A fi sau a nu fi profesionist

profesionistNu vreu să mă refer la un domeniu anume ci la generalităţile care fac pe ceilalţi să spună: profesionist dom’le! Eu sunt convins că profesionalismul îşi are locul indiferent de poziţia din organigramă şi urcarea către vârf nu înseamnă neapărat şi un nivel mai ridicat de profesionalism, din păcate. Vorba aia, suntem promovaţi până la nivelul la care ne demonstrăm incompetenţa. Sper că eu mai am ceva până acolo. În plus văd în jurul meu exemple excelente, unele bune, unele mai puţin pune,  altele proaste şi unele care nu merită nici măcar să fie  considerate ca fiind cele mai proaste, dar mă gândesc că poate nu clasific eu corect persoanele neştiind clar ce criterii ar trebui să folosesc, nu?

Ce este un profesionist?

Ei bine, eu nu ştiu ce este un profesionist şi practic cam asta aş vrea să aflu în urma acestui articol, prin concentrarea pe acest subiect. Dacă tu ştii, te rog corectează-mă sau completează-mă în cele ce urmează. Dacă nici tu nu ştii, hai să desluşim împreună… Empiric vorbind, mă gândesc la un profesionist ca la o persoană care face bine, ce trebuie să facă, când trebuie, cum trebuie să facă.

Ce (te) face profesionist(ul)

Să mai clarificăm ceva: oriunde folosesc termenul profesionist, mă refer la ambele sexe, deci profesionist sau profesionistă. Zic asta pentru că sunt plăcut misogin, dar totuşi am şi exemple clare în care doamnele sau domnişoarele chiar sunt profesioniste (mă refer la ocupaţii respectabile, nu la prostii).

Aşa, deci cam asta cred eu că ar face dintr-o persoană oarecare, un profesionist în domeniu:

  • experienţa – cu toate că poţi fi cel mai bun din facultate, liceu, şcoală etc. nu pot să cred că instantaneu devii un profesionist în domeniul tău. Timpul are menirea de a şlefui cam totul, de a cerne, astfel încât, fără trecerea lui şi profesarea celor învăţate, nu ai cum să fii  un adevărat profesionist;
  • cunoştinţele – balansând puţin înapoi primul punct, iar mi-e greu să cred că un om din pădure, fără o educaţie în domeniu, nu neapărat cu master (pe care eu l-am cam făcut de pomană) sau cu doctorat (pe care încă nu m-am motivat să-l fac), are şanse prea mari să ajungă un profesionist în domeniul lui, dar totuşi, un liceu, sau chiar o facultate, ar trebui să asigure o fundaţie mai mult sau mai puţin solidă pentru construirea unui profesionist;
  • calitatea – ca şi concept sau valoare personală, partea pentru care am început mai sus cu „care face bine„, este fundamentală pentru definirea unui adevărat profesionist. Superficialii, delăsătorii, şleampeţii sau cum le-o mai zice, din punctul meu de vedere nu au cum să ajungă profesionişti;
  • rigurozitatea – nu ştiu dacă am găsit cel mai potrivit cuvânt care să relfecte ce vreau, adică acea calitate pe care trebuie să o ai pentru a-ţi planifica activitatea, de a o monitoriza, pentru a te asigura că faci în primul rând ce trebuie, luând în calcul combinaţia importanţă-urgenţă care să definească cel mai bine priorităţile. Vorba aia: ce e mai grav – să rezolvi complet o problemă prost formulată, sau să rezolvi parţial o problemă corect formulată? Nu ar trebui să ai nici un dubiu că a doua variantă este de preferat, cred eu; Continuă să citești