Virusul minții

Am scris în jurnalul meu de tată despre începutul unei noi etape din viața mea, după un seminar altfel, cu un facilitator, nu trainer, cum ne-a explicat el pe parcursul celor câteva zile  în care practic am lucrat cu noi înșine, pentru a ne cunoaște puțin mai bine. De multe ori am mai spus că poți fi cel mai bun prieten al tău, dar la fel de bine îți poți fi și cel mai mare dușman. Este evident mai benefică varianta cu… prieten, deci merită investiția de timp și energie să te cunoști mai bine, prin tine și prin ceilalți.

Cum lecturile din pauza mea de relaxare n-ar trebui să fie dincolo de gard, în jurnalul de tată, voi începe să scriu aici păreri personale asupra unor lecturi care pot fi interesante și pentru ceilalți, poate chiar și pentru tine.

Virusul minții este o carte ce îți deschide o ușă din aia ca-n povești, unde știi că dacă intri, nu poți să-i mai ignori existența și poate chiar deschizi o cutie a Pandorei ce-ar putea să te zdruncine puțin, asta doar dacă vrei. Puțin trasă de păr pentru gustul meu, adică nărăvaș de împinsă spre partea de vânzări în anumite situații, cu stilul american păcut diluat și repetitiv în multe cazuri, dar cum am mai spus, cu o șansă reală să-ți fu dea o mare lopată peste amigdală în multe privințe.

Bun, dar să zic ceva și de carte, nu? 🙂 Păi partea cu virusul e clară, partea cu mintea e clară, ce să mai zic? Că e vorba despre memetică și meme? Nu, la asta va trebui să ajungi singur(ă). Ce pot să-ți spun însă este că mintea mea, mintea ta, chestia aia abstractă mai departe de creierul anatomic, chestia aia care ar trebui să-ți fie instrumentul prin care să faci lucrurile să ți se întâmple virtual și fizic, surpriză, nu este instrumentul tău, scula ta, să zic așa, ci chiar pe dos, tu ești scula ei. He, tare nu? te-a făcut mintea sculă. Depinde de tine dacă vrei s-o lași așa, sau vrei să preiei controlul.

Am învățat că virușii, chestiile alea care se multiplică nedorit, fac rău sau nu neapărat, pot face chiar și bine, doar că vorba ilustrului, „trădare, trădare, dar să știm și noi”, poate vrei și tu să știi ce se întâmplă, cât de virsuat(ă) ești și/sau cât de tare își bate joc mintea ta de tine.

Instincele ni le-am dezvoltat prin evoluție în timp, dar foarte demult, prea demult, atunci când supraviețuirea era condiția capitală pentru atât de programata dorită reproducere (și poate propagarea unor viruși), dar în zilele noastre, altele sunt prioritățile, altelele sunt paradigmele de actualitate în tot ceea ce mă și te privește. Partea aia de dinozaur din noi, e încă acolo, și poate fi un vegetarian pașnic, un velociraptor d-ăla agil, sau cine știe, vreun Trex de care nici măcar nu știai. Ce pana mea, chiar nu te interesează să știi dacă-l ai pe Godzilla în tine?

Evoluția este iarăși tratată nu neapărat științific ci conceptual, auzi aici:

Evoluția necesită două lucruri: replicarea, cu un anume grad de fidelitate; și inovarea, sau un anume grad de infidelitate.

Poate părea sterp, dar dacă te mai gândești puțin, corporatist, vei vedea o mare lumină în spate, să ai procese cu capabilitate maximă, dar cu iz de îmbunătățire continuă. Mie îmi pare interesant de gândit puțin cum să faci asta în practică…

Sexul, da, sexul, cum a făcut el să evolueze societatea,  infidelitatea și sămânța ancestrală a impulsului de reproducere, moravurile și ipocrizia, sunt chestii vechi și noi, propagate în istorie și replicate, virusate.

Supraviețuirea, frica și modul cum ne controlează acestea viața prin intermediul instrumentului nostru ponosit care totuși ne conduce viața, fac puțin mai clare acțiunile noastre zilnice. Păi să nu vrei să ștergi puțin praful de pe propriul volan?

Rasismul, elitismul, jocurile ne noroc, superstițiile, legendele urbane, sunt iarăși interesant de pus puțin sub lupă. Jurnalismul, televiziunea, publicitatea, teoriile conspirației, te pot ajuta să te înțelegi mai bine. Farmacia inimiii Cateenaa. Buf, virusat!

Religia, subiect complex și fundamental, merită totuși un răgaz de gândire, nu cercetare; dacă ești credincios, spune-i contemplare obiectivă dacă vrei 🙂

MLMurile (Multi Level Marketing, sau mai pe românește ce-a ponegrit Caritasul și poleiește Avonul de exemplu) sunt iarăși evoluții clădite pe meme, mai mult sau mai puțin bune.

Și dacă tot vorbim de viruși ai minții, există și anti-viruși nu? Păi da, că dacă începi să te uiți la virus și îl vezi, și nu-l mai lași să se multiplice, i-ai cam tras-o, ai învins. Nu cred că devirusarea o poți obține din lectura asta, cu toate că la final cam în direcția asta merge autorul, (ups nici nu l-am menționat până acum, vraiște sunt: Richard Brodie, creatorul Microsoft Word și asistent tehnic personal al lui Gates), mai degrabă aș zice că de aici ți se mai deschide o ușă care mai aduce puțin curent și o flutură pe mintea asta care s-a instalat așa de bine acolo și zice ea că poate să facă toate chestiile singură, de capul ei. Uite ce-mi face mie: îmi zice că mi-e somn, cică să termin cu prostiile, că o destabilizez și nu vrea să permită așa ceva. Are și ea puțină dreptate, că am dormit doar patru ore noaptea trecută, dar îmi permit, sunt în concediu, mă relaxez, fac ce vreau, eu vara nu dooorm, nu am sooomn. Virus! Hai pa!

 PS: sunt reduceri pe elefant.ro, mi-am luat și eu mai multe cărți, deci cred că vor mai urma niște articole. Pe curând!

2 păreri la “Virusul minții

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *