Pauza mea

E rău să fie bine?

Scris de

trimbita

în

bine-sau-rauSă definesc de la început perimetrul discuţiei. Mediu corporatist. Targeturi, sau mai bine zis ţinte, obiective, că d-aia am blog în limba română. Criză. Presiune pe costuri. Şi înainte de criză, la deviaţii negative de la obiective, clar sunt necesare planurile de acţiuni corective, responsabili, termene etc. Normal. Acum, cu criza şi mai şi. Ultima noutate pe care am auzit-o însă, dacă ieşi bine, trebuie să dai explicaţii. Explicaţia pe care am auzit-o pentru cerutul explicaţiilor 🙂 este că dacă ai ieşit bine, foarte probabil nu este pentru că ai avut eficienţă şi ai realizări mai bune decât planul. Nu. Surpriză. Planul a fost prost. Am învăţat şi eu câte ceva în viaţa asta, și teorie, și practică. Aș putea spune că unele chestii le-am chiar studiat, şi totuşi nu pot să mă abţin să nu zic: mă laaaaaşiiii? Nu că n-ar exista planuri proaste, dar câtă vreme planul este făcut pe baza unor premize, a unor conexiuni şi calcule verificate, probate de realitate etc, cât de greu să te zdruncine criza ca să nu mai ştii în ce parte acţionează gravitaţia?

Mai există încă un aspect al faptului că poate fi rău dacă este bine, de genul: bugete, obiective. Binenţeles, obiectivele, mai jos (în sensul costurilor) decât bugetele. Prin crăcănări repetate, ieşi în target. Alţii au probleme şi trebuie să te crăcănezi mai mult ca să fie bine pe total. Iese bine pe total. Se termină perioada şi apoi ce urmează: analiza istoricului. Ce vedem? Statistici,  rezultate medii, la unii mai bune, la unii mai proaste. Ce se întâmplă cu cei care au făcut mai bine decât se aştepta cineva să facă? Primesc obiective mai provocatoare, pentru că media anterioară obţinută, aia după a doua rundă de crăcănări făcută ca să-i scoată pe alţii din căcat, a ieşit mai bună. Adică, din nou, celor care fac bine, chiar dacă au ajuns la un nivel de performanţă foarte ridicat, li se cere mai bine, iar celor care au făcut prost,  surpriză, li se dă un obiectiv puţin mai greu faţă de media proastă pe care au scos-o, medie proastă pentru care cei buni au trebuit să facă mai bine decât era definit iniţial.  Practic, celor care au făcut prost, li se cere să facă în medie puţin mai prost. Ciudat. Imi tot vine în minte o imagine pe care nu am putut-o picta în cadrul unei discuţii anterioare, aşa că o scriu aici. Mă gândeam la o echipă de atleţi. Echipa intră în căcat. Fizic. Scuzaţi cuvântul echipă. Obiectivul echipei este să nu aibe în medie pe fiecare membru mai mult de o pată de x cm pătraţi. Când facem constatarea situaţiei finale, ce vedem? Unii sunt plini de căcat, din cap până în picioare, alţii mai puţin, iar alţii mai deloc. Antrenorul face media şi-i dă că au ieşit cu x+1 cm pătraţi, adică mai mult decât obiectivul. Nasol. Îi ia la rând. Se uită la unul care are o mică pătuţă între buci. Nasol, naşpa, problem. Problem. Păi bine frate, dacă vrei o medie mai bună, nu priveşti mai întâi care sunt deviaţiile relevante, să-ţi concentrezi eforturile pe ce-ţi aduce beneficii într-un mod mai eficient? Păi nu d-aia ai auzit de Pareto? Păi ce să te holbezi la ăla între buci nene, când vezi pe  alţi plini de căcat din cap pînă în picioare? Şi-mi vine în minte o altă expresie a unei profesoare din generală: este mai uşor să aduci un elev de 4 la nota 8 decât un elev de 9 la nota 10.

Revenind pe subiect, noroc că am categoria asta A fi sau a nu fi de articole, că altfel nici nu ştiam unde să-l pun. Te întreb, nu e ciudat să fie rău că este bine, sau să fie bine că este rău?

Comentarii

7 răspunsuri la „E rău să fie bine?”

  1. Avatar visio
    visio

    @waven – despre al doile ex. ….beneficiar al „protectiei martorilor” pot sa spun despre un tip oarecare, doxat baiatul, ca i s-a propus un post de conducere, acceptat pt ca da bine in cv, dar cu o marirre de salariu pe care ti-e rusinica sa o dai si unei femei de serviciu; si stiu bine ce vb..rareori m-a incercat acest sentiment de scarba fata de unii, sau unele insa de data asta am facut icter mecanic cu extras la patrat de diabet….si nenea are dreptate, @stardust este una din putinele persoane care manifesta o toleranta de +infinit..ceea ce spune destul de multe despre intelectul si sufletul ei ales…dar toti avem slabiciuni, nu? :)) cat despre antrenor avem o problema: daca nu vede bine, ce faci? daca pata de ca.ca e mai mica decat o vede el? sau daca nu vrea sa o vada corect? ce fac? schimb echipa nu? pentru „confortul” meu psihic schimb echipa…asa cum spunea un mare contemporan: „mari oameni, mici caractere”..in rest numai sa sanatate si voie buna

  2. Avatar Stardust
    Stardust

    Nu e nevoie să dai exemple concrete pentru că te înţeleg, şi pe tine, şi pe visio. Mă abţin de la alte comentarii…

  3. Avatar pauzamea
    pauzamea

    @varza: Probabil nu am reusit sa explic clar ce vroiam. Sunt varza 🙂
    @stardust: Exista posibilitatea ca nemaifiind in mediul ala ai mai trecut cu vederea unele lucruri care te deranjau mult mai tare atunci. Si, oricum, din cate stiu eu, tu te superi prea greu si ierti prea repede, asa ca o sa aplic un factor alfa la cele spuse sa le aduc la medie. Imi pare rau ca nu pot da niste exemple concrete, chiar daca aici totul este sub un dorit anonimat 🙂
    @visio: cred ca mi-am adus aminte de exemplele pe care le-ai dat si ai inteles foarte bine ce spuneam.
    @waven: Pitoresc. Cam spre asta incerc sa ma orientez, dar este greu, mai ales ca trebuie sa-mi schimb cate ceva in propriul comportament, dar n-as vrea sa schimb in general, doar in relatii selective. Am inceput prin exercitii fesiere hehe.

  4. Avatar waven
    waven

    @Visio – vorbeşti ca şi cum ai ştii prea bine de la ce s-a pornit la scrierea postului de mai sus. Cât despre cele 2 exempole, m-ai lămurit complet :))
    Revenind on-topic, Mărgineanu zicea prin una dintre piesele lui, ceva de genul „Bă, decât să-ţi fie rău, mai bine să-ţi fie bine”. Aşa că decât plini de c.cat din cap până-n picioare mai bine doar puţin între b.ci!
    Cât despre antrenor, să-i dorim vizionare plăcută la pata noastră. Şi mai ales la locul în care o avem, nu?

  5. Avatar visio
    visio

    aici trebuie sa fiu de acord cu nenea, draga @stardust; din pacate, acolo unde se „misca” nenea, exista o mare deficienta de carcater la nivel de management de top; pot sustine aceste afirmatii cu doua exemple: primul, il stiti si voi dar trebuie sa va scormoniti bine amintirile si cred ca la momentul respectiv ati preferat sa il uitati; al doilea exemplu il am tot din „campia” muncii respective dar nu il pot spune; sa revenim la primul exemplu: cand directorul executiv bate cu pumnul in masa la ce te poti astepta? la nimic bun; asa ca eu gasesc explicatiile lui nenea foarte corecte: celui ce dovedeste ca este bun trebuie sa ii ceri mai mult iar celui ce a facut mai putin sa ii ceri mai putin decat a facut, astfel incat sa faca „bine”, pentru ca altfel strica „lantul slabiciunilor”; partea proasta este ca ceea ce nu face colegul mai slab, trebuie compensat cu cel ce face bine…aici mintea mea perversa, sau pervertita, imi spune ca este o influenta PCR…nimic nou sub soare, numai dezgustul…

  6. Avatar Stardust
    Stardust

    1. E o aberaţie să spui că ai ieşit bine pentru că planul a fost prost; e prima oară când aud aşa ceva şi e trist că nu putem analiza cauzele binelui fără să nu ne raportăm şi la ceva rău…Cineva spunea că nu putem recunoaşte şi îmbrăşisa binele fără să nu fi cunoscut şi răul dar asta e o filozofie lungă care nu se aplică la cazul specificat de tine;
    2. Din câte am văzut, într un mediu capitalist dai provocări mai mari celor care au demonstrat talent pe măsură. Nu aş privi acest lucru ca pe un lucru rău. Oricum, aprecierea verbală trebuie să fie însoţită şi de o recompensă materială, părerea mea;
    3. La fel de aberant este să ceri celor care au făcut prost să facă şi mai prost..Nu prea ştiu cum să explic asta..
    E rău când nu putem să spunem că e bine când este bine şi ne agăţăm de rău din…frică? Eu vreau să se spună că e bine când e bine şi să mă bucur de asta. Şi să menţinem acest bine ba chiar să facem şi mai bine (întotdeauna e loc) dacă se poate şi, dacă în anul următor nu am putut sau nu s a putut să facem mai bine decât binele din anul precedent, acest lucru să nu fie catalogat drept rău. Dar aşa ceva nu cred că se poate aplica în mediul corporatist actual cel puţin, sau poate mă înşel?

  7. Avatar varza
    varza

    E normal sa dai un obiectiv mai provocator celor ce ti-au dovedit ca stiu sa duca la bun sfarsit un task si cu rezultate f bune.

Lasă un răspuns

Mai multe articole