Urmare a articolului despre Gherțoiul de lift, o altă specie mi-a atras atenția în fauna urbană și anume Coțohârla de bucătărie. Specimen destul de rar întâlnit în zonele dens populate, coțohârla de bucătărie lasă câteva semne distinctive ce-i semnalează indubitabil habitatul. Eh? Științific, nu?
Ea este cea care, atunci când gătește, bucură pe toată lumea lăsând ușa de la intrare deschisă. Adică degeaba geamul este deschis, hiperventilarea devine necesară mai ales când mâncarea cam duhnește, puțin mai tare decît îi rezistă chiar și ei organismul.
O altă activitate care îi evidențiează calificările este prepararea șnițelelor în jurul orei 23.00, insistând binențeles asupra procesului de bătălie cu carnea. Probabil că face parte din cura psihiatrică de eliminare a frustrărilor, cine știe.
Ultima parte care-i conferă aura deplină de coțohârlă este și scrumatul elegant și foarte precis pe geam având ca finalitate decorarea zen a pervazului vecinului de mai jos. Coțohârlă avem gârlă.