Pauza mea

Blog

  • Pe cer, dar și pe pământ

    Cum ziceam acum ceva vreme, am (ne)plăcerea să călătoresc destul de des, iar cei care o fac, știu de ce există ”ne”-ul ăla în față. Acum două săptămâni am zburat la Sofia cu Qatar Airways, nu pentru prima dată, dar oricum relevant de menționat cel puțin datorită unor motive ca:

    • stewardese cum ar trebui să fie: tinere, frumoase, drăguțe, nu ca stropitoarele alea de pe alte linii aeriene;
    • mâncare bună, nu mărul sau napolitana uscată a altora;
    • scaune comfortabile cu rabatare sincronă pe spătar și șezut;
    • touchscreen cu filme noi, muzică și jocuri, ce dorește căprioara;
    • USB pe scaunul din față să-ți încarci bateria telefonului, tabletei, vibratorului sau mai știu eu ce;
    • posibilitatea de conexiune la o rețea prin care să trimiți SMS, sau chiar email din zbor (deja există Wifi pe multe alte zboruri, dar  nu regionale și nici de scurtă distanță cum este ăsta);

    Singura chestie de care-mi pare rău e că zborul în sine durează doar vreo patruzeci de minute, deci puțin te poți bucura de confortul și (mai mult…)

  • Steve Jobs – un om care a schimbat lumea

    După ce că sunt cam incult, mai fac și nazuri când e vorba să aleg ce să citesc. În cazul ăsta, cred că sămânța a început undeva când M-a mușcat mărul și mi-a plăcut conceptul Apple, pe care mai apoi am reușit să-l personific în Steve Jobs, o altă persoană pe care-mi pare rău că n-am avut cum s-o cunosc când încă era în viață. Stai mă, că nu zic că ar fi venit el la mine acasă să bem un suc, ideea era ca măcar aprecierea pe care o am acum pentru el să nu fie post-mortem. Timpul trece, pietrele rămân, câinii latră. Mă rog. (mai mult…)

  • Un film

    Puţin mai lung decât prevede legea mea, dar plăcut de văzut şi pe episoade, mai ales că l-am început pe un avion şi l-am terminat după vreo patru întreruperi acasă. Deja au trecut cam trei ani de când am scris cele zece chestii pe care vreau să le fac până mor, plecând de la Bucket List, un alt film care mi-a plăcut foarte mult.

    Revenind, acum vroiam să scriu despre The Curoius Case of Benjamin Button, o poveste pe cât de interesantă pe atât de dureroasă. Nu e chiar în spiritul Crăciunului, dar dacă ai timp şi vrei să vezi un film mai plin, ţi-l recomand.

     Vizionare plăcută!

  • A 8-a treaptă a înțelepciunii

    Pare puțin ciudat să reduci înțelepciunea la trepte și mai apoi să te uiți la fix a opta, dar în cazul ăsta eu zic că merită. Printre puținele beneficii ale plecatului des de acasă în interes de servici, se află lectura. A devenit de fapt o dorință personală, ca timpul pe care-l petrec în avioane și taxiuri să fie alocat și lecturii,  că cică viața trece repede.

    Stephen R. Covey, încă un om pe care n-am apucat să-l cunosc în persoană, ceea ce sună puțin ciudat, ne-a dezlușit câte puțin din înțelepciune, punându-le pe trepte, începând cu Eficiența în șapte trepte, despre care unii zice că e seacă, dar eu zic că merită citită. De fapt, cartea asta a fost o lectură obligatorie în facultate, parcă prin anul doi, pentru cursul unui profesor, să-i dea Dumnezeu sănătate, că eu cu ținutul minte al numelor sunt varză. Tot de la el am înțeles cât de importante sunt niște chestii mici, cum ar fi să înveți să scrii la tastatură cu toate degetele, că d-aia ai zece și nu ca să te încurci în ele, să tastezi cum culeg găinile boabe prin ogradă. Ziceam că sună ciudat că n-am apucat să-l cunosc în persoană ca și cum ar fi fost posibil foarte ușor, ceea ce rămâne totuși parțial adevărat, având în vedere că n-ar fi fost chiar atât de complicat să particip la una din multiplele prelegeri pe care le-a ținut în lumea asta.

    Revenind, și trecând peste cele șapte trepte de care aminteam mai sus, A 8-a treaptă a înțelepciunii vine să-ți aducă o alegere intuitivă mai aproape de atenția ta deja agasată de multe alte chestii.

    Ar merita multe cuvinte, dar o să încerc să reduc totul la două idei:

    1. găsește-ți vocea internă și fă-ți-o auzită;
    2. ajută-i pe ceilalți de lângă tine să facă aceleași lucruri.

    Puțin, mult prea puțin ca să te convigă să o citești, dar dacă ai vreo intenție, întreabă-l de sănătate pe goagăl și vezi niște detalii, să concluzionezi dacă te vindecă de ceva, sau nu. Mie mi-a plăcut să văd că deja aplicam niște chestii și că bineînțeles am făcut și câteva greșeli pe care acum, după lectură mi-am propus să le corectez. Lectură plăcută.

    PS: Ilincuța, ce-a de-a treia minitrîmbiță a familiei, la doar un an, a fost complet impresionată, practic mâncând-o, cel puțin jumătate de pagină la propriu, iar alte două doar gustându-le pe colțuri.

  • Când se aglomerează cerul

    Am tot sărit cu scrisul în pauza mea, că nu prea am mai avut astfel de pauze, dar dacă tot am mai zis p-aici cum stau cu călătoriile în afara țării, am zis să pun și poza asta făcută acum ceva vreme (începutul lui octombrie), aproape de Praga, în care devine destul de vizibil cum cerul nu mai este frate ce-a fost, nu mai e ăla maaaare, albastru, nemărginit, ci ăsta micuț, aglomerat de avioane care tot trec zăpăcite în toate părțile.

    Oare unde vom ajunge în câțiva ani? Că pe lună cică am fost, dar era prea aglomerat și ne-am întors…