Să-mi sun prietenii (mai des)

telefonCe (mai) vreau eu? Să-mi sun prietenii mai des. Pe cei cu care nu mă întâlnesc, firește.

Ce nașpa sunt momentele alea când te sună un cunoscut, chestie care nu s-a mai întâmplat de o grămadă de vreme, și doar la sfârșit ajunge la ce vroia să-ți ceară. Penibil. De asta când am nevoie de ceva, chiar dacă sun după un an de liniște, prefer mai întâi să-i spun pentru ce am sunat și după aia să socializez.

Să revin totuși la subiect, vreau să îmi sun prietenii mai des. Tot zic că nu am avut timp, că nu e momentul potrivit, dar totuși trebuie să fac asta. Trebuie. Și nici nu vreau să le cer același lucru. Vreau să fac eu treaba asta. Măcar de zilele lor de naștere să-i sun, că tot am scris despre cum îmi aduce Google aminte de zilele de naștere ale celor dragi, trimițându-mi SMSuri.

Poate ți s-a întâmplat și ție să zici, stai frate că nu m-a mai sunat de nu știu câtă vreme, eu de ce să sun? Ete d-aia, pentru că poți, pentru că este prietenul tău, sau prietena ta și merită. Indiferent cum a devenit prieten(ă), dacă a ajuns la statutul ăsta merită ceva, nu? Poate de asta se întreabă unii dacă mai există prieteni, pentru că uităm să dăm prietenilor atenție, indiferent de forma ei, și vorba aia toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte (de aici).

Sper să nu fie nevoie să-mi pun alarme pe telefon ca să-mi aducă aminte, că nu sunt așa de mulți. Numărul chiar nu contează, în domeniul ăsta, calitatea primează, cantitatea este irelevantă (câtă vreme este mai mare ca zero binențeles).

Tu cum faci să ții legătura cu prietenii tăi?

Farmacie Drive-In

farmacie-drive-inIncredibil cât poţi să aştepţi la coadă într-o farmacie. Da, m-am decis: vreau farmacie drive in. Vin cu maşina, ştiu ce-mi trebuie, la prima casă spun ce vreau, la a doua plătesc, la a treia iau pastilele. Sau cum vor ei să se organizeze. Şi aşa te învârţi după un loc de parcare o juma’ de oră… Farmacie Drive In. De ce n-o exista deja? Că eu mare inventator nu sunt…Înţeleg că există şi farmacii online, cum s-a rezolvat colegul, dar dacă-mi trebuie acu’, vreau acu’.

În seara asta am făcut un triatlon farmaceutic. sau triunghi sau trepied farmaceutic, pana mea. Pe listă aveam nişte chestii pentru bebe, nimic foarte grav, doar că este deranjat de criză la stomăcel şi se cac* pe el de sistem. Cum ziceam, am avut plăcerea să îmi petrec aproximativ o oră din viaţa mea în trei farmacii din Ploieşti în centrul oraşului. Cu nervii de rigoare am reuşit totuşi să văd două faze care m-au mai relaxat puţin, aşa că am luat o pauză corespunzătoare ca să ţi le împărtăşesc.

Faza 1 – În prima farmacie, când am intrat, o bătrânică o ruga pe farmacistă să-i dea un pahar cu apă să ia pastila pe care o cumpărase. Farmacista îi spune că nu are pahare de unică folosinţă dar că îi dă o cană. Bătrânica zice că nu-i nici o problemă, iar farmacista îi spunei gardianei (femeia gardian) să-i dea femeii o cană cu apă. Gardiana:

  • Aaa, daa, dar vă dau apă de la chiuvetă…

Bătrânica:

  • Ei, nu, io credeam că-mi dai apă de izvor…

Super simpatică bătrânica, toată lumea a râs în farmacie, ne-am mai relaxat puţin stând la coadă.

Faza 2 – A doua farmacie, Sensiblu. Trei case, trei femei-doamne farmaciste, încă una care bântuia prin farmacie, probabil specialista în marketing sau PR sau paaaana mea. Binenţeles că la casa la care m-am aşezat eu am nimerit pe unul înainte care avea o reţetă gratuită luuungă, sper că pacientul n-a decedat până a ajuns el acasă cu pastilele, că eu m-am mutat la altă coadă, am terminat şi el era tot acolo. Să revin la povestire. Deci, la una dintre cozi era un nene la vreo 60 de ani, cu o mustaţă explodată şi cu o chelie păzită de ceva păr alb scurt. Omul la sfârşitul listei zice că mai vrea o suzetă pentru nepoţica lui de 3 luni, farmacista în gura marea către specialista bântuitoare:

  • Vino aici pentru o suzetă.

Specialista:

  • Pentru cine?

Farmacista:

  • Pentru domnul cu mustaţă.

Omul n-a mai zis nimic, eu eram deja sprijinit de perete. Mai, mai că-mi venea să-i zic să-şi radă mustaţa şi să-i urez utilizare plăcută.

Incredibil totuşi cum poate să dureze atâta să iei nişte pastile, mai ales că uneori nu-ţi iese cum ai vrea. Deci ce zici, eşti pro sau contra pentru un Drive In? Ai şi nişte argumente?

Moartea Domnului Bun Simţ

moartea-dl-bun-simtCu toţii îşi aduceau aminte despre Dl. Bun Simţ. Fusese o persoană deosebită. Nu a supărat pe nimeni, dar asta nu înseamnă că şi-a petrecut viaţa făcându-le tuturor pe plac, nu. Când a fost cazul şi-a spus părerea într-un mod categoric, sincer, franc, deschis, păstrând ceea ce l-a definit pe întreaga sa existenţă: bunul simţ. Se întreba în ultimii lui ani de viaţă dacă nu cumva a ajuns şi el să spună că… Domnule, pe vremea mea, exista bun simţ… la fel cum spuneau cei mai în vârstă atunci când el era copil. Şi poate da, dar totuşi nu. Încă mai existau tineri cu bun simţ, tineri cu aparent bun simţ, tineri fără bun simţ şi exemplare ale rasei umane fără nici o legătură cu bunul simţ. Cu fiecare generaţie care avea să apară, viaţa lui se scurgea puţin câte puţin. Ar fi preferat să se piardă brusc, dar totuşi mai erau unii care-l ţineau în viaţă, iar el nu avea cum să le întoarcă spatele şi pur şi simplu să moară. Le datora măcar atât.

A tot citit, învăţat, cum că ar fi trebuit să se schimbe, să înţeleagă prin bun simţ şi altceva, cum ar fi metodele şi tehnicile noi de comunicare, acelea prin care alegerea canalului este chiar mai importantă câteodată decât subiectul comunicării în sine, aroma de PR şi gustul înţepător al tehnicilor de vânzare, dar nu. Nu erau pentru el. Domnul Bun Simţ era conservator. Nu atât de conservator încât să fie ignorant cu vremurile lui, dar nici monden doar de dragul zilei ce va să vină.

Dacă ar fi avut ocazia, ar fi citit şi partea de blog a sferei pe care o contempla zilnic şi sigur ar fi găsit un echilibru între dispute, certuri de doi lei şi alte păreri mai apropiate de gustul său, ascunse în gânduri electronice fugare. Ar fi fost probabil de acord că există o artă de a trăi, ar fi văzut că pentru el au existat şi pseudo-pledoarii scrise mai demult, ar fi găsit cum este văzut de mai departe şi cum  şi-ar regăsi calităţile căutate pe bloguri subiective, ar fi concluzionat probabil că nu ar fi avut şanse în politică, ar fi văzut că sunt încă tineri care ţin la el şi au dorinţa de a-l ţine în viaţă, ar fi meditat la faptul că este poate mai mult un stil de viaţă decât o atitudine.

Cum îl recunoşti pe Dl. Bun Simţ şi ce faci tu ca el să nu moară? Spui te rog când ceri ceva şi mulţumesc la sfârşit, pui telefonul pe vibraţii în autobuz, vorbeşti în şoaptă pentru a nu deranja, aştepţi să coboare lumea din metrou înainte să urci, laşi comentarii cu bun simţ pe unde treci, respecţi spaţiul personal al celorlalţi? Ce faci? Ce facem? Nu-l putem lăsa să moară.

10 chestii de făcut pe întuneric – Ora pământului

Ora Pamantului 2009

Scriam acum câteva zile despre faptul că Ora pământului este şi ora mea şi mi-am zi de atunci că voi reveni asupra subiectului mai aproape de momentul evenimentului şi iată-mă-s. Am instalat şi plugin-un WordPress şi acum poţi să vezi cât mai este până la opritul curentului. Am avut o mică problemă cu el, adică după instalare nu apărea chenarul din partea de sus a blogului cu textul, dar am rezolvat-o prin inserarea tag-ului wp_footer în fişierul footer.php al temei.  Revenind:

Ce poţi face într-o oră pe întuneric?

Sâmbătă 28 martie între 20.30 şi 21.30 ora României 🙂

Hehe, o grămadă de lucruri, dar pentru cei care încă mai au probleme în a găsi ceva de făcut pe întuneric, pentru a-i încuraja să participe la eveniment, hai să găsim câteva variante practice:

  1. Sex – nu ştiu cum pana mea, dar asta mi-a venit prima dată în minte. I-am zis şi soţiei, în ora aia facem sex. Ea m-a întrebat: Şi copilul? Eu i-am spus că e prea mic, are doar un an aşa că facem doar noi. Mai am să mă gândesc ce naiba facem în celelalte 55 de minute, că 2 minute dezbrăcatul, 2 minute îmbrăcatul, cu tot cu sexul 5 minute;
  2. Degustare de vin – sau de bere, sau de whiskey, sau de ce vrei tu. Este clar faptul că văzul îţi influenţează şi celelalte simţuri, iar acum, în întuneric, te poţi concentra asupra celorlalte simţuri (gust-miros). Dacă te decizi pentru degustare de vin roşu, poţi combina treaba cu punctul 1. Ţine minte că este o barieră mică, după băut vin roşu,  între a f*te ca un taur şi a dormi ca un bou; Continuă să citești

Vacanţă pe litoral, naţionalism pauză

nationalism-pauzaScriam acum ceva vreme că vreau produse româneşti, dar zilele astea, căutând în ofertele de vacanţe pentru vară, mi-am descoperit o limită a naţionalismului: până la vacanţa de vară la noi pe litoral. Să o lămurim de la început. Nu sunt pentru plecat în Belize fără măcar să fi ieşit din oraş în judeţul următor. Personal am văzut destul de mult din tară, dar acum, pentru ăla micul vrem să mergem la mare şi mă uit la oferte, şi totuşi nu înţeleg ce se întâmplă. Sunt limitat, aia e.

Pe de o parte a naţionalismului, înţeleg legile economiei şi dorinţa partonilor din domeniu de a scoate cât mai mulţi bani, aşa că nu mă mir că dacă oamenii au cereri pentru 100% din capacitatea de cazare, nu au nici un gând să scadă tarifele.

Pe de altă parte a naţionalismului, nu înţeleg de ce nu iau în calcul că nu sunt numai ei pe piaţă şi că dacă o mai ţin aşa, mulţi români pleacă afară şi nu vor mai avea grad de ocupare 100%.

Interesantă va fi în perioada în care piaţa turismululi va fi în schimbare, în sensul că agenţiile de turism, din inerţie, vor rezerva locuri la hotelurile de pe litoralul nostru. Hotelierii vor vedea cerere. Turistul se reorientează la o vacanţă în altă parte, locurile rămân libere. Hotelier + agenţie = buba.

Din păcate încă mai durează schimbarea asta. Eu mi-am găsit între timp limita naţionalismului, şi nu merg la noi. Nu vreau să dau mai mulţi bani pe ceva mai prost. Naţionalism pauză. Iete na.

Îmi pare rău că nu am păstrat o ofertă care am primit-o zilele trecute pe mail în care pe o linie era un hotel de două stele din Mamaia, parcă Delta, fără masă, binenţeles, să nu obosim bucătarii. Linia de mai jos, o ofertă la 3 stele, all inclusive, mai ieftină la bulgari. Paaana mea.

Pentru a alege destinaţia am luat în considerare faptul că acum, cu ăla mic, lucrurile sunt puţin mai delicate, că trebuie să luăm cu noi cărucior, pătuţ, 9384573954 de alte chestii, aşa că variante cu avionul nu prea ne coafează, deci trebuie să mergem cu maşina. Nu vrem la noi pe litoral şi nici nu putem merge prea mult cu maşina, aşa că nu o să pun frână brusc şi o să ne oprim în Albena, la 4 stele, cu ultra all inclusive. Iete-aşa.

Cum merge cu naţionalismul la tine? Mergi la noi pe litoral? De ce? Nu mergi la noi? De ce? Ceva sfaturi dacă ai fost…

PS: dacă te pasionează ideea cu Albena, uite ofertele lor originale aici şi un intermediar cu informaţii mai detaliate aici.