Pe cer, dar și pe pământ

Cum ziceam acum ceva vreme, am (ne)plăcerea să călătoresc destul de des, iar cei care o fac, știu de ce există ”ne”-ul ăla în față. Acum două săptămâni am zburat la Sofia cu Qatar Airways, nu pentru prima dată, dar oricum relevant de menționat cel puțin datorită unor motive ca:

  • stewardese cum ar trebui să fie: tinere, frumoase, drăguțe, nu ca stropitoarele alea de pe alte linii aeriene;
  • mâncare bună, nu mărul sau napolitana uscată a altora;
  • scaune comfortabile cu rabatare sincronă pe spătar și șezut;
  • touchscreen cu filme noi, muzică și jocuri, ce dorește căprioara;
  • USB pe scaunul din față să-ți încarci bateria telefonului, tabletei, vibratorului sau mai știu eu ce;
  • posibilitatea de conexiune la o rețea prin care să trimiți SMS, sau chiar email din zbor (deja există Wifi pe multe alte zboruri, dar  nu regionale și nici de scurtă distanță cum este ăsta);

Singura chestie de care-mi pare rău e că zborul în sine durează doar vreo patruzeci de minute, deci puțin te poți bucura de confortul și plăcerea asta. Mai interesant ar fi un zbor la Doha, dar eu n-am nicio treabă p-acolo, din păcate.

031

030O altă plăcere a fost pe zborul de săptămâna asta spre Frankfurt, unde Lufthansa mi-a făcut surpriza să mă mute la Business, probabil că erau mai multe persoane cu rezervare decât locuri disponibile, era și o echipă dar n-aș știi să spun care, doar că aveau tricouri tricolore :o) Deci cam asta ar fi recent de pe cer.

Dacă revenim pe pământ, cine zice că viteza e mică, uite aici un drum cu trenul spre Madrid, cu 300km/oră. Ăsta a fost trenul, ce față are, nu?

045

Și uite ce bine se mișcă:

Ca să nu mai vorbim de vagonul bar, da, bar, nu restaurant dintr-un tren d-ăla mai domol, noaptea în jur de 1.00AM, ziceai că e petrecere frate, nu călătorie în tren la mijlocul săptămânii.

038

 

În Madrid n-am apucat decât vreo două ore, m-am mirat de moto-scutero-taxiuri.

048Am și am avut norocul să prind procesiunea Paște din centrul orașului, ceva interesant, deosebit, calitatea înregistrării mai slăbuță, nu din cauza aifonului, ci din cauza aimea.

Am mai învățat săptămâna asta că un rucsac de 3kg poate fi agabaritic, cel puțin așa e considerat la Otopeni, un unghi nou de vedere, după atâția ani de logistică în care transporturile agabaritice au fost chiar o problemă dificil de realizat, dimensiunile  și greutățile coletelor fiind cu totul altele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *