Vroiam să scriu ceva mai general dar titlul Să nu mori prost ar fi vizat prea puternic şi direct cititorul. Adică pe tine, tu. Şi nu mi se pare corect, aşa că, mai bine vorbesc la persoana întâia singular. Să nu mor prost, eu. După puţin cuget, devine evident că este imposibil. Poate chiar prost nu o să mor, dar inclut, cu siguranţă. Sau, oare ce o fi însemnând să fii cult? Nu ştiu. Ceva din bunul simţ pe care-l am îmi spune totuşi că eu nu pot fi un om cult. Nu citesc şi nici nu am citit suficient în viaţa mea. Mă refer aici la literatură, istorie etc. Lucrări de specialitate am citit poate prea multe. Asta aşa ca să mă dau şi eu mare, să nu par chiar total incult 🙂 Nu de alta, dar îmi aduc aminte în facultate cum era o plăcere să învăţ teorii economice din cărţi de la Consiliul Britanic decât din manualele alor noştri. Era incredibil de uşor de înţeles o idee dintr-o carte în engleză, în timp ce am avut surpriza să nu înţeleg mai nimic din câteva manuale în limba română. De ce? Probabil pentru că erau scrise de români prea culţi. Noroc că nu-mi aduc aminte nume de profesori. Mi-au trebuit câţiva ani să-mi dau seama că nu ei sunt adevăraţii profesori, ăia pe care îi asculţi şi te gândeşti ce tari trebuie să fie să ştie atâtea lucruri care nici măcar separate nu pot fi înţelese de neiniţiaţi. Mai târziu am învăţat că un adevărat profesor este cel care transformă cel mai complex şi complicat concept într-o frază sau chiar propoziţie simplă, inteligibilă chiar şi pentru un pitic intelectual.
Revenind la ideea de bază, acolo unde prost se traduce mai mult incult decât lipsit de inteligenţă, încerc să îmi dau seama unde este graniţa după care poţi spune cu certitudine că nu mori prost. De exemplu, aşa ca chestie, de dimineaţă m-am bucurat că e zi liberă, dar nici măcar nu ştiam ce semnifică Rusaliile. Un pas înapoi, graniţa e mai departe de mine. Am aflat uşor, poate chiar mai multe decât aveam nevoie de aici, dar totuşi nu ştiam. Trebuia? Un pas în faţă. Văd graniţa la fel de departe. Şi este în faţă, nu în spate. Mai am.
Îmi aduc aminte de un coleg de facultate. Dom’le era, cred că încă mai este, o enciclopedie vie. Ştia atât de multe lucruri că mă speria câteodată. Părea puţin inuman. Mai ales că nu participa la olimpiadele noastre. Prin olimpiade mă refer la întrunirile cu scop precis şi intelectual, acela de a ne îmbăta, cânta la chitară până veneau şi poliţiştii să cânte cu noi C-aşeeee beeee oaaameeeeniiii buuuuniiiii, vrăjit fete şi eeeh, d-ale tinereţii valuri. Oricum, în cazul lui, era clar, avea viza pe paşaport, pe care scria: cult.
Există oare un set de condiţii necesare şi suficiente pentru a te asigura că nu mori prost? Poţi tu să evaluezi asta la tine sau trebuie să-i laşi pe ceilalţi să decidă? Dacă te resemnezi, primeşti vreun fel de joker, ceva care să te scape de întrebare? Şi după ce mori, ajungi undeva, oriunde, iar la întrebarea ai murit prost? poţi să scoţi liniştit mascota sau jokerul şi să scapi uşor? Neeeext.
De exemplu, nu cred că ştiu reşedinţele tuturor judeţelor. Sunt incult? Stai puţin. Da, chiar nu le ştiu pe toate. Tu ştii care este reşedinţa judeţului Mehedinţi? Uite aici. Şi mai fac mişto de străinii care confundă capitala României cu Budapesta. Păi ce vină au ăia frate? Eu nu-mi ştiu ca lumea judeţele ţării. Altă treabă: imnul României. Păi eu nu ştiu a doua strofă pe de rost. Şi nici nu mi-e foarte ruşine. Ce naiba? Hai pa, mă duc să mă bat.
4 răspunsuri la “Să nu mor prost”
La asta chiar nu m-am gândit, dar într-adevăr, ca să nu mori prost, trebuie să fii inteligent şi să ai memorie. Două condiţii necesare dar nu suficiente totuşi. Fiecare dintre ele este irelevantă fără a doua, iar împreună au o şansă de reuşită dar nu garantată. Am scris deja De ce uitam? tocmai pentru că nu prea le am cu memoria deci şansele mele să nu mor prost se reduc simţitor 🙂
Păi, în primul rând, ca să-ţi îndeplineşti visul, îţi doresc să nu mori prea curând :). Glumesc, iartă-mi sarcasmul, nu este totuşi genul meu :). În al doilea rând e bine să ai ceva cunoştinţe generale despre istoria si geografia ţării, ceva fizică nu strică să înţelegem cum e alcătuită lumea în care trăim etc, dar eu ştiu sigur că foarte multele cunoştinţe dobândite şi memorate la un moment dat în şcoală nu prea m-au ajutat să cunosc viaţa chiar dacă mă ajută, într-o măsură destul de mică totuşi, să-mi câştig existenţa. Apropo de profesori, profa de fizică din liceu, exasperată că nu aveam nicio tangenţa cu materia ei (eram clasa umanistă, nu ştiu dacă e relevant, zic şi eu:), ne-a pus sa scriem poezii având ca temă legea lui Ohm, Arhimede doar doar s-o lipi ceva de noi. Ideea e că la terminarea facultăţii eram destul de naivă şi credeam că toţi oamenii sunt buni şi corecţi :). Acum am devenit mai matură, sper :). Clar că învăţarea e diferită de cunoaştere, la fel ca şi memoria de inteligenţă şi că eu mi-aş dori nu atât să acumulez cunoştinţe cât mai ales să fiu cât mai conştientă în tot ceea ce fac.
Andrei Mureşanu şi muzica este atribuită unui autor necunoscut, cel puţin aşa zice Wikipedia pe linkul care-l pusesem şi în articol. La celelalte răspund cu nu, că nu văd nici un rost să le caut acum şi să-ţi răspund ca şi cum aş fi ştiut. Nu mă ajută nici pe mine, nici pe tine. Felicitări profei tale de muzică. Al meu prof din generală mi-a inoculat treaba cu chiatara, care aş putea spune că mai târziu mi-a fost chiar utilă, în sensul foarte plăcut…Săr-na dom’ profesor.
Sunt multe chestii pe care un român adevarat ar trebui sa le stie din respect pentru tara sa. Dar cum „roman adevarat” nu se gaseste in niciun dictionar putem spune cu mana pe inima ca suntem culti cu totii.
Spre exemplu tu stii cine a scris imnul de stat? Dar muzica imnului? Stii cine a scris „Oda Bucuriei”? Stii cine a compus linia melodica de la „Oda Bucuriei”? Dar cine a imprumutat-o prin Simfonia sa?
Se pare ca si acum, la sfarsit de an scolar (pentru ca sunt inca mic spre deosebire de tine) ii multumesc nespus profesoarei de muzica pentru ca a avut grija sa ne invete chestii esentiale despre tara noastra nu sa ne umple capul de diezuri, bemoluri, cheia soluri, note din gama nu stiu care si tot felul cantece inutile. A pus accent pe cultura noastra generala nu pe porcariile pe care le oferea manualul