Simțurile: rădăcini ale prezentului

Am răcit: nas înfundat, strănuturi, tuse, chestii de sezon, deci sunt la modă. Nu e prima oară iarna asta, dar este prima dată când, în afara faptului că n-am simțit mirosuri, am pierdut și partea cu gustul. Auzisem, dar nu-mi amintesc să mi se mai fi întâmplat. Când am început să fiu conștient de problemă, deși nu e cine știe ce, mi-am dat seama de niște lucruri evidente de altfel.

Imaginează-ți un grătar la care nu simți nimic. Asta în condițiile în care numai mirosul de grătar din haina pe care o port mă umple de bale, ca să zic așa plastic. Am făcut și pește. Nimic. Adică textura mâncărurilor o simțeam, dar nimic altceva. Am lins și o lămâie, care altă dată m-ar fi făcut verde la față. Nimic.

Era ca și cum una din culori ar fi dispărut din lumea mea. Îți închipui? O viață fără verde de exemplu. Păi cum ar fi iarba frate? Frunzele, bradul de Crăciun? Mda și uite așa mi-am dat seama cât de importante sunt simțurile pentru a putea fi cu adevărat prezent. Continuă să citești

Ai mânca hamburgări de clonă?

Încă din 1996 de când o ştim noi pe Dolly, oaia clonată, a trecut o grămadă de vreme. Mi-e greu să cred că de atunci cercetătorii au dormit liniştiţi.

Comisia Europeană va relua în discuţie acceptarea sau nu a distribuţiei pe piaţa comunitară a cărnii şi produselor lactate provenite din clone animale, zice Reuters. Americanii în schimb şi-au dat drumul mai de mult timp.

Ca orice subiect cu aşa importanţă există doua tabere, unii care susţin acest lucru ca un progres, ca o metodă de a mânca ceva mai sănătos decât mai natural, alţii nici nu concep aşa ceva.

Te bagi la un hamburgăr de clonă? Şi dacă eşti vegetarian(ă), întrebarea rămâne valabilă, că soia e clonată de mult…