Din oferta unui mare lanț de magazine bricolaj, pentru sezonul rece, una din sculele ce poate fi închiriată este Vibratorul beton. Costă 150 ron pe zi, dar face treaba frate. Beton.

Pentru cele prea mulțumite, magazinul și-a luat și măsuri de precauție, cerându-le garanție 1000 de lei frate. Beton-beton.

Sunt unele lucruri de apreciat, adică, de exemplu, dacă vrei să te întâlnești cu cineva între Ploiești și București, cum am vrut eu cu nașu’, cauți și găsești pe net ceva variante de restaurante. Când unul are și site cu detalii, e de apreciat. Când arată și reclama luminoasă din față, chiar poate fi util ca să nimerești locul. Când zice că au și rețea wireless, e deja foarte bine.

Găsit locul, întâlnit cu nașul, stabilit viitor business, beneficiat de wireless free, deci totul în regulă. O notă foarte bună, mai ales pentru Săftica. Un mic detaliu face însă diferența, site-ul ne zice de copyright din anul 20009. Oare chiar așa să arate Săftica peste vreo 18000 de ani? Neeh.

Cum activitatea corporatistă generează permanent îmbunătățiri continue, hihiihi ce formulare de toată jena, chiar și în domeniul retail, lucrurile pot fi duse la extreme nebănuite.

Carrefour are deja furnizori tradiționali de pește, și am mai văzut comentarii relativ la cât de proaspătă sau nu este marfa lor. Probabil treaba este general valabilă.

Miracolul la care am luat parte este consemnat în afișul de mai jos, unde constatăm cu stupoare că această specie de pește ajunge la disponibilitatea clientului final după ce a fost pescuit congelat. Interesant, probabil că pescuitul este în Marea Moartă și Înghețată, sau p-acolo pe unde navighează Pirații din Caraibe, nicidecum în Spania cum zic ei. Cum pana mea poți să pescuiești un pește care este deja congelat? Dai la râmă fiartă? Dai la muscă-frigider?

Ca să fie totul artistic, boga e întreagă. Colosal ar fi fost să fie parțială. Bogă parțială.

Afiș delicios, pește bleah.

Dacă nici tu nu ai auzit de bogă, am căutat eu și am găsit ceva informații, dar doar în engleză, pe wikipedia.

Actualizare: editorul meu șef (nevastă-mea), m-a anunțat pe cale oficială că am confundat locația, realitatea fiind Real, nu Carrefour. Cum ar zice englezul, yeah, whatever.

Context: plimbare între două baruri, voce acidulată de la bere, ambii participanți respectabili, înmuiați puțin datorită puterii lui Bachus.

Maxima celebră:

- Bă eu nu sunt prost, sunt inspirat!

Sau Head Hunting cum se spune în engleză, că deh, sună mai bine. Azi am primit o ofertă pentru o poziţie de management în vestul ţării. Nu asta este relevant, mai primesc din când în când.

Tare a fost formularea expertei respective. I-am cerut câteva detalii ca să înţeleg mai bine despre ce este vorba şi ea mi-a răspuns vag, concluzionând cu:

… dacă sunteţi interesat să îmi trimiteţi un CV actualizat cu poză în engleză.

Foarte tare frate, deci nici poze nu mai acceptă ăştia în română, vor poze în engleză. O scăpare, care nici măcar în engleză nu sună mai bine. Aia e, vara nu-i ca iarna!