Pauza mea

Categorie: Blog

În pauza mea scriu pe blog şi ce alt loc ar fi mai potrivit decât pauzamea.ro? Scriu despre ce îmi vine, subiecte serioase ca stresul, utile ca modul în care poţi scăpa de mahmureală sau diverse comentarii asupra unor ştiri deosebite.

  • Ce mică e lumea

    La nici o săptămână de când doi sateliţi s-au ciocnit în spaţiu, că de, nu prea era loc p-acolo, se mai întâmplă una penibilă: în Atlantic două submarine nucleare s-au ciocnit. Adică aşa de tare era tehnologia din ele că nu putea să le descopere nimeni. Problema fiecăruia este destul de simplă: că nu era unicul. Deci dacă îmi trag submarin bengos, nu mă poate localiza nimeni. Trebuie doar să-i anunţ pe toţi care mai au aşa ceva că ies la plimbare, că nici eu nu pot să-i văd, dar nici ei nu pot să mă vadă pe mine.

    Ce mai urmează oare?

  • A fi sau a nu fi original?

    Scriam în articolul Greşeli pe bloguri despre bloguri că unora le place prea mult „paste-le cu cu sos de copy” şi se hrănesc exclusiv cu aşa ceva. Nici măcar nu se îngraşă din ele, ci devin transparenţi, aşa că nimeni nu-i mai vede. Mă gândeam însă că trebuie să existe şi nişte motive pentru care unii preferă să copieze ceva în loc să creeze conţinut original şi am început să mă uit în stânga şi în dreapta să-mi fac o impresie cam care ar fi motivele pentru care votează unii cu a fi şi alţii cu a nu fi, în ambele cazuri, original.

    A fi original, pentru că:

    • eşti un papagal în primă audiţie cum zicea Butulescu (nu, nu sunt cult, am găsit din întâmplare citatul);
    • făcând asta îi morfoleşti pe alţii, şi-ţi place, cum a reieşit şi sigla lui Google Chrome din plastilina lui Microsoft Windows aici;
    • eşti unic(ă) şi vrei să-ţi spui părerea cum numai tu poţi. Vorba aia, cu toţii suntem unici, chiar şi când tăcem în cor;
    • chiar şi când încerci să copiezi îţi iese ceva original, aşa eşti tu, ai ADNul stricat la gena de copiere;
    • şi DEXul recunoaşte că originalitatea este şi ciudăţenie, excentricitate, extravaganţă chestii care te definesc într-un mod original;
    • nu-ţi permiţi să mai existe cineva ca tine şi nici n-ai sabie ca s-o rezolvi ca ăla de zicea there can be only one;
    • ai descoperit trecerea în timp şi te-ai întors prezentând subiecte pe care toată lumea din vremea ta le dezbate cu interes. În prezentul nostru însă, eşti primul;
    • ţi-ai dat seama că degeba cunoşti pe unul care cântă mai bine ca Elvis, că e prea târziu, originalul a fost, nu mai poate re-fi;
    • originalitatea constă în a încerca să fii ca toţi ceilalţi şi a da greş, cum am văzut aici;

    A nu fi original, pentru că:

    • nu ai nici o şansă să fii original(ă). Chiar şi modul deosebit prin care-ţi bagi degetele-n nas l-ai văzut la cineva  stând la semafor şi l-ai copiat;
    • îţi place aşa mult originalitatea încât vrei cu tot dinadinsul să-i creşti valoarea şi/sau notorietatea făcându-i copii penibile;
    • trăieşti cu impresia că eşti primul pe lume care a descoperit roata. Bravo. Ieşi din casă şi vezi cum se deplasează lumea. Vei fi uimit cum toţi folosesc invenţia ta şi încă de o grămadă de vreme, chiar dinainte să te naşti;
    • indiferent dacă lucrul pe care-l faci este sau nu original, felul în care-l faci este o copie tristă a unui original vesel;
    • suntem prea mulţi, nu mai putem fi originali, s-a terminat originalitatea, cum zice Anca aici;
    • ai văzut atâtea lucruri în viaţă încât creierul tău, învăţând prin imitare, nu mai are şanse matematice să genereze ceva original. Uite un forum pe ideea asta aplicată la web design aici;
    • eşti de acord cu Picasso când spune că artiştii buni copiază, artiştii foarte buni fură;
    • eşti dependent de tradiţii, iar tradiţia însemnă repetare nu originalitate. Ideea mi-a venit din ramuri;
    • vrei să fi primul care copiază ceva de care nu prea s-a aflat nimic;

    Tu cu ce votezi, cu a fi sau cu a nu fi? Şi mai important, de ce?

  • Roblogfestez deci exist?

    Sub egida: mai bine să taci şi să laşi impresia că eşti prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice dubiu. Norocul meu că am citit secţiunea despre RoBlogFest, înainte să scriu ce-mi venea. Aici am văzut că organizatorii au definit destul de clar regulile, şi anume:

    1. oricine se poate inscrie si oricine poate vota
    2. totul este cat se poate de transparent iar rezultatele sunt furnizate in timp real
    3. concurenta e misto si cu ocazia asta vedem si noi cum stam fata de altii (sau ce cred altii despre asta) pe segmentul sau subiectele pe care ni l-am propus sa le acoperim cu blogurile noastre.
    4. Cel mai important lucru – vrem sa ne simtim bine nu sa creem dispute sau animozitati

    Mi se pare naturală şi foarte sănătoasă ideea de a avea un eveniment care să „coaguleze” blogosfera şi în mediul offline. Toată stima pentru cei care organizează şi depun eforturi pentru ca acest lucru să se întâmple. Cu siguranţă toţi cei de acolo ştiu ce fac şi fac bine.

    Ce vreau eu să scriu aici nu are legătură cu evenimentul în sine, ci mai degrabă cu cei care s-au înscris. Acum, eu nu m-am uitat decât în categoria personale. Nu că m-aş pricepe, dar cred că este singura cu care blogul meu are vreo legătură şi gândul că sigur am de învăţat de la cei care sunt acolo mi se părea normal şi logic. Presupunerea s-a adeverit până la urmă, nu cum mă aşteptam, dar oricum…

    Există lecţii în viaţă (şi nu mă refer la şcoală aici), care prin trecerea timpului îşi demonstrează valoarea şi veridicitatea.  În cadrul discuţiei ăsteia, lecţiile se împart în două mari categorii: ce să faci şi ce să nu faci. Nu dau exemple, în primul rând pentru că nu sunt o autoritate în domeniu şi în al doile rând pentru că nu-mi plac deloc  dezbaterile mitocăneşti în blogosferă, blogocub, blogoprismă sau cum doreşti să-i spui. Poate că întâmplarea a făcut ca blogurile pe care le-am văzut eu să se regăsească în cea de-a doua categorie, ceea ce mi-a întărit oarecum ideea iniţială: mai bine nu mă înscriu şi las impresia că-s prost decât să o fac şi să înlătur orice dubiu. Mă înşel?

  • Blog fără fir, dar cu probleme

    Cum ziceam, am trecut pe .ro dar nici nu am apucat să ma bucur de schimbare, nici să scriu peripeţiile pe care le-am avut şi cum le-am rezolvat.

    Ce mi s-a întâmplat? Aseară, după ce cam terminasem de instalt totul de la zero, am zis să-mi fac o copie de siguranţă la tot ce am instalat pe .ro ca să nu am surprize. Deschid Filezilla, clientul meu de FTP şi încep să descarc toate fişierele. Anterior, când avem blogul pe .net am avut nişte probleme cu FTPul în sensul că după o perioadă se bloca transferul. Am vorbit la firma care îmi asigură hostingul şi am primit recomandarea să folosesc la adresă www.pauzamea.net  în loc de ftp.pauzamea.net. După faza asta totul a mers bine. Cum zic io că învăţ destul de repede, pe noul domeniu m-am conectat pe www.pauzamea.ro pentru transferul FTP.

    Buun. Fişierele au început să curgă, dar cum erau o grămadă, că am şi Gallery 2 instalat şi câteva albume foto, eram pregătit pentru câteva ore bune de transfer. Oricum, merită să ai copii de siguranţă, crede-mă.

    Între timp, ca să nu stau de pomană m-am apucat să mai văd ce s-a mai întâmplat pe blog, ce comentarii au mai fost adăugate etc. La un moment dat, conexiunea FTP s-a întrerupt. Bleah. Se mai întâmplă zic eu. Dau să mă reconectez. Pauză. Asta e, zic eu, şi mă întorc pe blog. Blog pauză. Băi să fie. Intru pe mail, mail pauză. Ştiind că problema mai existase şi în trecut, am zis să aştept câteva minute. Am stat vreo 15 dar nu mai aveam răbdare, aşa că mi-am setat contul de gmail pe Thunderbird că tot avem gratuit accesul POP şi SMTP, nu? Detalii cum să faci treaba asta ai aici.

    Primul mesaj scris, binenţeles către firma de hosting. Zic s-a dus draq tot, blog, FTP, mail, domeniu nu mai exista practic, totul este blocat. Răspuns în max 5 minute: ce este blocat? ambele domenii (.net şi .ro) sunt ok. Eu dau print screen cu frumuseţea de „Network Timeout” şi o trimit. După asta văd că reprezentantul firmei are şi ID de messenger. Nu prea sunt eu cu messenger, dar îl am instalat că-l foloseşte nevasta. Ok, intru pe messanger şi îi scriu. Omul îmi spune că tocmai ce-mi răspundea şi-mi dă şi el un print screen cu blogul funcţionând. Pana mea, s-a rezolvat.

    Revin în Firefox, nimic, blog pauză. Mă gândesc că s-a îmbolnăvit vulpea focoasă şi intru pe Internet Explorer. Aceeaşi pauză. Băga-mi-aş. Intru pe telefon prin Vodafone, totul ok. Şi-mi pică piticii pe UPC. Revin cu descoperirile mele şi omul în 3 minute găseşte pe cineva cu o conexiune UPC. Rezultatul: totul era ok, blogul vizibil, funcţional. Eu binenţeles, plăcut nervos, dar pe de altă parte împăcat măcar cu gândul că vizitatorii au altă privelişte nu pauza de reţea pe care o vedeam eu, m-am hotărât să mă opresc. Se făcuse iar 1.00 AM aşa că m-am dus la culcare, cu toate că ştiam ce va urma.

    Somn din părţi. Mă gândeam ce naiba să fac să rezolv problema. Pe la 2.00 AM revin la calculator. Conexiunea mea la net era ok, tot ce nu avea legătură cu domeniul meu www.pauzamea.ro era ok. Încep să citesc în stânga şi în dreapta. Nu am experienţă, dar puţină logică îmi rămăsese, chiar şi la ora aia. Am scris şi un mail la UPC explicând problema, dar devenise destul de clar că ei n-au nici o treabă. Problema era mai aproape de mine decât credeam la început.

    Ce să fac? Am luat-o uşor, cu o resetare plăcută de modem de cablu şi router wireless. Nimic. Folosind situl ăsta am văzut ce IP prezentam în exterior. Nu ştiu ce mi-a venit, dar am scos routerul (D-Link DI-524) şi am băgat ţeava cu net direct în laptop. Surpriză, blogul mergea superb. Buun. Deci era la mine, de la reţeaua wireless. Cel puţin eram mai aproape de problemă. Uitasem cum am setat reţeaua cu vreo doi ani înainte, aşa că am căutat şi găsit o sursă bună de informaţii aici. Am resetat ruteru’, problema era aceeaşi. După încă vreo oră de bâjbâială am observat un lucru ciudat,: IPul extern pe router era ceva de genul xx.xx.xx.17, cel care îl văzusem când m-am conectat direct cu cablul era xx.xx.xx.58 Nu-ţi mai spun că m-am crăcănat să resetez routerul de mai multe ori. Al naibii, tot acelaşi IP îl păstra. Am citit că în mod normal ar trebui să-l preia de la modemul de cablu. Am resetat din nou şi modemul de cablu şi l-am lăsat vreo 10min fără curent că aşa mi-ar aloca ISPul un alt IP , cică. Într-adevăr, când m-am reconectat direct prin modem, aveam alt IP, ceva de genul xx.xx.xx.128 Am resetat din nou şi routerul wireless. De pomană ,el prelua acelaşi IP bubos care nu vroia dom’le să-mi lase blogul in pace. Am copiat toate celelalte setări (DNS, Gateway etc) şi am setat routerul pe adresă fixă, cu toate detaliile cu care modemul funcţiona ok. Nimic. Am încercat să văd şi dacă pot intra cu alte IPuri apropiate de cel pe care îl aveam eu. Nimic. Am mai citit şi nişte probleme pe care le-au avut alţii cu tipul ăsta de router pe softpedia aici. Era 5.00 Am aşa că m-am dus să mă culc, băgându-mi cam toate organele externe în treaba asta.

    La 09.30 eram în picioare, cu bebe sub braţ ca să o mai lăsăm pe mami să mai doarmă puţin, mutându-ne în sufragerie. Am reluat resetările tuturor chestiilor care mi-au căzut în mână: router, modem, calculator, copil etc. Nimic. Se trezeşte nevastă-mea, care se pricepe la tehnică, cam cum mă pricep eu la rimeluri, şi-mi zice: păi s-a stricat. Băga-mi-aş din nou toate alea. Că mie nu mi se părea posibil să se strice chiar aşa.

    M-am dus la Carrefour şi mi-am luat altul, fără să mai stau să compar, să analizez etc. Am luat un Belkin G Wireless, la 220RON. Erau altele mai ieftine (D-Link, MSI) şi altele mai scumpe, peste 500RON. Ăsta mi-a îndeplinit criteriile simple de selecţie (să aibe cel puţin două porturi LAN – cam toate aveau, să meargă pe G că am înţeles că B este mai slab la viteză, să permită securitate WAP şi să bată cam la 100m – în felul ăsta fiind sigur că am reţea şi în camera alăturată).

    Deci stai-ar circuitele în cui, totul era de la panarama de router D-Link. Sper că ăsta nou să nu-mi facă aceleaşi probleme (pe el zice ceva de garanţie pe viaţă). Vedem. Oricum, acum mă pot apuca şi eu de scris din nou, pe subiecte alese de mine, nu de întâmplare… Acum sper să am blog fără fir şi fără probleme.

  • Am trecut pe .ro

    Măăăăă duseeeei, păi mă dusei să treeec la Ooooolt, ăsta, păăă puuunct roooo. Am schimbat domeniul cu .ro şi am redirectat .net pe el. A fost mult mai complicat decât mă aşteptam, dar am „terminat”. M-am terminat. E 4.00 AM şi trebuie să iau o pauză. Revin cu detalii asupra paşilor făcuţi şi problemelor întâmpinate, poate ajută pe careva.

    Noapte bună. Adică, bună dimineaţa.