice. Vine vineri seara. Acasă. Mirific. Murdărit de urme de stres. O rog pe Ralucuța să îmi prepare un cocktail să uit de toate. Vroiam să-i spun Brainwash, dar sună prea bine în altă limbă, de aia îi spunem Neurolavetă. (more…)

Ehe, gata, sunt oficial pe .ro cu jurnalul meu de tată. Adresa anterioară pe .info nu mă mulțumea. Este totuși un blog românesc, despre români, pentru români. Adevărat este și faptul că am dat pe .info mai puțin de un euro pe GoDaddy, dar la ce folos?

Acum am ajuns pe .ro și te invit să citești un JurnalDeTată.ro

Ce (mai) vreau eu? Să-mi sun prietenii mai des. Pe cei cu care nu mă întâlnesc, firește.

Ce nașpa sunt momentele alea când te sună un cunoscut, chestie care nu s-a mai întâmplat de o grămadă de vreme, și doar la sfârșit ajunge la ce vroia să-ți ceară. Penibil. De asta când am nevoie de ceva, chiar dacă sun după un an de liniște, prefer mai întâi să-i spun pentru ce am sunat și după aia să socializez.

Să revin totuși la subiect, vreau să îmi sun prietenii mai des. Tot zic că nu am avut timp, că nu e momentul potrivit, dar totuși trebuie să fac asta. Trebuie. Și nici nu vreau să le cer același lucru. Vreau să fac eu treaba asta. Măcar de zilele lor de naștere să-i sun, că tot am scris despre cum îmi aduce Google aminte de zilele de naștere ale celor dragi, trimițându-mi SMSuri.

Poate ți s-a întâmplat și ție să zici, stai frate că nu m-a mai sunat de nu știu câtă vreme, eu de ce să sun? Ete d-aia, pentru că poți, pentru că este prietenul tău, sau prietena ta și merită. Indiferent cum a devenit prieten(ă), dacă a ajuns la statutul ăsta merită ceva, nu? Poate de asta se întreabă unii dacă mai există prieteni, pentru că uităm să dăm prietenilor atenție, indiferent de forma ei, și vorba aia toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte (de aici).

Sper să nu fie nevoie să-mi pun alarme pe telefon ca să-mi aducă aminte, că nu sunt așa de mulți. Numărul chiar nu contează, în domeniul ăsta, calitatea primează, cantitatea este irelevantă (câtă vreme este mai mare ca zero binențeles).

Tu cum faci să ții legătura cu prietenii tăi?