Politeţea costă timp

politeteAm venit  de la servici  în jur de şapte. Am parcat maşina şi când am ajuns în faţa uşii de la bloc am observat în geam că în spatele meu mai veneau nişte vecini. Aleea de la intrare nu cred că are mai mult de 7 metri, aşa că nu a durat mai mult de 5 secunde să ajungă la uşă, cred. Ne-am salutat, mi-au mulţumit că le-am ţinut uşa deschisă şi am plecat mai departe. O fază normală, nimic surprinzător, nu?

Am urcat pe jos cele două etaje, că asta ar fi printre puţinele exerciţii fizice pe care le-am mai făcut zilele astea (în afară de cărat cumpărături) şi am ajuns acasă. Pe trepte mă gândeam totuşi ce însemnă gestul meu. Nimic, dacă îl iei ca atare. Dar, cred că astfel de gesturi de politeţe, oarecum rudimentară, le fac de 4-5 ori pe zi, deci cam 25 de secunde pe zi. Nimic relevant. La nivel de un an înseamnă două ore şi jumătate. Luând în calcul că nu le-am făcut de când m-am născut, să zicem că am început pe la 15 ani, şi că mă opresc pe la 65, ar fi 50 de ani, deci 125 de ore, adică 5 zile şi ceva. Hm nu este chiar aşa de mult. Şi nu, nu vreau să mor la 65 de ani, poate chiar o să trăiesc mai mult, dar mă gândesc că ramolindu-mă o să uit de politeţuri d-astea. O să-mi ia un sfert de oră să trag un pârţ. Continuă să citești