Pauza mea

Categorie: Blog

În pauza mea scriu pe blog şi ce alt loc ar fi mai potrivit decât pauzamea.ro? Scriu despre ce îmi vine, subiecte serioase ca stresul, utile ca modul în care poţi scăpa de mahmureală sau diverse comentarii asupra unor ştiri deosebite.

  • Uiţi zile de naştere?

    calendar

    Cât de naşpa poate fi când uiţi de ziua unui/unei apropiate. Sau, şi mai rău, când îţi aduci aminte a doua zi şi ştii că pe respectiva persoană o deranjează mai tare să o feliciţi a doua zi decât să nu o feliciţi deloc (cum e nevastă-mea). Stai aşa, să nu crezi că am uitat de ziua ei. Noooooo. Păi mai aveam io degeţele să scriu acum? Tot aşa nasoale mai sunt şi fazele când ştii că pe data 28 februarie este ziua Petronelei, dar pur şi simplu nu realizezi că, chiar astăzi, este 28 februarie.

    Probabil că şi din cauza stresului despre care am mai sris aici, uit frate. Bă da’ uit a scleroză, adică nu glumă, aşa că aveam probleme mari şi nici nu îndrăzneam să îmi propun să reţin zile de naştere. Dar gataaaaa, eu m-am vindecat. Cum? Foarte simplu: Google Calendar. Ideea mi-a dat-o waven într-un comentariu la articloul despre viaţa fără Google. Me-se-ri-e. Am mai avut eu tentative să-mi  pun zilele de naştere într-o agendă pe calculatorul de la servici şi să sincronizez datele din Lotus cu mobilul, dar am senzaţia că Google îmi dă o libertate mai mare.

    Calendarul zilelor de naştere a lu’ unchiu Google ne dă:

    • posibilitatea să primim notificări pe mail, cu o oră, o zi, o lună, un mileniu înainte, ca să avem timp să ne pregătim cu cadouri, flori, bonsai, mai ştiu eu ce;
    • SMS-uri ca să nu mai ai nici o problemă că nu ai intrat ieri pe mail şi azi nu ştii că este ziua lu’ văr-tu; (mai mult…)

  • Leapşa cu cretă

    creta

    Am luat leapşa de la Cătălin şi trebuie să scriu despre cretă, că nu am cum să nu răspund unui apel (de) la imaginaţie. Deci, să începem.

    Jurnal de cretă

    Înainte de Cretos, strămoşii mei au fost cei care au dat oamenilor posibilitatea să lase semne pe suprafeţe tari, de obicei lespezi de piatră sau pereţi de peşteri. Sculptau ăia în piatră, da’ le şi lua mult timp ca să scrie Ana are mere le lua cam două generaţii. În plus, după ce scriau, venea preistorica şi-i lua la ciomăgeală, că, ciiiiineeee ieee băăăă Ana asta… Nici măcar nu mai ştia săracu’, că preluase de la ta-su meşteşugul şi leapşa familiei.  Şi aşa, încet, încet, părinţii lui Darwin, maimuţozaurii, au descoperit o metodă mai uşoară de a lăsa semne, care mai apoi puteu fi şi şterse, pentru a evita partea cu ciomagul. (mai mult…)

  • De la copii, pentru adulţi

    bebe

    Atât de multe încercăm să-i învăţăm pe copii, că sunt şi ei mici şi neajutoraţi, că nici nu ne dăm seama cât de multe avem noi adulţii de învăţat de la ei. Piticul nostru, Dragoş Mihai, la vârsta de 11 luni, ne-a cam dat nişte lecţii de viaţă destul de serioase, care merită împărtăşite. Să intrăm în subiect:

    De la copii pentru părinţi 1 – Să nu uităm să fim copii

    Cât de bine e să fii copil. Asta de obicei o spun adulţii. Normal, nu? Păi ne ţine cineva să nu retrăim şi noi nişte momente de copilărie în intimitatea familiei făcând chestii care ar ridica nişte semne de întrebare în societate, cum ar fi:

    • să te târăşti pe jos în patru labe fără consum de alcool în prealabil;
    • să cânţi Ceaaaataaaa lui Piţigooooooooooiiii, dai într-unuuuuuul ţipăăăăăă dooooooi, cu o bucurie mai mare decât la cea mai mare creştere salarială;
    • să râzi lipindu-ţi nasul de oglindă şi făcând abur pe ea, cu toate că ai o faţă de retardat mintal care-ţi îngrijorează puţin subconştientul;
    • să te bucuri la 25 de cucu-bauri consecutive uimindu-te cum încă mai poţi;
    • scotând sunete abstracte, pentru care orice civilizaţie extraterestră şi-ar consumea întreaga energie şi inteligenţă ca să le decodifice etc.

    De la copii, pentru părinţi 2 – Timpul trece şi nu se mai întoarce

    Văzându-i pe micuţi cum se dezvoltă aşa de repede începi să realizezi că nu trebuie să treacă 5 ani ca să-ţi dai seama că parcă a  fost ieri. Faza asta o retrăieşti mult mai des, mult mai intens şi cu altă conotaţie. (mai mult…)

  • Lumea fără Google

    google

    Ce ne-am face fără Google? e-iarba n-ar mai creşte, e-pământul nu s-ar mai învârti. Prostii, cu siguranţă lumea ar fi fost alta, dar nu putem ştii dacă ar fi fost mai bună sau mai rea. Ca să nu mai aberez pe tema asta mai bine intru în subiect.

    Ce mi-ar lipsi de la Google?

    Motorul de căutare

    Google originalul cum i-aş spune eu. Ulterior au apărut şi variantele locale, cum ar fi al nostru google.ro Un monopol pe o piaţă concurenţială, evident că nu putea ajunge unde este acum decât prin calitate, cercetare, concentrare, perfecţiune. Or mai fi şi altele, dar astea mi-au venit acum în cap. Cine nu a auzit de Google, nu are nevoie de Internet. Cu toate astea, în cazul meu, deşi foloseam aproape în mod exclusiv Google pentru căutări, târziu am aflat nişte detalii utile, pentru căutările pe Google, cum ar fi: (mai mult…)

  • Timp pentru blog

    Mi-am dat seama că sunt cam haotic în modul de lucru şi vreau să îmbunătăţesc situaţia. Timpul este singura resursă regenerabilă care chiar ar trebui s-o preţuiesc mai bine, aşa că trebuie să iau o pauză şi să structurez puţin mai bine timpul meu folosit pentru blog, blogăreală, blogosferă etc.

    Timpul îl voi împărţi aşa:

    Timp pentru conţinut

    Din punctul meu de vedere, categoria asta este cea mai importantă şi-i voi da 50%. Mult, puţin, nu ştiu, vom vedea. Oricum vreau să păstrez calitatea, adică să nu troznesc ceva doar de dragul de a scrie. Trebuie să fie ori ceva personal, cum ar fi articolul ăsta, altfel trebuie să fie documentat, iar documentarea ia timp, crede-mă.

    Timp pentru interacţionat

    Asta include răspuns la comentariile puse de tine şi de ceilalţi, chestie de respect din punctul meu de vedere, şi comentariile pe care le pun pe celelalte bloguri pe care le citesc (evident incluzând aici şi lectura diverselor subiecte). Aici m-am gândit ca la început să aloc 25%.

    Timp pentru dezvoltare şi cercetare

    Cum totul trebuie să evolueze, restul  de 25% din timp îl voi aloca pauzei de studiu. Chestii banale, că sunt la început: cum să optimizez blogul, extensii, orice chestie care duce blogul un pas înainte.

    Cu siguranţă că nu voi fi în stare să împart timpul strict în felul ăsta, dar măcar am nişte linii generale. Am pus procente pentru că pot avea mai mult timp sau mai puţin, dar cadrul îl păstrez. În aceeaşi măsură sunt sigur că nu pot împărţi timpul zilnic disponibil că ar fi penibil, deci sunt nişte linii subiective aplicate să spunem la timpul total alocat blogologiei pe parcursul unei săptămâni. Să am 30 minute d-alea, 15 d-alea şi 15 d-alelalte ar fi zăpăcitor.

    Hai că azi mi-am terminat timpul cu un articol care va urma despre ce-ar fi lumea fără Google, dar nu i-am dat drumul că mai am.

    Aşa că, bine, rău, voi afla în timp, sau chiar  acum de la tine, ăăăă?