Sau Head Hunting cum se spune în engleză, că deh, sună mai bine. Azi am primit o ofertă pentru o poziţie de management în vestul ţării. Nu asta este relevant, mai primesc din când în când.

Tare a fost formularea expertei respective. I-am cerut câteva detalii ca să înţeleg mai bine despre ce este vorba şi ea mi-a răspuns vag, concluzionând cu:

… dacă sunteţi interesat să îmi trimiteţi un CV actualizat cu poză în engleză.

Foarte tare frate, deci nici poze nu mai acceptă ăştia în română, vor poze în engleză. O scăpare, care nici măcar în engleză nu sună mai bine. Aia e, vara nu-i ca iarna!

Tot din categoria Vara nu-i ca iarna, ambianţă: toaletă bărbaţi, doi şoferi de autobuze vorbind tare. Adică nu e nevoie să vorbeşti în şoaptă la WCu’ că nu e vreo slujbă funerară, dar nici să strigi în gura mare când eşti la 2m de interlocutor. Oricum, sărind peste asta, discuţia era:

- Hai bă, hai bă, zi, îmi tragi şi mie aia pe CD? Hai bă dă-o dracu’!

- Stai bă să văd…

- Hai bă, trage şi mie pe un CD, hai bă, doar p-o parte…

Din categoria “vara nu-i ca iarna” am făcut şi eu o dudă. Ieri la prânz, după ce am mâncat, ne-am făcut tura (plimbarea) prin jurul fabricii, cum obişnuim să facem în fiecare zi. Mai vorbim şi noi una-alta, mai ajutăm digestia etc. Printre subiectele discutate, ziua de 1 Mai şi cum o petreceam când eram în facultate. Aici apare duda mea. Vorbeam de cum am petrecut 1 Mai când eram în anul 3 şi zic:

- Atunci am plecat la mare cu o zi înainte. Nu mai ştiu exact de dată era în anul ăla, dar… şi m-am oprit şi am început cu toţii să râdem.

În fiecare an, şi la tinereţe şi la bătrâneţe, înainte de 1 Mai va fi 30 Aprilie…

Mi se pare corect să pun şi dudele care le fac eu, nu numai pe cele care le aud la ceilalţi, nu?

Am fost la sfârşitul săptămânii la munte. La masă mai multă lume, mâncare, băutură etc. După ce s-au încălzit discuţiile de la ţuici, vorbeam de vinuri, la care, zice un ilustru anonim contemporan:

-Mie-mi place Merlotu’. Cel mai bun Merlot îl faci din Sauvignon neţinut pe boască.

Am încercat să zic că-s două soiuri diferite, dar n-am avut cu cine…

Incredibil cât poţi să aştepţi la coadă într-o farmacie. Da, m-am decis: vreau farmacie drive in. Vin cu maşina, ştiu ce-mi trebuie, la prima casă spun ce vreau, la a doua plătesc, la a treia iau pastilele. Sau cum vor ei să se organizeze. Şi aşa te învârţi după un loc de parcare o juma’ de oră… Farmacie Drive In. De ce n-o exista deja? Că eu mare inventator nu sunt…Înţeleg că există şi farmacii online, cum s-a rezolvat colegul, dar dacă-mi trebuie acu’, vreau acu’.

În seara asta am făcut un triatlon farmaceutic. sau triunghi sau trepied farmaceutic, pana mea. Pe listă aveam nişte chestii pentru bebe, nimic foarte grav, doar că este deranjat de criză la stomăcel şi se cac* pe el de sistem. Cum ziceam, am avut plăcerea să îmi petrec aproximativ o oră din viaţa mea în trei farmacii din Ploieşti în centrul oraşului. Cu nervii de rigoare am reuşit totuşi să văd două faze care m-au mai relaxat puţin, aşa că am luat o pauză corespunzătoare ca să ţi le împărtăşesc.

Faza 1 – În prima farmacie, când am intrat, o bătrânică o ruga pe farmacistă să-i dea un pahar cu apă să ia pastila pe care o cumpărase. Farmacista îi spune că nu are pahare de unică folosinţă dar că îi dă o cană. Bătrânica zice că nu-i nici o problemă, iar farmacista îi spunei gardianei (femeia gardian) să-i dea femeii o cană cu apă. Gardiana:

• Aaa, daa, dar vă dau apă de la chiuvetă…

Bătrânica:

• Ei, nu, io credeam că-mi dai apă de izvor…

Super simpatică bătrânica, toată lumea a râs în farmacie, ne-am mai relaxat puţin stând la coadă.

Faza 2 – A doua farmacie, Sensiblu. Trei case, trei femei-doamne farmaciste, încă una care bântuia prin farmacie, probabil specialista în marketing sau PR sau paaaana mea. Binenţeles că la casa la care m-am aşezat eu am nimerit pe unul înainte care avea o reţetă gratuită luuungă, sper că pacientul n-a decedat până a ajuns el acasă cu pastilele, că eu m-am mutat la altă coadă, am terminat şi el era tot acolo. Să revin la povestire. Deci, la una dintre cozi era un nene la vreo 60 de ani, cu o mustaţă explodată şi cu o chelie păzită de ceva păr alb scurt. Omul la sfârşitul listei zice că mai vrea o suzetă pentru nepoţica lui de 3 luni, farmacista în gura marea către specialista bântuitoare:

• Vino aici pentru o suzetă.

Specialista:

• Pentru cine?

Farmacista:

• Pentru domnul cu mustaţă.

Omul n-a mai zis nimic, eu eram deja sprijinit de perete. Mai, mai că-mi venea să-i zic să-şi radă mustaţa şi să-i urez utilizare plăcută.

Incredibil totuşi cum poate să dureze atâta să iei nişte pastile, mai ales că uneori nu-ţi iese cum ai vrea. Deci ce zici, eşti pro sau contra pentru un Drive In? Ai şi nişte argumente?