Iar am luat o pauză

gunoiA trecut ceva vreme de când nu am mai scris pe blog şi singurul lucru de care îmi pare rău este că în felul ăsta nu am arătat respectul cuvenit celor care au fost şi încă mai sunt interesaţi de ce se întâmplă pe aici. A trecut postul, Paştele am intrat cu capul în bordura cu drobul de miel, ouă, fripturi, grătare, ciorbă de miel, pălincă, ţuică, vin şi alte  licori străineşti.

Greu, greu. Cu ciorba de miel a fost chiar tare, am primit şi de la mama şi de la soacră-mea şi abia astăzi am reuşit să o termin. Asta după ce în timpul săptămânii, seara când veneam de la servici aveam meniu fix: ciorba de miel. Două motive principale au existat pentru asta:

  1. chiar îmi place ciorba de miel şi singurul moment din an când mânânc aşa ceva este Paştele;
  2. ne-am re-propus să aruncăm cât mai puţină mâncare.

Ca pregătiri înainte de Paşte eu nu m-am învrednicit cu nimic, soţia s-a băgat la drob, în variantele vegetarian pentru ea şi pui pentru mine (alegere chiar inspirată având în vedere că restul felurilor erau pe bază de miel la mesele pe la care am fost). A mai făcut nevastă-mea şi o pască d-aia adevărată doar din brânză dulce şi smântână, fără blat, numai conţinut 🙂 Binenţeles şi ouă roşii.

Să revin la ideea de mai sus. Ne gândeam unde naiba se duc atâţia bani când mergem la cumpărături. Statistic vorbind, cam mergem în fiecare săptămână şi nu cred că se întâmplă prea des să cheltuim mai puţin de 500RON de fiecare dată. Nu vreau să pomenesc de momentele când cheltuim mai mult de 1000RON, pentru că mi se pare penibil.

Urmează faza când ajungem acasă şi mi se lungesc mâinile până la glezne cărând toate alea în casă. Ne tot întrebam dacă noi chiar mâncăm aşa de mult şi surpriză, nu! Multe ajung la gunoi. Cumpărăm gunoi. Uneori chiar gunoi scump.

În concluzie, am făcut un buget pentru mai și un obiectiv clar a devenit ăsta: să nu cumpărăm gunoi. Este un obiectiv de bun simț, poate chiar smart, poate prea ușor, dar totuși încă neatins. Când mă gândesc că alții nu au ce mânca, mă simt chiar vinovat. Încerc chiar să îmi reprim dorința de a găti, pentru că îmi face plăcere, dar este ceva destul de puțin eficient, având în vedere că nu știu să gătesc cu porția și jumătate ajunge la gunoi, nu că n-ar fi bună mâncarea, dar soția fiind vegetariană, doar eu mânânc și cât să mânânc și eu… Nu-mi fac griji că gătitul ăsta mă face mai puțin bărbat și nici nu sunt foarte pretențios, dar îmi dau seama de risipa pe care o fac și încerc să mă temperez. Am învățat și că poți mânca de mai multe ori, în zile repetitive din aceeași mâncare. Oau, da. Se poate. Încearcă și tu. Am mai învățat și  de cât de puțin are nevoie corpul uman. Nu, nu este necesară o masă cu 5 feluri cu arome orientale sau specialități exotice. Câtă vreme îi dai ceva acolo de rumegat, organismul asimilează. Nici nu sunt de acord cu a mânca orice, dar sunt suficient de pofticios încât să fiu departe de a avea pretenții foarte ridicate. Mă omoară emisiunile alea de pe Travel sau Discovery cu gătitul. Chiar și la Cireașa de pe tort m-am trezit uitându-mă de câteva ori, să văd ce gătesc ăia p-acolo.

Sigur că sunt lucruri pe care mai trebuie să le îmbunătățesc la partea cu gătitul, cum ar fi o orientare mai bio, că totuși ciolanul meu afumat cu fasole nu prea este indicat pentru un stil de viață sănătos. Pe de altă parte, la germenii și alte ierburi sunt cu siguranță mult mai sănătoase, dar nu merg cu pălinca și cu vinul bun de Jariștea pe care-l am direct de la sursă… Tot timpul am ceva de învățat, așa că pentru gătit o să mai caut și alte sfaturi pentru viitor, obiectivul va fi însă același: să nu arunc mâncarea la gunoi.

Pauză de frigider

frigider-pauzaAr fi durat mai mult până să-mi dau seama că ni s-a stricat combina frigorifică dacă nu-mi venea joi să beau o bere rece. Am luat o bere din frigider, dar surpriză, nu mai era aşa rece cum ştiam eu ca tre’ să fie. Problem. Problem, problem nu aşa. În partea de jos cu congelatorul, pachetele încă mai erau congelate, dar în sertarul de sus se vedea clar că a venit primăvara şi gheaţa a început să se dezgeţe.

Chem un cunoscut care s-a ocupat o grămadă de vreme cu reparaţii în domeniu şi, de când intră, îmi zice că alegerea mea (o combină Arctic d-aia mare KS32 sau cam aşa ceva) a fost proastă. Aproape cea mai proastă. Toate se strică, mai devreme sau mai târziu datorită proiectării deficiente a sistemului de răcire. Am înţeles destul de repede că variantele de reparaţie erau: ori reîncărcarea circuitului cu un fel de freon, care oricum avea să iasă că exista un por undeva în instalaţie, ori să taie combina în partea superioară şi să înlocuiască circuitul de răcire. Varianta 1 era cam 80RON şi putea dura un an, o lună, sau o săptămână, nu exista nici o garanţie. Varianta a doua era mai mult un fel de operaţiune monstrul şi şansele de reuşită erau mari, dar cu o estetică a la Frankelstein, plus că era nepreţuită. Problema cu combinele astea este că sistemul de răcire este încastrat în partea din spate a peretelui interior, unde se formează condens şi se îngheaţă/dezgheaţă atât de des ţevile alea încât nu prea au cum să reziste mult. Până la urmă al meu a ţinut vreo 4 ani şi cred că era momentul să-i dăm liber.

O tehnologie mai robustă, cică, este cea no frost, pe care o poţi recunoaşte uşor deoarece în interiorul frigiderului şi/sau congelatorului poţi vedea nişte fante prin care circulă aerul rece. Tehnologia o mai poţi identifica destul de uşor şi prin eticheta pe care scrie no frost şi prin preţul adecvat, adică nu prea am văzut modele mai ieftine de 1500RON. Asta este, overdraftul să trăiască. Ne-am orientat la un Beko, din câte am înţeles asamblat la Găieşti, fără pretenţii de clasă lux, dar cu o grămadă de funcţii. L-am botezat Bebeco şi  a intrat destul de repede în familie. Are şi un distribuitor de apă rece, a cărui utilitate nu prea o văd, deoarece soţia şi bebe nu beau rece, iar eu nu prea beau apă. Am studiat documentaţia şi cu toate că recomandă ei să eviţi anumite chestii, abia aştept să-l testez cu o Feteacă regală cupată cu un Aigote şi puţină Tămâioasă de aromă şi buchet. Băgaţi şi voi comentarii pro, să o convingeţi pe nevastă-mea. Merci.

O altă parte interesantă a fost faptul că nu prea aveam ce să facem cu namila stricată. Ce pana mea să fac cu ditamai combina, unde să o duc? Era o promoţie prin care dacă luam un alt Arctic primeam 150RON, dar noi nu mai vroiam… De cărat şi până jos era o distracţie de care aş fi vrut să mă lipsesc, aşa că m-am gândit că îi rog pe băieţii care l-aduc pe ăla nou să-l ia pe ăla vechi. Mai ales că ar fi putut găsi pe careva care cumpăra un Acrtic nou, mă gândeam că o sa fie interesaţi să îl ia şi să mai scoată un ban.

Livrarea este sigurată gratuit de Carrefour. Ştiam dinainte că transportul este asigurat până în stradă, mai departe e treaba ta, aşa că după ce au ajuns băieţii şi au început să se plângă de greutate etc. le-am înfiripat ideea că nu lucrează în pierdere şi să vezi ce frumos au ţopăit cu el până la doi. Are vreo sută de kile din câte scrie pe hârtii, aşa că tot respectul pentru ei. Respectul şi încă 30 RON au rezolvat totul, inclusiv să-l ia si pe cel vechi, de care la început au spus că nu se leagă, că e prea complicat, că nu au loc în maşină, că mai au şi alte livrări. Sigur au scos ei ceva pe el, dar pe noi nu asta ne interesa, vroiam doar să scăpăm de el.

Dacă ai d’ăsta cu dozator de apă rece, zi-mi că ai încercat cu vin, bere, tărie sau altceva şi că n-ai avut probleme…

Ce este stresul?

În pauza mea de astăzi o să învăţăm împreună ce este stresul, adică modul în care corpul uman reacţionează la diverşi stimuli externi şi interni. Mă interesează să înţeleg(em) care sunt cauzele stresului, cum te afectează şi care sunt tipurile de stres. Eu nu prea am auzit cuvântul stres înainte de 89, asta însemnă ori că eram eu prea mic, ori că nu exista cuvântul ăsta atunci, ori că nu erau oamenii aşa stresaţi. Logica mă împinge să merg pe ultima variantă.

Cauzele stresului

Împărţite în două mari categorii, cauzele stresului sunt generate de ceva fizic (frica pe care o simţi datorită unui pericol în care te afli) sau ceva emoţional (ceva ce te preocupă sau îngrijorează acasă, la şcoală, la servici etc). Mai în detaliu, cauzele stresului se grupează şi în:

  • stres de supravieţuire – când vezi că ceva sau cineva te ameninţă fizic, corpul generează o explozie de energie, fie pentru a lupta împotriva cauzei, fie pentru a fugi de ea. Chestia asta este valabilă atât la om cât şi la animale. Dai sau fugi. Alegerea este conştientă sau subconştientă, ca atunci când te miri cum naiba ai reuşit să pui frână şi să-l eviţi pe boul care tocmai intra în tine. Dacă te-ai dat jos la el cu spume la gură şi el a tăiat-o cu scârţâit de roţi ai şi un exemplu de caz când creierul a dictat îndepărtarea de cauza stresului (în situaţia asta tu ai devenit factorul lui de stres);
  • stres intern – sigur ţi s-a întâmplat să te stresezi în legătură cu un lucru pe care oricum nu-l poţi controla sau influenţa. Tipul ăsta de stres cauzează şi dependenţă. Sigur ştii un apropiat de-al tău care are pur şi simplu nevoie de agitaţie, tensiune, grabă. În cazul lui, lipsa factorilor ăstora generează stres;
  • stres extern sau de mediu – gălăgia, îmbulzeala, frigul, căldura etc sunt factori care-ţi pot genera stres;
  • oboseala şi munca în exces – pauzele lungi şi dese cheia marilor succese; n-o fi adevărat, dar ceva sâmbure de adevăr tot există. Nu mai vorbim de cazul dramatic al auditoarei de la Erns&Young care chiar a murit din cauza asta. Nu degeaba am pus subtitlul blogului ca fiind Pentru sănătatea dvs. evitaţi consumul excesiv de stres, muncă şi frustrări.

Cum te afectează stresul?

Dacă am văzut care sunt cauzele, hai să vedem şi nişte efecte, nu? Păi în primul rând discomfortul fizic şi/sau mental, oboseala, depresia, imposibilitatea de a gândi limpede.

Care sunt tipurile de stres?

Stresul este de două feluri: negativ şi pozitiv. Iete na. Păi numai când zic stres parcă mă râcâie ceva, cum poate fi şi pozitiv? Treaba este destul de simplă. În anumite momente, un pic de stres este chiar benefic. De exemplu, când începi ceva nou, când te pregăteşti pentru un interviu, stresul te poate ajuta cu mai multă energie să faci faţă provocării, să te concentrezi, să dai bine blabla. Dacă în schimb te stresezi zi de zi cu ceva, cum ar fi cu serviciul, şcoala sau familia, atunci  stresul îţi consumă energia în loc să o genereze. Normal.

Semne fizice şi mentale ale prezenţei stresului

Primul lucru pe care îl ai de făcut ca să-ţi reduci nivelul stresului este să recunoşti sau mai bine zis să conştientizezi prezenţa lui. Când eşti stresat(ă) corpul îţi dă semne pe care ar trebui să le iei în considerare. Semnele se împart în două categorii, aferente intervalului de timp asociat stresului tău, rezultând deci două categorii, semne ale stresului pe termen scurt şi semne ale stresului pe termen lung.

Pe termen scurt:

  • îţi creşte pulsul (şi nu eşti în alergare ca să nu pierzi avionul către Belize pentru luna de miere);
  • transpiri mai mult (exclud momentele de saună);
  • ai mâinile şi picioarele reci (dar nu când eşti în cadă şi s-a oprit apa caldă, cu toate că şi asta ar fi o situaţie stresantă);
  • stare de încordare (şi nu eşti la sală sub haltera de 50Kg);
  • gura îţi este uscată (dar nu din cauza bauturii si mahmurelii) ;
  • te duci de 5 ori la baie în 3 minute şi pentru că ai uitat c-ai fost deja;
  • durere de cap şi probleme de respiraţie;
  • lipsa durerii poate fi şi ea un semn (eşti pe munte şi te julşti serios la cot, te doare rău, ţipi şi te întorci, apare o ursoaică nervoasă, crezi că mai simţi vreo durere-n cot?).

Pe termen lung:

  • schimbarea evidentă a apetitului (mă refer în principal la mâncare), care poate fi în ambele sensuri ori să mănânci mai mult, ori mai puţin;
  • schimbarea radicală a somnului (ori dormi mult mai mult, ori mult mai puţin);
  • deprinderea unor ticuri nervoase (ros unghii, scrâşnit din dinţi, vorbit în continuu sau deloc etc.);
  • starea generală de oboseală, chiar extenuare;
  • reducerea performanţelor sexuale – aloo, până aici.

Simptomele se pot regrupa şi în alte tipuri de categorii, cum ar fi:

  1. fizice (durerea de cap şi oboseala);
  2. mentale (imposibilitatea de a te concentra);
  3. emoţionale (iritabilitatea crescută sau depresia);
  4. sociale (izolarea).

Nu înseamnă că dacă ai la un moment dat vreunul din semnele astea poţi primi concediu medical să nu mai mergi la servici sau scutire să nu te mai duci la şcoală, dar cel puţin ar trebui să-ţi dai seama dacă eşti afectat(ă) de stres, să conştientizezi situaţia, ca să poţi merge mai departe spre nişte metode pentru a-l elimina.

Testează-te să vezi dacă eşti stresat(ă)

Există o grămadă de teste pe net care-ţi pot spune dacă eşti sau nu stresat(ă), dintre ele am ales câteva:

  • Un test de pe sănătate.org găseşti aici;
  • Pentru stresul la locul de muncă ai un articol interesant aici;
  • Tot pentru a-ţi testa nivelul de stres mai ai şi testul ăsta;
  • Discovery, in secţiunea Health are testul ăsta (limba engleză);
  • Chiar dacă nu este ştiinţific, testul ăsta este haios.

Stresul în statistici

Acum dacă ştii că eşti stresat(ă) trebuie să mai ştii că nici singur(ă) nu eşti, sunt o grămadă de stresaţi. Nu e o noutate asta, vezi şi tu în fiecare zi care mai de care mai stresat şi/sau stresant. Am căutat statistici pe tema stresului în .ro dar nu am găsit nimic relevant, chiar dacă în domeniul ăsta România are un potenţial deosebit. Dacă ştii sau ai văzut pe undeva, pune te rog un comentariu.

În episodul următor vom învăţa împreună cum să facem să reducem sau să controlăm stresul, că de eliminat nici nu se pune problema. Va urma.

PS: un articol similar şi interesant pe tema stresului găseşti aici.