Stardust s-a ţinut de cuvânt şi a scris despre conştiinţă, cuvânt primit după leapşa cu cretă. Nu are momentan blog, aşa că, după cum am promis, public aici articolul. Pot doar comentez că nu pot să comentez, este complet, detaliat şi mult mai sus decât un simplu subiect de leapşă bologosferică. Îţi recomand să iei o pauză şi să citeşti iar lui Stardust îi recomand să-şi facă un blog, că este evindentă calificarea. Nu uita să pui un bookmark pe pagina asta. Articolul este consistent şi dacă nu ai timp să-l acoperi din prima lectură, trebuie să ştii unde să revii.
Despre conştiinţă
Oare câţi dintre noi s-ar mai privi în oglindă dacă, conştiinţa noastră morală ar avea chip? Sau poate ar fi fost de preferat să se poată oglindi, şi astfel, forţaţi fiind, s-o putem îngriji tot atât de atent precum ne îngrijim trupul. Cu siguranţă că nu am mai fi tentaţi s-o eludăm, s-o desconsiderăm sau în cel mai fericit caz s-o amânăm.
Conştiinţa în schimb poţi s-o ascunzi, uneori atât de bine că nici tu nu o mai găseşti, poţi să afişezi un zâmbet fals, să pozezi într-un om perfect echilibrat şi fericit, dar, treptat, o conştiinţa încărcată începe să te roadă şi chiar dacă nu vrei să te gândeşti la ea, are ea grijă să-ţi reamintească existenţa ei.
Când spun conştiinţă nu pot să nu mă mai gândesc şi la următoarele întrebări:
- Cum este mai corect să procedezi?Este mai bine să alegi să faci ce-ţi spune conştiinţa şi să nu faci ceea ce simţi, sau mai rău?
- Cât este conştiinţă şi cât este voinţă în actele noastre?
- Unde se termină libertatea şi unde începe conştiinţa?
- Conştiinţă ca datorie dictată de raţiune sau conştiinţă ca sentiment pornind din inimă?
Toate acestea sunt întrebări la care nu pot spune că am găsit un raspuns definitiv sau am găsit mai multe răspunsuri şi nu m-am hotărât încă ce să aleg pentru că încă nu pot să le accept, sau îmi place să cred că am găsit răspunsuri care de fapt nasc alte întrebări. De ce problematizez atât noţiunea de conştiinţă? Pentru conştiinţă lucrurile sunt cât se poate de clare: există doar bine şi rău, nu mai mult bine sau mai puţin rău, nu? Nu ar trebui sa fie ceva simplu şi uşor de urmat? Sau este simplu dar noi o complicăm pentru că aşa trebuie ca să înţelegem după acest proces chinuitor cât de simplu este? De ce nu avem încă de la naştere conştiinţa binelui şi a răului ca să nu mai trebuiască s-o educăm mai ales că poate nu ştim întotdeauna ceea ce este bine şi ceea ce este rău? Sau poate ne-am născut cu o conştiinţă primordială, cea a divinului din noi sau aşa numita lege a firii, dar care este pervertită de societatea în care trăim şi de alţi factori încă de la naştere şi mai târziu chiar de noi înşine cu ştiinţă sau fără. Şi totuşi, (mai mult…)
