Vroiam să scriu ceva mai general dar titlul Să nu mori prost ar fi vizat prea puternic şi direct cititorul. Adică pe tine, tu. Şi nu mi se pare corect, aşa că, mai bine vorbesc la persoana întâia singular. Să nu mor prost, eu. După puţin cuget, devine evident că este imposibil. Poate chiar prost nu o să mor, dar inclut, cu siguranţă. Sau, oare ce o fi însemnând să fii cult? Nu ştiu. Ceva din bunul simţ pe care-l am îmi spune totuşi că eu nu pot fi un om cult. Nu citesc şi nici nu am citit suficient în viaţa mea. Mă refer aici la literatură, istorie etc. Lucrări de specialitate am citit poate prea multe. Asta aşa ca să mă dau şi eu mare, să nu par chiar total incult 🙂 Nu de alta, dar îmi aduc aminte în facultate cum era o plăcere să învăţ teorii economice din cărţi de la Consiliul Britanic decât din manualele alor noştri. Era incredibil de uşor de înţeles o idee dintr-o carte în engleză, în timp ce am avut surpriza să nu înţeleg mai nimic din câteva manuale în limba română. De ce? Probabil pentru că erau scrise de români prea culţi. Noroc că nu-mi aduc aminte nume de profesori. Mi-au trebuit câţiva ani să-mi dau seama că nu ei sunt adevăraţii profesori, ăia pe care îi asculţi şi te gândeşti ce tari trebuie să fie să ştie atâtea lucruri care nici măcar separate nu pot fi înţelese de neiniţiaţi. Mai târziu am învăţat că un adevărat profesor este cel care transformă cel mai complex şi complicat concept într-o frază sau chiar propoziţie simplă, inteligibilă chiar şi pentru un pitic intelectual. Continuă să citești →