Pauza mea

Categorie: Blog

În pauza mea scriu pe blog şi ce alt loc ar fi mai potrivit decât pauzamea.ro? Scriu despre ce îmi vine, subiecte serioase ca stresul, utile ca modul în care poţi scăpa de mahmureală sau diverse comentarii asupra unor ştiri deosebite.

  • Limba română hibernează?

    Apgreid, spam, brauzăr sunt doar câteva dintre cuvintele adoptate de la limbile vitrege mai răspândite. Să nu mai vorbesc de link, că de fiecare dată când îl scriu ca legătură, parcă îmi miros degetele a ceapă verde. Chiar aşa de adormită o fi limba română că nu mai poate procreea nişte cuvinte noi? Adică până şi în engleză cuvintele astea au apărut odată cu nevoia de a fi exprimate. Înţeleg că avem rădăcini clare ca barza, varza, brânza şi viezurele, dar nişte rămurele mici mai noi nu se mai poate?

    eLimba-română

    Am început să caut ce autoritate se ocupă cu „gestionarea” limbii române. Am gugălit pe limba română şi poc pe wikipedia deja am aflat nişte lucruri de care habar nu aveam, şi anume:

    1. limba română este o limbă indo-europeană, deci mai uşor cu bancurile despre indieni, da?
    2. limba română este una dintre cele şase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina (Serbia) Ăăăăă?
    3. limba română este una dintre limbile oficiale ale Uniunii Latine. Să mor dacă auzisem de aşa ceva.

    Revin, vreau să ştiu şi eu cine se ocupă de limba noastră, în mod oficial, că dacă o lasă de capul ei şi al generaţiei McDonald’s s-a dus … de suflet românesc, cam aşa.

    Ca paranteză, dacă scrii în WordPress cu Firefox,  s-ar putea să-ţi fie de folos dicţionarul românesc, pe care îl iei de la mozila de aici. Apoi când ai un câmp editabil dai clic dreapta, setezi limba română şi bifezi şi opţiunea de verificare a ortografiei.

    M-am gândit apoi că totuşi nici o altă entitate n-ar fi mai potrivită pentru a păstorii limba noastră decât Academia Română. Aici mi-a atras atenţia declaraţia în legătură cu aşa zisa limbă moldovenească (clic aici dacă vrei să iei fişierul). Când am mai dat şi peste documentul intitulat Gramatica Academică a Limbii Române m-am gândit că mă apropii de subiect, cu toate că n-am înţeles mai mult de 60% din ce scria p’acolo,  mi-am dat însă seama că, de fapt, îmi formulasem greşit problema şi nu gramatica era cea care mă interesa, ci vocabularul limbii române.

    Redefinesc, mă interresează vocabularul

    Webdex mi se pare o resursă bună pentru căutarea unor cuvinte în diverse dicţionare (DEX, Sinonime, Antonime, Neologisme, Ortografic, Arh. & Reg., Etimologic, Academic) însă sursele astea cine le certifică frate? Şi vocabular.ro are o grămadă de surse. Altă chestie care devine evidentă este dispariţia publicaţiilor scrise din domeniul ăsta. Probabil că o mică parte din utilizatori, mai mult melancolici decât practici, vor păstra versiunile imprimate. Totul se mută online, că e mult mai simplu să cauţi, să compari, să relaţionezi etc.

    Dar sursa, sursa, cine, cine? Cum cuvântul cheie vocabular a cam distorsionat algoritmul Google, să încercăm cu lexic. Tadaaaaa…

    Conform Legii privind organizarea şi funcţionarea Academiei Române nr. 752/2001, în România, forul care „se îngrijeşte de cultivarea limbii române şi stabileşte regulile ortografice obligatorii” este Academia Română.

    Buun, deci ne reîntoarcem şi dăm peste DOOM2, care, din păcate, este mai recunoscut ca joc sau film decât ca Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române. Şi vine şi explicaţia adăugirilor din alte limbi:

    Includerea în DOOM2 a unor împrumuturi recente neadaptate, mai ales anglo-americane, nu trebuie interpretată ca o recomandare a tuturor acestora. Ea se bazează pe ideea că, dacă folosirea lor nu poate fi împiedicată, iar unele dintre ele ţin de o modă ce poate fi trecătoare, ignorării problemei – care lasă loc greşelilor – îi sunt preferabile înregistrarea formelor corecte din limba de origine şi sugerarea căilor pentru posibila lor adaptare la limba română. Viitorul va decide care dintre aceste cuvinte vor rămâne, asemenea atâtor împrumuturi mai vechi, şi sub ce formă anume, şi care vor dispărea.

    Hai că deja e târziu şi mă duc la culcare, mai liniştit că avem în limba română şi advertising, airbag, broker, cool, curriculum, dealer, gay, hacker, item, jacuzzi, macho, trend şi cu speranţa că o să mai apară şi DOOM3. Deci dacă alţii creează cuvinte noi pentru concepte noi, limba română le preia ca atare aşteptând unele să moară şi altele să-şi arate adevărata valoare şi utilitate în timp.

    Noapte bună.

    PS: dacă ai blog, poate te interesează susţinerea campaniei Noi vorbim româneşte.

  • Greşeli pe bloguri despre bloguri

    Cum am mai făcut-o şi înainte la articolele despre avatare, blogul de succes,  sau cel despre scrisul cu diacritice în WordPress, îţi împărtăşesc în continuare ce am mai învăţat în ultimul timp pe bloguri despre bloguri şi în principal despre greşeli pe care ar trebui să le eviţi de la început. Ordinea este oarecum aleatoare, alege ce îţi este aplicabil.

    Să-ţi placă paste-le cu sos de copy

    Nu am eu experienţă fraţilor, dar când intru pe 6 bloguri şi văd acelaşi articol, chiar cu aceleaşi greşeli de ortografie mi-e greu să cred că e vorba de blogări sexteţi conectaţi telepatic. Hai să mai lăsăm sosul de copy şi să punem si noi mai multe frunze de original, că dau gust bun. Paste-le merg bine, când ai de pus legături către sursele la care chiar trebuie să faci referire, dar nu le face meniu standard mic dejun-dejun-cină că borâm cu toţii.

    Să uiţi că există gramatica

    Nu spune nimeni că trebuie să fii reîncarnarea blogosferică a lui Pruteanu, nici că prezenţa oricărei devieri de la regulile sintaxei şi/sau morfologiei te descalifică, dar nici să ai în fiecare frază câte cinci greşeli. Cu siguranţă că într-un blog cu multe articole îşi vor găsi locul şi câteva greşeli, dar asta nu însemnă că zbârca trebuie să devină un standard de scriere.  Ce bine face o recitire înainte de publicare. Nu-mi permit să dau exemple, că-s începător…

    Să nu-ţi adaptezi limbajul

    Cu toate că nu îmi închipuiam ca înşiruiri de p*le, p*zde şi alte alea să atragă atâţia vizitatori, chiar o fac. Este adevărat că şi muştele sunt atrase de căcat. Şi dacă vrei să bâzâie prin blog multe d’astea, normal că nu poţi să le oferi altceva decât mâncarea lor de bază. Nu am înţeles încă dacă blogării scriu cu limbajul ăsta ca să atragă asemenea trafic, sau dacă traficul vine pentru că ei aşa scriu. Oricum, chiar dacă printre cuvintele dacice brânză, barză, varză, viezure se încadrează şi p*zdă, nu mi se pare respectuos pentru bruma de vizitatori pe care-i am eu să le folosesc continuu. Din nou nu îmi permit să dau exemple contrare.

    Să bagi cantitate fără calitate

    Încă este dezbătută problema cantitaţii în blogosferă. Este oarecum evident că traficul generat depinde şi de cantitatea oferită. Dacă ne oprim aici, cantitatea a câştigat. Dacă însă mai facem un pas şi ne gândim şi la rezultatul obţinut în urma traficului, situaţia eu zic că se schimbă radical. Să nu uităm că „piaţa” cititorilor de bloguri este liberă, şi cum preţul este zero, iar oferta foarte mare, teoria ne învaţă că tot consumul va fi orientat spre resursa de calitate. Indiferent cum se defineşte calitatea, binenţeles diferit de la nişă la nişă. Cum ziceam de limbaj, probabil că în cazul celor cu vulgaritatea declarată, calitatea este mai degrabă definită prin densitatea cuvintelor cheie şi ingeniozitatea combinărilor folosite.

    Să-ţi trăieşti viaţa într-un tub, ăsta, youtube

    Unele filmuleţe sunt chiar beton, nimic de zis, dar chiar aşa să-ţi fie blogul plin de tubuleţe, ce eşti la reanimare? Dacă îţi faci un videoblog în care pui filmulţe făcute de tine, felicitări, dar doar să pui legături, fără sa aduci şi tu o valoare adăugată, paaaanaaa mea.

    (mai mult…)

  • Ţiganii, mediul şi reciclarea

    Sunt împotriva discriminării, dar pe ţigani nu pot să-i sufăr. Oricum, nediscriminarea nu presupune să-ţi şi placă toate minorităţile, ci să le respecţi drepturile, aşa că mă simt bine. Totuşi, ca să mă conving că nu sunt pur emoţional, m-am gândit să găsesc nişte chestii pentru care îi apreciez.

    Am văzut de mai multe ori în ultima perioadă ţigani strângând hârtii, cartoane, peturi şi fiare. Chiar dacă ei o fac pentru bani, în primul rând muncesc şi în al doilea rând fac un bine mediului, reciclând ceea ce alţii, majoritari sau minoritari, lasă în urma lor cu nesimţire. Sper ca industria asta să se dezvolte foarte tare şi ţiganii ăştia reciclatori să se îmbogăţească, mai tare decât toţi ăia care fură cu neruşinare. Să-şi facă palate cu turle aurite, să-i vadă lumea că reciclarea poate aduce şi avantaje personale şi cine ştie, poate aşa încep şi ceilalţi să se gândească puţin la mediu, să nu mai arune cutii de bere şi pachete de ţigări pe geamul de la X5.

    Pentru ignoranţii ăştia, le urez lucruri similare cu cele dorite bizonilor, boilor şi vacilor din trafic. Ţiganilor care reciclează le urez multă sănătate şi putere de muncă.

  • Urări pentru bizoni, boi şi vaci în trafic

    Mă gândeam la campania Bizoni în trafic azi dimineaţă în timp ce mergeam spre servici. Fiind luni, dimineaţa este o maaare plăcere de a sta în coloană. Nu mă pot plânge prea tare pentru că, în momentele când traficul este mai redus, fac 5-10 minute până la servici. Astăzi însă lucrurile nu prea au fost aşa. Am mers binişor la început după care ajung într-o mare coloană, luuuungăăăă de nu i se vedea nici începutul, nici motivul existenţei. Majoritatea stăteam la coadă, la început mai liniştiţi şi apoi din ce în ce mai interesaţi de pronunţia corectă a numelor autorităţilor compentente, în contextul unor înjurături colorate şi pline de spume la colţul gurii.

    Cum între coloană şi limita carosabilă din dreapta mai rămăsese un spaţiu suficient pentru bizoni, bivoli, boi, vaci, trierea naturală nu a mai durat mult până a început să apară. Noi umilii, la coadă, ei bovinele depăşind pe dreapta.

    Păi să nu le urezi cornutelor o săptămână deosebită, cu realizări majore, cum ar fi:

    • calarea motorului chiar când şi-au dat seama că se kcă pe ei şi vor să ajungă mai repede la destinaţie, în câmp deschis;
    • două-trei pene, după gust, cu roţile pline de nămol, mai ales conducătorilor/conducătoarelor auto îmbrăcaţi cu tricouri sau rochiţe albe;
    • rămasul în pantă, fără benzină şi fără frână de mână funcţională;
    • ruptul pantalonilor în cur pentru reprezentanţii de vânzări care se grăbesc la o întâlnire importantă de afaceri;
    • începutul tumultos al ciclului, la 120 km/h, când vita nu este pregătită cu nici un tampon;

    Sunt sigur că mai trebuie să existe şi alte urări. Tu ce le-ai dori specimenelor ăstora?

  • Avatar, gravatar, wavatar

    Credeam că eu sunt printre ultimii dinozauri  care nu folosesc avatar şi atunci m-am documentat puţin asupra subiectului. Nu că aş avea şanse să nu mor prost, dar nici să fiu ignorant total asupra unui subiect care este destul de actual în mediul online.

    Ce este acesta? Acesta este un avatar. Aşa am început să învăţ şi cam asta ar fi:

    • avatarul este un simbol pe care un utilizator îl alege ca reprezentativ pentru ceea ce este, face sau spune într-un anumit mediu. Avatarul poate fi 3D – cum sunt cele din jocurile pe computer, 2D – prezente pe bloguri, forumuri etc., sau 1D (text) – se numeau MUD;
    • semnificaţia religioasă a termenului avatar este alta. Totuşi parcă noua semnificaţie derivă din cea veche;
    • utilizarea termenului cu semnificaţia curentă este atribuită lui Neal Stephenson scriitor american orientat mai mult spre SF;

    La ce-mi trebuie mie avatar? O întrebare legitimă de altfel. Răspunsul scurt ar fi probabil ca să dai posibilitatea celorlalţi să asocieze prezenţa ta virtuală în mediul online cu altceva decât un text. Probabilitatea de memorare-asociere a unei imagini este mult mai mare decât cea a unui text, asta este clar. În plus, o imagine face cât o mie de cuvinte, iar o mie de cuvinte sunt mult prea multe pentru un nume de utilizator…

    Pe bloguri, forumuri etc. te identifici printr-un nume de utilizator şi o parolă. În plus, dacă vrei, majoritatea îţi dau şi posibilitatea să îţi asociezi o imagine, fie ea poza personala sau ceva ce tu consideri că-ţi este reprezentativ, adică  un avatar. Dacă mergi pe alt forum, blog etc., trebuie din nou să îţi pui avatarul în profilul personal, lucru care devine puţin obositor pentru cei activi în mediul online.

    Şi aşa a apărut GRavatar-ul (Globally Recognized Avatar). Gravatarul este un avatar stocat într-o bază de date centrală. El  îţi este asociat prin intermediul adresei email. Înainte, când îţi făceai un cont pe forum-uri, blog-uri, trebuia să-ţi introduci şi adreasa de mail, acum însă,  ai posibilitatea ca adresa ta de mail să reprezinte identificarea unică a gravatarului tău. Cum? foarte simplu şi eficient: îţi creezi profilul pe gravatar.com şi îţi pui adresa de email şi avatarul. Orice forum sau blog care suportă sistemul gravatar, ştiindu-ţi deja adresa de email îţi va afişa gravatarul. Pentru a-ţi proteja adreasa, comunicarea între site şi baza de date se face printr-o codare, realizată cu ajutorul algoritmului MD5. În felul ăsta scriptul de pe pagina blogului comunică emailul codat bazei de date şi ea îi returnează gravatarul. În cazul meu, poza cu semnul de circulaţie reprezentând simbolul „fără băşini”.

    gaz

    Dacă ai un blog pe WordPress, există un plug-in wp-gravatar care îţi oferă mai multe avantaje. Citeşte aici detaliile. Dacă în schimb vrei să îţi pui ceva direct în scripturile PHP, uite aici un exemplu de la ddumi.

    Tot din punct de vedere al blogărului privind problema, există şi posibilitatea să preiei gravatarul utilizatorilor care au aşa ceva, iar pentru cei care nu au, să generezi un avatar, tot pe baza emailului, astfel încât un vizitator să deţină acelaşi simbol, de fiecare dată când scrie un articol sau un comentariu. Plugin-ul wavatar pentru WordPress se afla aici. Avatarul generat pentru utilizatorii care nu au un gravatar este oricum mai interesant decât imaginea default a WordPress-ului.

    Dacă încă nu ai un avatar, sper ca asta să te ajute să-ţi  faci o faţă pe Internet.

    Dacă eşti maestru-maestră în avatare, şi dacă am uitat ceva important şi de bază, te rog spune-mi. Mulţumesc.