10 chestii pe care vreau sa le fac pana mor

Am vazut un film mai de mult pe tema asta (Bucket List, cu Jack Nicolson si Morgan Freeman). Foarte tare. Cazul lor era putin mai tragic, chiar urmau sa moara. Oricum, ideea este interesanta, sa-ti gasesti 10 chestii pe care vrei sa le faci pana mori, chiar daca, speram cu totii, asta se va intampla suficient de tarziu ca sa te si astepti.

Asa, ia sa vedem:

  1. Sa am doi copii sanatosi suficient de maturi ca sa se poata intretina singuri. Asta daca nu castig la loto x milioane EUR ca sa nu mai imi fac griji;
  2. Sa traiesc in asa fel incat sa nu existe nici un om care sa se bucure ca am murit. Suna ciudat poate, dar cred ca mergand pe ideea asta, stilul de viata este benefic mie si tuturor celor pe care-I cunosc;
  3. Cand dau o cautare pe Google sa existe combinatia mea de nume/prenume pe prima pagina de rezultate, dar nu avand un site propriu si nici facand eu ceva direct in sensul asta. Mai vreau ca noua din zece rezultate sa fie de bine. Unul din zece poate fi si o prostie pe care-am facut-o la tinerete…
  4. Sa scriu o carte. Nu stiu de unde mi-a venit asta, nici daca scriind suficient de mult pe blog o pot trece facuta, nu?
  5. Sa locuiesc la o casa pe pamant, in afara orasului, cu multe animale, verdeata, spatiu. As prefera sa nu fie vorba de un ospiciu;
  6. Sa merg la un safari. Nu prea stiu unde, cum, cand, dar stiu ca poti sa faci treaba asta si cand esti mai in varsta, deci am sanse. Barem atunci pot da vina pe prostata daca fac pe mine de frica in mometul in care rage un leu la mine;
  7. Sa am doi nepoti si o nepotica pe care sa apuc sa-i vad si sa-mi spuna „bunicule”, adica macar sa-i aud vorbind si recunoscandu-ma. As prefera sa fie d’astia naturali, ca pana atunci, cine stie, o sa-i faca din pastile;
  8. Sa am cea mai fericita sotie (nu chiar din lume, dar macar dintre femeile pe care le cunosc). Asta da provocare, aaaa? Momentan scriu de una, ca citeste nevasta-mea in timp ce scriu;
  9. Sa am sapte perechi de fini, si toti sa fie mandrii de asta;
  10. Sa-mi iau motor, un chopper, dar mai la batranete ca acum ar confirma criza barbatului de 30 de ani care inca vrea sa fie tanar;

Ma gandeam ca subiectul asta e foarte usor, da’ iete ca am cam stat o ora sa-l pun pe „hartie”. Poate se mai schimba lucrurile si voi reveni sa mai modific cate ceva.

Crezi ca-i simplu? Ia sa te vad, zi-mi macar cinci daca n-ai timp de zece…

A fi sau a nu fi criza?

Daca-mi spunea careva anu’ trecut prin August-Septembrie ca in nici doua luni se duce totu’ la draq, ca sistemul financiar global devine un balonel mare de sapun cu stratosfera de baieti destepti, mai putin buni decat rai, ca industriile si serviciile se stafidesc pe picioare de parca le-ai pus la ultraviolete intr-un laborator de teste operat de extraterestrii, sau ca o sa vad intr-o tara in plina expansiune cum companiile se restructureaza si dau faliment, i-as fi spus: ba prietene, esti dus!

Din pacate sau fericire n-am avut asa prieteni si cu totii ne uitam ca omida la sudura acu’ si din franturile, care mai degraba sunt artificii, din presa, din barfe, din paaaanaaa mea, incercam sa ne scoatem din privire luminita aia de stupiditate pe care o au animalele mici care se uita in oglinda.Acu’ e clar, e o criza. Ca e, sau ca de fapt nu e dar unii vor sa fie, ca, in timp ce unii au de suferit altii au de castigat, ca poate unii au creat-o si totul nu este decat ceva planificat, cu bife pe fiecare "milestone", ca baga-mi-as picioarele noi in romana n-avem "borna kilometrica" in semnificatia asta, un lucru am vazut si io mai clar: nimeni nu mai e singur pe lumea asta.

Zicea rusu’ la inceput, sa ma kc (kazacioc) in criza voastra mondiala ca noi suntem harasho. Si a doua zi una din primele banci rusesti au picat ca musca beata de supradoza. Islanda saraca s-a dus in cap, cu toate ca, ce paaaanaa mea de vina a avut ea ca in State niste bipezi alienati dadeau credite de 250.000 parai pe un cotetz de un metru patrat. Exemplele pot continua, da’ ce folos. Sunt in criza sau crizat?

Daca-ar fi un post d’asta de radio mondial, cum unii au dediKiss, as da si io un dediPiss cam pe toti aia care s-au gandit sa se joace cu economia globala. Sa nu-i uitam si p-aia de se gasira sa se joace cu leu’ nostru. Pai sa nu le bagi pana’n gura, cu partea aia care deranjeaza mai mult? Daaa. Si s-o dai inainte prin aviara, da’ ce folos, ca oricum creier nu dau semne sa aibe. Macar sa-i zgarie pa gat. Poate vomita.

Ce e mai interesant, din cate auzi-i si io, ca cica gradul de economisire a crescut intr-un mod spectaculos in perioada Noiembrie 2008 – Ianuarie 2009, adicatelea bani ar fi, da’ omu’, pe persoana fizica, ce sa faca? Sa-l dea la altu acu’ cand e criza? Nooooo. Se ia ban murdar/curat/spalat, se baga la ciorap, saltea (in functie de cat are fiecare) sau in depozite d’astea cu dobanzi crescande de aluat dospit.

Pai si daca omu’ nu mai cheltuie, nu-si mai schimba masina (cum faceau vesticii la 2-3 ani ca o prindea batranetile), OEMurile nu mai asambleaza. Si asta loveste in zeci de mii de oameni. Bang in astia, da’ doar direct, ca in spatele lor sunt alte sute de mii care nu mai au ce face. Criza frate. Si cei disponibilizati cred ca-s singurii cu dreptul legitim de a fi crizati.

Ceilalti sunt in criza, branza, barza, varza, priza si-mi venea si alt cuvant cu sorginte dacica clasica de rima cu astea, da zic sa pastram o limita de decenta.

Zda ma-sii cu criza lor cu tot! Na c-am zis-o, ca de fapt asta vroiam sa zic de la inceput. Scuze ca te-am tinut atat pana am spus-o.

Tu, esti in criza sau crizat(a)?

PS: Dupa ce am scrijelit "articolul" asta, am vazut ca unii chiar scriu documentat frate, cum a facut-o Tudi aici > www.tudi.ro/.

Ce vreau eu?

Si uite cum ce nu-mi place mie la altii am facut si eu. Acum doi ani am pornit blogul asta, in principal cu ideea de a nu pierde contactul cu web-ul din prisma brumei de programare php/mysql pe care am capatat-o in perioada cand scoteam bani din ea. Poate ca pe undeva in subconstient mi se parea si interesant sa ai blog, cu toate ca nu aveam de gand sa spun nimanui. Asta pentru a putea scrie chestii sub anonimat. Ca si cum ar fi fost importante. Aiurea. Ce vreau eu?Oricum, astea fiind spuse despre mine, sa ma concentrez pe ce nu-mi place mie la aia „altii” si am facut si io: ca nu stiu ce vor. Frate, vine cate unu’ sau una la mine si’ncepe cu frazelungi, cateodata chiar cu clare semne de nervozitate din care imi dau seama ca vor ceva de la mine. Din politete, lipsa de tupeu, inconstienta sau, si mai rau, prostie, io-i las sa vorbeasca. Sau cel putin asa faceam acu’ ceva vreme. Foarte interesant este cand persoana respectiva vrea ceva dar nu stie ce vrea de fapt si asta ii alimenteaza nervii.

O mare greseala pe care o faceam era sa incerc ca impreuna cu persoana respectiva sa definesc ce vroia de la mine prin intrebari iterate din naratiunea incetosata pe care o expuneau. Acu’ si io puturos, normal ca incercam sa aduc totul la o intrebare pentru care sa am deja un raspuns sau sa-mi fie usor sa raspund. Asta cu toate ca imi dadeam seama ca de fapt nu de raspunsul ala are nevoie persoana in cauza. Dar ala era raspunsul la intrebarea care imi spunea ca vrea sa mi-o puna, ca sa zic asa…

Treaba mai naspa era ca de fapt, dupa ce agream intrebarea, sau mai precis, defineam ce vrea persoana de la mine, chiar daca raspundeam corect/complet, nu dura mult si fenomenul se repeta, deoarece problema initial ramanea nerezolvata.

Asa m-am decis ca, in masura posibilitatilor, atunci cand vine unu’ sau una la mine si da semne ca vrea ceva sa insist mult pana ma conving ca stie ce vrea. Adica sa-si raspunda omu’ singur la intrebarea „ce vreau eu?” Cand stie, imi face chiar placere sa-l ajut.

Revenind la inceputul discutiei, am pornit pauzamea.net, cu gandul ca aici voi scrie chestii cu care sa iau si eu o pauza. O pauza de la servici, de acasa, de unde-o fi, dar sa fie pauzaMea. Din asta am deviat si am ajuns sa pun bancuri, filmulete, poze, huburi, torente si altele. Da’ ce, asta-i blog? Nu nene, din cate am vazut si io prin e-ograda blogaristilor, astia chiar scriu pe niste subiecte. Cum, cat asta depinde de fiecare.

Evident este insa faptul ca am sarit peste intrebarea „ce vreau eu?” Noroc ca de curand am facut si categoria cocktailuri, capitol la care chiar daca nu ma pricep, totusi imi face placere sa degust in cantitati relevante.

Acu’ ca m-am lamurit ce vreau, adica sa scriu si ceva in blog, cu siguranta o sa las si celelalte categorii active, ca vorba aia, cine nu vrea sa se simta bine intr-o binemeritata pauza? Sa afle un banc nou, sa vada un clip haios, sa bea un cocktail etc sunt chestii, astea sunt chestii cu care-mi propun sa ajut vizitatorii.

Daca ai ajuns sa citesti pana aici, pune si tu un comentariu, chiar daca scri numai „a”, ca sa vad si eu ca a citit cineva articolul asta. Nu ca n-as vedea din numarul de vizualizari, dar parca ar fi mai interactiv, asa cum ii sta bine blog-ului. Multumesc.