Am plecat de la ideea de a afla dacă prejudecata, sau mai bine zis prejudecăţile pe care le am, mi-au făcut, îmi fac şi îmi vor face bine sau rău. Şi de unde să încep dacă nu de la definiţia prejudecăţii…
PREJUDECÁTĂ, prejudecăţi, s.f. Părere, idee preconcepută (şi adesea eronată) pe care şi-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoaşterea directă a faptelor (DEX 98 via webdex.ro)
Deja mi se clatină puţin concepţia pe care o aveam, adică, nu mă gândeam că prejudecata presupune, de obicei, să-ţi faci o impresie fără să cunoşti faptele. Mai bine fac un exerciţiu transparent de introspecţie, dacă nu mă lămuresc eu, măcar să-mi spui tu unde greşesc, deci, lăsând de-o parte o lectură cu mândrie şi prejudecată, să luăm câteva exemple d-ale mele:
- Ţiganii sunt hoţi;
- Negrii miros urât;
- Funcţionarii publici sunt incapabili;
- Femeile nu ştiu să şofeze;
- Homosexualii au probleme psihice;
Mai scrisesem câteva, dar nu prea erau prejudecăţi, aşadar să ne concentrăm pe cele de mai sus. Am mai scris despre ţigani, mediu şi reciclare, tocmai datorită faptului că mă mustra conştiinţa asupra prejudecăţii ăsteia. Vreau să nu fiu rasist, sper că nu sunt, şi totuşi mă uit că două dintre prejudecăţi sunt legate de etnii. Sunt rasist, băga-mi-aş. Nu vreau. Ce fac? Să mă dau prin cacao şi să cânt rap? Nu, cred că renunţ la a doua. La prima nu pot frate, asta e! A doua chiar că e o prejudecată tâmpită. De unde pana mea să ştiu eu cum miros negrii că în toată viaţa mea am întâlnit vreo 3 (nu chiar mititei), am dat mâna cu ei şi am trecut mai departe. Da, clar, renunţ la asta. (mai mult…)