Atât de multe încercăm să-i învăţăm pe copii, că sunt şi ei mici şi neajutoraţi, că nici nu ne dăm seama cât de multe avem noi adulţii de învăţat de la ei. Piticul nostru, Dragoş Mihai, la vârsta de 11 luni, ne-a cam dat nişte lecţii de viaţă destul de serioase, care merită împărtăşite. Să intrăm în subiect:
De la copii pentru părinţi 1 – Să nu uităm să fim copii
Cât de bine e să fii copil. Asta de obicei o spun adulţii. Normal, nu? Păi ne ţine cineva să nu retrăim şi noi nişte momente de copilărie în intimitatea familiei făcând chestii care ar ridica nişte semne de întrebare în societate, cum ar fi:
- să te târăşti pe jos în patru labe fără consum de alcool în prealabil;
- să cânţi Ceaaaataaaa lui Piţigooooooooooiiii, dai într-unuuuuuul ţipăăăăăă dooooooi, cu o bucurie mai mare decât la cea mai mare creştere salarială;
- să râzi lipindu-ţi nasul de oglindă şi făcând abur pe ea, cu toate că ai o faţă de retardat mintal care-ţi îngrijorează puţin subconştientul;
- să te bucuri la 25 de cucu-bauri consecutive uimindu-te cum încă mai poţi;
- scotând sunete abstracte, pentru care orice civilizaţie extraterestră şi-ar consumea întreaga energie şi inteligenţă ca să le decodifice etc.
De la copii, pentru părinţi 2 – Timpul trece şi nu se mai întoarce
Văzându-i pe micuţi cum se dezvoltă aşa de repede începi să realizezi că nu trebuie să treacă 5 ani ca să-ţi dai seama că parcă a fost ieri. Faza asta o retrăieşti mult mai des, mult mai intens şi cu altă conotaţie. (mai mult…)