Da, şi am făcut trecerea la Ubuntu 11. Ah, şi 04 pentru împătimiţi. Pentru necunoscători, este o specie de Linux, foarte drăgălaşă, ca un animăluţ de casă. E adevărat că uneori când mă întorc văd un monstru care-mi devorează degetele, dar am început să ne cunoaştem, şi când face vreo tâmpenie, deschid o fereastră terminal (CTRL+ALT+T este scurtătura default pe care nu chiar toată lumea o cunoaşte) sau intru într-o sesiune (CTRL+ALT+F1 sau 2 sau x, până la 7, că de la 8 e cea cu suport grafic) şi-i dau un dos de palmă de nu se vede. Monstru, monstru, da’ io sunt şeful pe staţie frate! Sunt varză în domeniu, dar d-aia mică, de Bruxelles…

Am pus şi Gnome3, care, pentru mine, reprezintă un pas înainte în universul paralel cu Windows, este ceva deosebit. Gnome3 este, în cuvintele mele, interfaţa grafică de tuning a lui Ubuntu. El vine în versiunea 11 deja cu o interfaţă grafică interesantă, Unity la care am găsit excepţionale trei chestii:

1. Modul de acces al programelor, fişierelor este umanizat prin căutarea simplă într-un singur câmp. Păcat că Windowsul ne-a depersonalizat învăţându-ne să mergem în anumite locuri pentru a găsi ce vrem. S-au mai schimbat puţin lucrurile de la Vista şi acum la 7, dar naturaleţea din Ubuntu 11 e deosebită;
2. Meniul aplicaţiei integrat în bara de sus a sistemului de operare. Puţin ameţitor la început, pentru că, mai ales când meniul este dinamic, trebuie să ştii unde eşti şi ce faci, chestii de bun simţ, dar la trecerea de pe Windows poate să fie o cerinţă aparte 🙂 Cu mişcarea meniului ai mai câştigat ceva pixeli pe verticală;
3. La scroll-uri îţi apare cursorul când vrei să mergi sus-jos, altfel ai o liniuţă subţire, salvând astfel nişte pixeli buni şi pe lăţimea ecranului. Nu, nu sunt un mare cunoscător, de fapt chestia asta nici măcar n-am remarcat-o eu, am aflat-o de la Geo, IT phone home 🙂 Dar n-am zis că am descoperit eu asta, doar am spus că mi se par excepţionale.

Evident că sunt începător, pentru că probabil sunt o mulţime de alte chestii de securitate şi funcţionalitate care au fost implementate de care habar n-am şi nici nu prea îmi pasă pentru nivelul meu de Linuxpitic.

Ah, trebuie să menţionez că Ralucuţa (adică soţia mea), forţată de împrejurări (adică eu) să folosească Linuxul, încă nu este foarte mulţumită, pentru că avem nişte probleme cu blocatul laptopului, dar mai ales cu faptul că avem altceva decât Windows. Avem dual-boot şi poate oricând să dea două săgeţele în jos ca să ajungă pe Windows, însă nu m-am edificat dacă în continuare intră pe Ubuntu pentru că am pus-o să strângă bani de licenţă dacă vrea Windows, sau dacă este şi ea puţin mândră că foloseşte un alt sistem de operare, chiar dacă îi e puţin mai greu 🙂