Omul gospodar
Omul gospodar își planifică treaba din timp
Nu este surprins în decembrie că ninge. În fiecare an. Nu-i trebuie o aplicație să-i spună cum este vremea afară, se uită pe geam și vede.
Omul gospodar își drămuiește banii
N-are rapoarte colorate pe tipuri de cheltuieli. N-are nevoie. El știe ce trebuie să facă și mai știe că trebuie să fie atent cum își cheltuie banii. Sunt bani munciți din greu, așadar, îi apreciază la adevărata valoare.
Omul gospodar face haina, nu haina îl face pe el
E curat, dar fără pretenții. Nu se-mbracă-n Ralph Laurent la sapă, doar să-l vadă vecinul ce are. Nu-l interesează asta. Cine-i el e clar prin ceea ce face, nu ce haine poartă, sau ce mașină are la scară.
Omul gospodar sfințește locul
Îl dai un loc, îl lași o vreme și apoi vezi că multe se schimbă. Și se schimbă în mai bine, în mai natural, în mai ordonat și mai curat. Din ce are la îndemână face lucruri care te miră. Te surprind plăcut. Și te gândești alții de ce nu fac la fel?
Omul gospodar respectă munca
Atât pe-a lui, cât și pe-a celorlați. A fost probabil învățat, din tată în fiu, cu munca. El nu se bucură de răul altuia. Ajută atunci când poate și recunoaște rezultatele mai bune ale vecinului. În plus, face asta cu apreciere, nu cu invidie, sau apăsare.
Omul gospodar este cinsit
El e cu munca, nu cu furatul. Nu se gândește cum să ia pe nemeritate ceva de peste drum. Nu-și însușește ce nu-i al lui. El spune lucrurilor pe nume, chiar și atunci când dă de greu. Știe că minciuna are picioare scurte. Nu numai asta, da-i mai rupe și el picioarele.
Omul gospodar nu-i un sihastru
El are o soție, are copii. Familia e baza, prieteni-s și ei, aproape. Are o nevoie să lase ceva în urma lui. Are nevoie să transmită ce știe și ce are urmașilor săi, ca ei să lase mai departe copiilor lor. Și tot așa. Are nevoie să nu trăiască în van.
Omul gospodar știe un singur lucru: lucrul bine făcut
El nu-i cârpaci. Nu-i ageamiu. El face lucrul bine, că doar așa a învățat că trebuie. Nu-i trebuie lauri, diplome, nici medalii. Le face pe toate bine, pur și simplu pentru că el crede în asta.
Omul gospodar știe când să muncească dar nu uită să-și trăiască viața
Îi place munca, dar îi place și viața. Nu-i trebuie somon fume, n-are nevoie nici de vinuri franțuze. Se bucură de ce are, și împarte cu prietenii. Petrece vârtos și fără sfială.
Omul gospodar își dorește puține
În primul rând sănătate, că-i mai bună decât toate. Sănătatea-i dă puterea de muncă și-așa vine apoi totul. Nu merge la sală, nu știe de golf. El știe că dacă-i sănătos, le va face pe toate.
Și dacă tot vorbim așa-n parabole despre management, zi-mi ce-am uitat, că parcă ar mai fi ceva…
5 răspunsuri la “Manager la coasă 3: omul gospodar”
Omul gospodar îi învață și pe cei din jur! Folosește :talantul”
Vali, corect. Pace ție cititorule 😉
Omul gospodar se înconjoară doar de gospodari asemeni lui și descurajează pe cât de elegant posibil prietenia celor care doar mimează „gospodăreala” ca mod de viață sau care-s gospodari tari doar … în gură.
Așa e Cătă, la tăți ni-i greu, dar omul gospodar se ține de treabă 🙂
Omul gospodar se tine de planificarea făcută. 🙂 Normal, apar diverse pe parcurs de fiecare data însă „bucuroși le-am duce toate” cum zicea alt gospodar, Mircea cel Bătrân