Lăbarul de reţea – episodul 2

O specie pe care am mai descris-o şi înainte, adică lăbarul de reţea, şi-a trimis din nou un reprezentant să-mi viziteze blogul. De pe planeta lor Lăbaria Major, a aterizat la mine, cu aceiaşi bocanci jegoşi şi plini putoare şi mi-a hăcuit blogul.

Să mor dacă înţeleg cine naiba are timp şi plăcere să facă aşa ceva. Adică, ok, înţeleg să intre unii la NASA, la Pentagon la bănci, undeva ce reprezintă ori o provocare adevărată, ori o sursă de bani, dar pe blogul meu de ce ai intrat măi handicapatule?

Uite, totuşi încerc să reiau tonul din articolul ăla mai vechi şi nu-mi mai iese. Ah, şiuite că de fapt nu a fost unul singur, a fost o echipă DOS-DZ, păi bine băi organe flaşce, v-aţi şi ales un nume predestinat. Mai bine vă spuneaţi CUR-VZ, că asta sunteţi un cur varză.

Cum internetul este ceva global, să nu scap din vedere varianta că oamenii vorbesc doar engleza aşa că fuck off you low life suckers.

Probabil că trebuia să scriu un post mai constructiv, cu metode de reparare sau alte alea, dar nu am răbdare. Ca idee, am avut o copie de siguranţă şi am suprascris fişierele din rădăcină. Folosesc un plugin util My Easy Backup. Nu uita să faci copii de siguranţă în caz că dă vreun lăbar peste tine, să poţi să faci curat la loc.

Specia: Lăbarul de reţea

hackerLăbarul de reţea m-a vizitat zilele astea. Este acel vierme care sparge site-uri care nici măcar nu merită. Adică al meu. Adică, cine pana mea are timp şi energie ca să-mi spargă mie blogul şi să-mi înlocuiască indexul cu un căcat de pagină neagră şi o poză de lăbar prelucrată? Să mai îmi şi spună că am breşe de securitate. Păi labă tristă ce eşti, e un blog bă boule nu bancă sau NASA. Du-te-n p*zda mă-tii şi sparge-ţi coşurile-n baie, nu mai te lega de lucruri personale.

Înţelegeam, dacă aveam vreun blog d’ăsta de trafic serios sau mai ştiu eu ce, dar la mini-bloguleţul ăsta firav, să strici tu inocenţă virgină, să intri cu japca şi cu bocanci înămoliţi de lăbar trist? Mai du-te mă în mă-ta să bei un vin natural şi spală-te pe mâini, coclitu’ p*lii.

Acum că m-am mai răcorit, îmi cer scuze ţie cititorule, mai ales dacă eşti cititoare, dar tu ştii că nu-mi stă în fire să scriu asemenea lucruri, deci larva asta de om chiar a scos ceva din răul meu ascuns. Poate trebuia să-i întorc şi celălalt obraz dar nu sunt suficient de e-vlavios. Trebuia să fiu mai eficient şi să-l descriu succint: făcut din labă, crescut prin labă, ăsta este lăbarul de reţea.

PS: pentru mama lăbarului – Doamnă îmi pare rău, probabil n-aveţi nici o vină.

PS2: până la urmă am zis să le pun şi poza jegoşilor, că poate aveţi şi voi de-a face şi facem o asociaţie de stârpitori de lăbari de reţea de…

labar2