Cum să ţii minte ?

cum-sa-nu-uitiNorocul meu că Stardust mi-a adus aminte că am uitat să scriu articolul despre cum să ţinem minte într-un comentariu de pe blog, deci chiar am nevoie de articolul ăsta… Aşa, deci  urmare a articolului De ce uităm, hai să vedem cum facem să ţinem minte anumite chestii.

Cum să ţii minte nume?

Nu-i aşa că de multe ori, chiar după ce tocmai ţi-a fost prezentată o persoană, realizezi că nu-i ştii numele, iar în momentul când ţi se adresează ţie pe nume, lucrurile devin şi mai penibile? Dacă nu ţi s-a întâmplat niciodată, felicitări. Dacă ţi s-a întâmplat, uite cam ce ar trebui amândoi să facem ca să ne descurcăm mai bine în viitor:

  1. ascultă – eu îmi dau seama de multe ori că în momentul când au loc prezentările mă preocupă altceva şi nu ascult de fapt numele;
  2. foloseşte-l imediat – ca să ai o rezonanţă a numelui în minte, este foarte util să spui ceva chiar după ce ai auzit numele, ceva de genul „Îmi pare bine de cunoştinţă Costin”. În felul ăsta deja ai o amprentă verbală;
  3. vizualizează – altă şmecherie care ne poate ajuta foarte mult este să vizualizezi, să asociezi numele, persoana şi orice altceva care ţi se pare relevant. De exemplu poţi foarte uşor relaţiona numele cu o altă persoană mai apropiată, de exemplu, când întâlnesc o Ralucă, mi-e foarte uşor să-i reţin numele pentru că îl asociez cu numele soţiei mele 🙂 Nu, nu le încurc, ştiu care este soţia mea, chiar aşa de uituc nu sunt. Altă variantă ar fi asocierea cu un obiect, o amintire puternică. Un exemplu în cazul ăsta ar putea fi numele doctoriţei cu care a născut nevastă-mea: Dascălu. Am reuşit să-l ţin minte pentru că am asociat-o cu un ajutor de preot 🙂
  4. repetă – mai ales dacă e vorba de o întălnire de afaceri cu mai multe persoane, după ce prezentările au fost făcute, în cazul în care nu ai la îndemână cărţile de vizită ale participanţilor pe care să ţi le aşezi într-o ordine similară cu aşezarea lor la mese, ar fi bine să repeţi în minte numele lor, aşa că atunci când va trebui să spui ceva în legătură cu un participant, să nu fie nevoie să zici „exact cum a spus şi domnul şchiop, cu un ochi mai mic şi unul mai mare din stânga, blablabla„, ar fi mult mai bine dacă ai putea spune „exact cum a spus Dnul Ionescu…”. Faza cu repetatul funcţionează şi când nu este vorba de o întâlnire de afaceri. Ce poţi să faci este să reutilizezi numele la despărţire „Hai pa bă Gogule!„…

Cum să ţii minte numere?

Cred că reţinutul numerelor ţine totuşi şi de partenera cu care ţi-o, ăăăă, despre ce scriam? Aaah. Numere, cifre, da. Cum ar fi PINul de la card. La partea asta, prima variantă şi cea mai simplă este să nimereşti un număr simplu de genul 4747, aşa încât trebuie doar să reţii un singur segment, 47. Dacă nu ai avut norocul ăsta, poate beneficiezi de un card de la o bancă mai serioasă care-ţi permite schimbarea PINului chiar din softul de la bancomat. Dacă nici ăsta nu este cazul tău, poate te ajută să vizualizezi tastatura şi să ţii minte poziţia tastelor pe care le apeşi. Nu uita şi ordinea că degeaba ştii cifrele dacă nu ştii şi ordinea. După trei încercări nereuşite rămâi fără el… Încă o variantă la faza cu numerele este să-ţi stabileşti un algoritm cum ar fi 1358 care poate fi 13-5=8 sau 1, 3, 5, 3+5=8, orice te ajută să reduci lungimea şirului fix de caractere pe care trebuie să le memorezi. Ca şi în cazul numelor, repetarea te ajută. Repetă. Dacă te aşteptai să înveţi cum să ţii minte numere de telefon din UK, cu 15 cifre după ce citeşti articolul ăsta, opreşte-te aici şi sări la manualul telefonului tău sau ia-ţi o agendă telefonică. Continuă să citești

Ai probleme cu reţinutul feţelor?

memorie-fete1

Şi eu. Şi mari. Probleme cu memoria am de mai multe feluri şi ăsta este şi motivul pentru care am scris articolul  De ce uităm. Totuşi am făcut un test de pe situl BBC şi am rămas şocat de rezultat:  în 91% din cazuri am reţinut corect feţele. De fapt sunt două punctaje, la primul am obţinut 91% şi la al doilea 92%. Din păcate am uitat ce reprezentau fiecare hihihi. După ce faci testul vei afla. Zi-mi şi mie ce punctaj ai să nu mă bucur de pomană, poate că de fapt trebuia să obţin 100%… Testul este aici. Succes.

De ce uităm?

memorieRâdeam când eram mai mic de bunică-mea, Dumnezeu s-o odihnească,  care ajunsese la o vârstă respectabilă (peste 80 de ani) şi când mergeam la ea ne povestea de mai multe ori aceleaşi lucruri. Interesant era că îmi spunea detalii despre întâmplări petrecute cu 50 de ani înainte, dar uita că tocmai îmi mai spusese acelaşi lucru cu 5 minute înainte. Timpul a trecut şi am început şi eu să mă întreb de ce m-am dus în bucătărie, unde mi-am pus telefonul, care era ideea pentru un articol de pe blog care mi se părea atât de interesantă acum 2 minute etc…

Bănuiesc că nu sunt singurul cu problema asta, aşa că dacă tot mă documentez, cred că împărtăşirea celor descoperite nu poate să-ţi facă decât bine.

De ce uităm? Să începem cu memoria

Ce ciudat ar fi să nu avem memorie. În fiecare zi totul ar fi nou, din nou. Un prezent perpetuu. Spun ciudat pentru că din anumite puncte de vedere ar fi bine, adică ai râde de fiecare dată la acelaşi banc, cu aceeaşi poftă, şi naşpa, pentru că ai uita că ai luat deja 14 laxative şi s-ar complica puţin lucrurile…

Specialiştii împart memoria în două mari categorii: cea pe termen scurt şi cea pe termen lung. Bineînţeles că prima îţi oferă o multitudine de detalii relative la câteva lucruri pe care le faci acum, iar cea de-a doua îţi oferă amintiri mult mai îndelungate, dar cu un nivel de detaliu mai redus. Există şi aici excepţii, în sensul că, poate îţi aduci foarte bine aminte o întâmplare de acum 10 ani, poţi chiar să retrăieşti fiecare clipă ca şi cum s-a întâmplat ieri. Continuă să citești