Roblogfestez deci exist?

Sub egida: mai bine să taci şi să laşi impresia că eşti prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice dubiu. Norocul meu că am citit secţiunea despre RoBlogFest, înainte să scriu ce-mi venea. Aici am văzut că organizatorii au definit destul de clar regulile, şi anume:

1. oricine se poate inscrie si oricine poate vota
2. totul este cat se poate de transparent iar rezultatele sunt furnizate in timp real
3. concurenta e misto si cu ocazia asta vedem si noi cum stam fata de altii (sau ce cred altii despre asta) pe segmentul sau subiectele pe care ni l-am propus sa le acoperim cu blogurile noastre.
4. Cel mai important lucru – vrem sa ne simtim bine nu sa creem dispute sau animozitati

Mi se pare naturală şi foarte sănătoasă ideea de a avea un eveniment care să „coaguleze” blogosfera şi în mediul offline. Toată stima pentru cei care organizează şi depun eforturi pentru ca acest lucru să se întâmple. Cu siguranţă toţi cei de acolo ştiu ce fac şi fac bine.

Ce vreau eu să scriu aici nu are legătură cu evenimentul în sine, ci mai degrabă cu cei care s-au înscris. Acum, eu nu m-am uitat decât în categoria personale. Nu că m-aş pricepe, dar cred că este singura cu care blogul meu are vreo legătură şi gândul că sigur am de învăţat de la cei care sunt acolo mi se părea normal şi logic. Presupunerea s-a adeverit până la urmă, nu cum mă aşteptam, dar oricum…

Există lecţii în viaţă (şi nu mă refer la şcoală aici), care prin trecerea timpului îşi demonstrează valoarea şi veridicitatea.  În cadrul discuţiei ăsteia, lecţiile se împart în două mari categorii: ce să faci şi ce să nu faci. Nu dau exemple, în primul rând pentru că nu sunt o autoritate în domeniu şi în al doile rând pentru că nu-mi plac deloc  dezbaterile mitocăneşti în blogosferă, blogocub, blogoprismă sau cum doreşti să-i spui. Poate că întâmplarea a făcut ca blogurile pe care le-am văzut eu să se regăsească în cea de-a doua categorie, ceea ce mi-a întărit oarecum ideea iniţială: mai bine nu mă înscriu şi las impresia că-s prost decât să o fac şi să înlătur orice dubiu. Mă înşel?

Mi-a căzut mobila în cap

3950

Pe bune. Eram în bucătărie cu piticu’ meu de 11 luni. Norocul a fost că el era pe scăunelul lui de mâncat, într-un loc  ferit. Aveam pe perete trei module suspendate, prinse unul de celălalt ca să fie mai solide (aşa ziceau profesioniştii de la firma  Vimob Design din Ploieşti care ne-au făcut şi montat mobila).

Eu încercam să pun pe nişte poze data când au fost făcute ca să le scoatem pe hârtie. Eu prefer versiunea digitală, dar soţiei îi plac mai mult cele pe hârtie. Aud un zgomot ciudăţel, mă uit în sus, când văd toată şandramaua cum vine în capu’ meu. Până să mai gândesc ceva deja căzuse trei sferturi cu un zgomot infernal. Aveam pahare, căni, halbe şi nişte uşi de sticlă sablată la două din modulele suspendate, aşa că îţi închipui cam cum s-a auzit. Nevasta era in baie şi a venit instantaneu în bucătărie crezând iniţial că a picat copilul din scaunul lui şi mai apoi crezând că este cutremur. Copilul s-a speriat extrem de tare şi mi se pare şi normal, că noi în toată firea şi ne-am cam fleşcăit pe loc.

Singurul lucru bun din asta este că nu a păţit nimic ăla micu’ altfel probabil nu mai apucam să scriu lucrurile astea că trebuia să mă ocup de profesioniştii care au pus-o aşa prost de a căzut. Am găsit cu greu un număr de telefon pentru că nu mai erau alocate cele pe care le ştiam. Noi am trăit cu convingerea că firma pul*i Vimob a făcut o mobilă ca lumea, că le-am dat vreo 80 de milioane acum 3 ani (bucătărie, dormitor şi un dulap pe hol).

După ce reuşim să dăm de cineva, pe care a picat toată frustrarea noastră, am aflat că firma nu mai există. Până la urmă omul de care am dat s-a adeverit a fi de treabă şi a trimis doi băieţi din domeniu cam in două ore care au văzut ce s-a întâmplat şi au asigurat celalte module să nu ne cadă în cap până luni, când schimbăm tot sistemul de prindere.

Deci:

  1. dacă se întâmplă să ai mobilă de la Vimob Design din Ploieşti, du-te repede şi verifică-ţi sistemul de prindere al modulelor suspendate. Cred că de fapt chiar dacă ţi-ai luat-o din altă parte ar trebui să verifici. Dacă observi ceva ciudat cheamă repede un meşter să-ţi repare treaba, că nu-i de loc interesant să-ţi pice mobila în cap;
  2. apucă-te de sport. Nu ştiu ce mă făceam dacă  nu puteam să ţin piept matahalei. Parte a fost adrenalina sigur, că aşa la rece, să fac faţă unei chestii de vreo 80 de kile care cade pe mine de la 1.80 înălţime, nu cred; parte a fost şi programul hundredpushups.com care m-a readus puţin în formă fizică;
  3. păstrează-ti hârtiile când cumperi mobila. Chiar dacă iese din garanţie, mai ai posibilitatea să le foloseşti la OPC.

După ce ne-am liniştit, ne-am dat seama ce norocoşi am fost, că se putea termina muult mai grav decât toată vesela spartă, un mobil belit, un laptop zgâriat, o bucătărie răvăşită şi o sperietură pe cinste.

Frate, trăieşte-ţi viaţa, trăieşte momentul că viaţa poate fi mai scurtă decât îţi poţi închipui.

Blog de succes

Ah, nu ăsta al meu, cel puţin nu încă. Ce vreau eu este să învăţ cum să am un blog de succes şi dacă tot mă documentez în domeniu, să scriu aici ce am învăţat  şi s-ar putea să te ajute şi pe tine. Chestiile astea le scriu şi eu aici, în loc să le trec pe o foaie, şi uite aşa, mai salvez şi o crăcuţă. Ideile de bază cu care am rămas după tot ce am citit sunt următoarele:

  1. Înainte să te apuci de treabă trebuie să-ţi faci un plan, că vorba aia, de unde să ştii dacă te-ai descurcat bine sau nu, dacă nu te compari cu ceva ce ţi-ai propus. Planul ar trebui să fie destul de simplu şi să răspundă la cel puţin o întrebare: ce vreau eu de la blogul meu? Dacă îţi mai propui şi nişte momente în timp care să-ţi marcheze anumite etape din dezvoltarea blogului, chiar se formează un plan adevărat;
  2. Ia-ţi o adresă-domeniu relevant(ă) pentru subiectul pe care scrii. Dacă vrei să ai un blog despre avioane, ar fi inspirat să iţi faci domeniul de genul avioane.ro, nu bălării.ro. Nu numai că adresa deja spune ceva despre conţinut şi este mai uşor de indexat de motoarele de căutare, dar deja vizitatorul are un indiciu asupra conţinului de pe saitul tău. Cu toate că numărul de vizitatori este un indicator foarte căutat in zilele astea, cu sigurnţă nu-ţi doreşti o adresă prin care lumea să ajungă la tine din greşeală şi apoi sa fugă de rup pământul… Din fericire pentru mine, pasul ăsta l-am cam nimerit, că eu chiar vreau să scriu despre o pauză, pauza mea. Şi iete aşa, am pauzaMea.net;
  3. Alege-ţi nu numai cu capul subiectul pe care vrei să-l dezvolţi. Adică degeaba ai văzut că în topul celor mai căutate tag-uri se află cuvântul dudă, dacă tu scrii doar aşa ca să faci trafic, şi nu ai nici un fel de interes pentru duda în sine. Ţine minte că valoarea se vede în timp. Ar trebui sa înregistrez asta ca marcă. Sau poate o fi făcut-o deja cineva;
  4. Conţinutul ar trebui să determine consistenţa blogului tău. Asta din câte am văzut a fost înţeleasă diferit pe la noi. Unii cred că înseamnă să publici cât mai multe articole pe zi, cu toate că scriu câte 5 cuvinte, alţii preferă să scrie un aritcol la două zile, dar documentat şi complet. Aş fi zis că a doua categorie este relevantă, dar am văzut la noi (RO) că Zoso este pe primul loc, şi totuşi scrie cu frecvenţă mare dar conţinut destul de restrâns. Bravo lui că este pe locul 1 şi începători ca mine se uită la el ca să vadă cum arată un câştigător.  Dacă ai altă părere, zi-mi. Posibilitatea să greşesc este destul de mare, având în vedere că sunt la început;
  5. Deprinde cunoştinţe tehnice de bază. Asta nu însemnă că de mâine trebuie sa ştii să spargi servele de la NASA, dar lucrurile de bază în legătură cu HTMLul, PHPul, MySQLul, ar cam trebui să le cunoşti. Din câte am văzut, asta nu este o condiţie eliminatorie, dar majoritatea bloggerilor care au ajuns sus, recunosc că pe parcursul timpului au fost nevoiţi să le înveţe;
  6. Pregăteşte-te psihic să te dai în tagada, sau cum i-o mai zice. Adică indiferent de subiectul pe care-l abordezi şi indiferent de modul cum o faci, există marea şansă ca unii să-ţi răspundă ca gherţoii şi alţii sa te încurajeze-felicite sau chiar să-ţi mulţumească pentru ce ai făcut;
  7. Gândeşte-te că trebuie să renunţi la ceva din viaţă ca să poţi pune dorinţa ta în practică. Timpul este limitat, şi cum nu prea se poate să faci mai multe lucruri de-o dată, dacă te hotărăşti să aloci timp pentru blog, pierzi timp pentu altceva. Este o chestiune de opţiune personală. Poţi oricând să te răzgândeşti, dar dacă ai ajuns până aici, în articolul meu, pe un blog mic-mic, e clar că ceva din tine îţi spune ce vrei…
  8. Calitatea presupune efort. Binenţeles că există şi varianta să scrii că ţi-ai pus ciorapii la uscat şi, cine ştie, chiar să ai succes. Internetul ăsta e aşa de mare că tot timpul se găseşte cineva care să împărtaşească aceeaşi pasiune. Dacă însă vrei sa contribui in blogosferă cu ceva conţinut relevant, trebuie să te documentezi. Asta presupune timp şi efort, dar eu sunt de părere că până la urma va merita. Nu uita ce am spus mai înainte: valoarea se vede in timp;
  9. Scrie cu pasiune. La început nu vedeam treaba asta. Citind mai multe articole, cu toate că prezentau păreri diferite, la punctul ăsta cam sunt de acord. Până la urmă este şi normal. Daca pui şi suflet, lucrurile iau viaţă;
  10. Fii util(ă). Dacă tot ai acoperit toţi paşi dinainte, nu uita că nu eşti singur(ă) pe Internet. Asta doar dacă nu vrei să joci pereţel. Tu să scrii, tu să-ţi răspunzi. Utilitatea vine din valoarea pe care o aduci vizitatorului tău, indiferent dacă asta o faci cu sfaturi tehnice, pshihice, culinare etc;
  11. Adresează-te unei probleme. Asta e puţin legată de punctul anterior, în sensul că, este foarte bine pentru cititorul tău să gasească ceva util la tine, dar şi mai bine este dacă găseşte ceva care-i rezolvă o problemă;
  12. Interacţionează. Revenind la faza cu pereţelul de mai sus, dacă vrei să fi singurul tău cititor, nu-ţi mai bate capul cu domeniu, găzduire etc. Pur şi simplu scrie-ţi ideile pe hârtia igienică şi citeşte-le când ai nevoie. Dacă în schimb vrei ceva mai viu, atunci dă vizitatorilor şansa să interacţioneze cu tine. Binenţeles că după ce le-ai dat şansa, trebuie să le arăţi şi respectul cuvenit răspunzându-le la întrebări-sugestii-reclamaţii;
  13. Dă un motiv pentru ca cititorul să revină. La asta ca şi la multe altele dinainte eu mai am mult de lucru. În primul rând mi-am propus să văd unde sunt şi pentru asta folosesc statisticile în legătura cu bounce rate, după care trebuie să văd cum pana mea fac să loializez cititorii. Dacă ştii tu, zi-mi şi mie;
  14. Arată-te. Eu am inceput de la premisa că un blog este un loc în care pot să-mi public părerile şi nu vreau ca lumea să ştie cine sunt. Scriam despre asta in a fi sau a nu fi anonim. Am realizat că totuşi ăsta este un punct agreat de mulţi bloggeri cunoscuţi, aşa că mi-am călcat pe inimă şi am pus şi eu prenumele, vârsta şi oraşul în pagina despre. Cine ştie, poate peste ceva timp reuşesc să scriu numele complet;
  15. Concentrează-te. Desigur este tentant să-ţi petreci toată ziua pe blog, să instalezi alte teme, să mai faci nişte modificări, să mai instalezi un plug-in, să vezi detaliile statisticilor relative la sait, să răspunzi la mesaje chiar irelevante, dar totuşi, dacă nu eşti nemuritor-nemuritoare, poate ar fi bine să-ţi faci o listă de priorităţi şi să încerci să o respecţi. Asta nu însemnă că dacă o să-mi trimiţi un mesaj de pe pagina mea de contact, nu o să-ţi răspund. Am aşa de puţin trafic, încât timpul meu nu este de loc ocupat 🙂

Sper ca lucrurile astea să te ajute. Dacă mai ai idei, şi cu siguranţă sunt lucruri pe care nu le-am scris aici, adaugă-le te rog.

Gazele nu ie ca apa

gaz1

Acu’ cateva zile am avut o problema cu gazele. Nu ale mele, nici cu ale Rusiei, cu ale Distrigazului. Se cam simtea o mireasma in bucatarie.
Sun la numarul de urgente, ca era cam tarziu, in jur de 21:00.

Prima surpriza placuta a fost cu callcenteru’, in sensul ca raspunde frumos omu’, zice ca vrea sa ma ajute, imi spune ca trimite un agent de interventii. Ma gandeam ca probabil va veni a doua zi.

A doua surpriza, in maxim 10 minute agentu’ gaz 007 era la mine. Cu tehnologia avansata a apei cu spuma de sapun, dar cu know-how elitist, s-a straduit omu’ vreo juma de ora si ne-a vindecat de scurgeri. De gaze.

Am tot conversat pe teme de criza, de copii, de ce se mai poate conversa cu agentu’ de la gaze.  Spre sfarsit, ingandurat, omu’ mi-a dat replica asta care putea deveni celebra daca ar fi fost si el: gazele nu ie ca apa dom’le.

A fi sau a nu fi timpul?

ceas

Citeam un articol interesant pe descopera.ro pe un subiect foaarte placut, vinul. Practic, se gasira unii oameni de stiinta, care in loc sa doarma, sa bea un pahar de vin, au inventat un proces care in cateva minute transforma un vin nou, crud, tanar, naiv, prost crescut intr-o capodopera lichida, invechit (in sensul bun al cuvantului) cu zeci de ani.

Nu sunt un profesionist, nici in degustari, nici in cantitati, cu toate ca sectiunea de cocktailuri a blogului trecut nu a aparut din lecturi, ci din practica alcoolica. Sper sa revin cu un blog pe tema asta.  Oricum, am mai luat si eu o sticla de vin vechi, cum ar fi o feteasca neagra cu majorat facut in sticla, un merlot cam prin gimnaziu,  iar satisfactia cred ca am obtinut-o nu neaparat din gust, buchet sau mai stiu eu ce. Probabil asta este pentru degustatori. Binenteles ca am simtit si eu o diferenta, dar na-s sti sa-ti zic podgoria, anul, cum a batut soarele in ziua culesului sau ce gust avea pe talpa ala de a calcat pe ciorchinele din care a fost facut vinul. Cred ca satisfactia a venit din faptul ca este ceva deosebit, un eveniment, sa bei un vin care a stat pur si simplu, a asteptat cativa ani intr-o sticla, doar asa ca sa-l beau eu.

Cu toate ca’s de parere ca vinul „bun” e cel care-ti place si gusturile nu se discuta, cred totusi ca un vin vechi ar trebui sa fie un vin si vechi, nu electrocutat 5 minute ca sa arate ca unul de 5 ani. Vorba aia, atata istorie (uite aici ce ne invata demisec.ro) se duce pe apa sambetei.

Ceva asemanator era si in filmul Click [2006], cu Adam Sandler, concluzia mea fiind ca mai bine nu.

Aberand pe aceeasi tema, cat mai dureaza pana:

  • In loc sa astepti 9 luni sa se nasca bebe, electrocutezi mama si iese in 9 minute;
  • Ca sa faci o facultate, electrocutezi studentu’ 4-5 minute si ii dai diploma pe care o obtinea in mod normal dupa 4-5 ani;
  • Decat sa asteptam cercetatorii sa gaseasca masina timpului, mai bine ii electrocutam cateva minute, ca sa sara peste cativa ani de studii si cercetari, pai ce mama naibii, ei sa nu fie electrocutati;

Ar mai fi si cateva exceptii, ca pe Rambo sau pe Bruce Willis in Die Hard, sigur nu functioneaza.