Si uite cum ce nu-mi place mie la altii am facut si eu. Acum doi ani am pornit blogul asta, in principal cu ideea de a nu pierde contactul cu web-ul din prisma brumei de programare php/mysql pe care am capatat-o in perioada cand scoteam bani din ea. Poate ca pe undeva in subconstient mi se parea si interesant sa ai blog, cu toate ca nu aveam de gand sa spun nimanui. Asta pentru a putea scrie chestii sub anonimat. Ca si cum ar fi fost importante. Aiurea. Ce vreau eu?Oricum, astea fiind spuse despre mine, sa ma concentrez pe ce nu-mi place mie la aia „altii” si am facut si io: ca nu stiu ce vor. Frate, vine cate unu’ sau una la mine si’ncepe cu frazelungi, cateodata chiar cu clare semne de nervozitate din care imi dau seama ca vor ceva de la mine. Din politete, lipsa de tupeu, inconstienta sau, si mai rau, prostie, io-i las sa vorbeasca. Sau cel putin asa faceam acu’ ceva vreme. Foarte interesant este cand persoana respectiva vrea ceva dar nu stie ce vrea de fapt si asta ii alimenteaza nervii.

O mare greseala pe care o faceam era sa incerc ca impreuna cu persoana respectiva sa definesc ce vroia de la mine prin intrebari iterate din naratiunea incetosata pe care o expuneau. Acu’ si io puturos, normal ca incercam sa aduc totul la o intrebare pentru care sa am deja un raspuns sau sa-mi fie usor sa raspund. Asta cu toate ca imi dadeam seama ca de fapt nu de raspunsul ala are nevoie persoana in cauza. Dar ala era raspunsul la intrebarea care imi spunea ca vrea sa mi-o puna, ca sa zic asa…

Treaba mai naspa era ca de fapt, dupa ce agream intrebarea, sau mai precis, defineam ce vrea persoana de la mine, chiar daca raspundeam corect/complet, nu dura mult si fenomenul se repeta, deoarece problema initial ramanea nerezolvata.

Asa m-am decis ca, in masura posibilitatilor, atunci cand vine unu’ sau una la mine si da semne ca vrea ceva sa insist mult pana ma conving ca stie ce vrea. Adica sa-si raspunda omu’ singur la intrebarea „ce vreau eu?” Cand stie, imi face chiar placere sa-l ajut.

Revenind la inceputul discutiei, am pornit pauzamea.net, cu gandul ca aici voi scrie chestii cu care sa iau si eu o pauza. O pauza de la servici, de acasa, de unde-o fi, dar sa fie pauzaMea. Din asta am deviat si am ajuns sa pun bancuri, filmulete, poze, huburi, torente si altele. Da’ ce, asta-i blog? Nu nene, din cate am vazut si io prin e-ograda blogaristilor, astia chiar scriu pe niste subiecte. Cum, cat asta depinde de fiecare.

Evident este insa faptul ca am sarit peste intrebarea „ce vreau eu?” Noroc ca de curand am facut si categoria cocktailuri, capitol la care chiar daca nu ma pricep, totusi imi face placere sa degust in cantitati relevante.

Acu’ ca m-am lamurit ce vreau, adica sa scriu si ceva in blog, cu siguranta o sa las si celelalte categorii active, ca vorba aia, cine nu vrea sa se simta bine intr-o binemeritata pauza? Sa afle un banc nou, sa vada un clip haios, sa bea un cocktail etc sunt chestii, astea sunt chestii cu care-mi propun sa ajut vizitatorii.

Daca ai ajuns sa citesti pana aici, pune si tu un comentariu, chiar daca scri numai „a”, ca sa vad si eu ca a citit cineva articolul asta. Nu ca n-as vedea din numarul de vizualizari, dar parca ar fi mai interactiv, asa cum ii sta bine blog-ului. Multumesc.