De prin 2000 a fost lansat programul Fabricat În România. Eu îmi aduc aminte de asta ca fiind o iniţiativă a lui Dinescu, dacă mă înşel, zi-mi. Oricum, cu scopul definit de a sprijini agentii economici autohtoni in competitia inegala – si de multe ori neloiala – cu produsele din import, Programul Fabricat in Romania propune membrilor sai o promovare unitara si coerenta care sa asigure continuitate activitatii acestora părea ca un proiect cu puţine şanse de reuşită la momentul respectiv, când piaţa românească dezvolta exponenţial un cult al produselor străine. Poate în unele cazuri nu fără motiv, dar oricum, fenomenul cumpărării produselor care nu erau fabricate în România era o dovadă clară a ignoranţei, atât a populaţiei, cât şi a celor de la conducere. Prin 2005 a avut loc o reîncercare de revitalizare a programului.
Cum am mai zis, şi o voi spune mereu, părerea mea este că valoarea în timp se vede. A trecut perioada aia şi acum, din ce în ce mai mult, văd oameni interesaţi să cumpere produse româneşti. Si mă bucur. Păcat că a trebuit să fim inundaţi cu turcisme şi chinezisme în aşa hal de ne-au ieşit pe nas, ca să ne dăm seama ce vrem.
Piaţa liberă în general corectează tendinţele aberante de consum, ceea ce s-a intâmplat şi la noi. Acum, mai departe de nivelul „0” la care am reajuns, cred că avem nevoie de un pas mai departe. În nici un caz nu sunt de acord să cumpăr un produs prost, doar de dragul că este fabricat în România, dar dacă valoarea este apropiată, chiar mă interesează să cumpăr ceva local. O fi ăsta protecţionism social sau cum i-o mai zice, da’ toată lumea o face şi încâ de multă vreme.
Eu eram şi sunt în continuare pentru productivitate-eficienţă-profitabilitate, dar când am aflat că in timp ce eu înjuram producătorii români de alimente pentru că marfa din străinătate era mai ieftină, cu toate că trebuia transportată de la mama dracu’ până la noi, am aflat ca nu prea aveam dreptate. De ce? Păi foarte simplu, multe economii mai deştepte subvenţionează anumite ramuri ale economiei…
Mie mi se pare că aderarea la UE a fost singura variantă corectă de acţiune şi poate din cauza asta am fost foarte bucuros că s-a întâmplat. Pe de altă parte, faptul că am devenit, mai mult forţat decât benevol, o piaţă de desfacere pentru produse din celelalte ţări membre, cu cote limitate la export, nu prea îmi place. Nu că ar avea vreo importanţă.
Revenind, după atâta vreme în care am învăţat că produsele româneşti pot fi competitive (calitativ şi ca preţ) pot spune clar că mă duc la piaţă, la supermarket sau prin magazine şi mă uit frate să văd dacă-i fabricat în România, că vorba aia, n-are nici mama lui de Bordeaux cum să ştie ce e aia o Fetească Neagră de pe Dealurile Prahovei. Normal că unele domenii nu au cum să sufere niciodată, ca industria porno românească. Nu cred că o s-o văd pe aia Plugaru, eleva porno sau aia Senzuala cu abţibild Fabricat în România. Pe de altă parte nici nu văd toţi angajaţii de la Dacia să cumpere Loganuri.
Deci vreau produse româneşti. Mă duc să beau un pahar de vin pe tema asta. Tu?