Eram pe drum spre casă acum câteva zile şi mă gândeam cât de puţin suntem noi românii să facem faţă unor evenimente deosebite. Norocul nostru (cred) este că râuri, ramuri, ne sunt prieteni doar nouă şi n-am avut mai recent parte de o calamitate care să ne afecteze la scară naţională. Un cutremur, o inundaţie, sau o epidemie, sau Doamne fereşte un război. Nu îmi venea în minte altceva decât faptul că riscul de a nu putea să am grijă de bebe mi-ar schimba brusc comportamentul înspre animalic. Adică se întâmplă ceva, spitalele oricum sunt şi acum depăşite de situaţie, ce să mai zicem în momentul în care ar fi vorba de un aflux instantaneu de cazuri medicale, ca după un cutremur de exemplu… Deci ajung acolo, cu copilul în braţe, coadă mare, copilul suferă, devin animal, trăind doar cu instinctul de supravieţuire. Bleah, macabru şi sper să nu apuc niciodată aşa ceva. Există şi varianta să avem toţi organisme rezistente dar chiar aşa infailibile, nu prea cred… În plus, cam orice pacient ajunge la spital însoţit de cineva. Acel cineva, dacă zăboveşte prea mult pe acolo, devine la rândul lui pacient. Dacă te cheamă şi Lăzărescu, deja ai o problemă.
Natura cred că are puterea de a ne face să ne întoarcem în timp, pierzând chiar lucrul care ne-a făcut să evoluăm: societatea. Fără reguli, fără valorile care au fost construite în timp, ajungem înapoi în pădure şi în peşteri. Pentru unii bănuiesc că nu ar fi o schimbare prea mare, fiind oricum animale, nu dau exemple, ştii şi tu cu siguranţă nişte exemple. Pentru noi-restul însă, ar fi ceva dramatic. Eu nu sunt pregătit pentru aşa ceva şi nici nu cred că aş putea fi. Poate după vreo lună-două pe o insulă pustie ca ăia din Lost.
Despre mine am zis că lucrez în logistică şi un alt gând care mi-a venit în cap era un conflict armat în care România ar fi implicată. Şi îmi imaginam modul în care s-ar desfăşura lucrurile dpdv logistic. Cu toate că activitatea într-o multinaţională într-o industrie cu clienţi JIT lucrurile sunt destul de complicate şi responsabilităţile sunt corespunzătoare, logistica într-un conflict armat ridică activitatea la un alt nivel, level 2, de unde ai doar o finalitate, game over, cu variantele naşpa-mort şi învingător-viu. Mă gândesc că toate trebuie să meargă ceas. Nu că n-a ajuns cisterna cu motorină că a încurcat şoferul drumul, sau că s-au terminat gloanţele subit datorită unei greşeli de inventariere. Am toată stima pentru profesioniştii care lucrează în domeniu şi cu toate că bănuiala mea nu este fondată pe absolut nimic practic, am totuşi senzaţia că la noi lucrurile sunt cam varză.
Tu ai fi pregătit(ă) pentru o situaţie de genul ăsta?